ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4419/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea executării Deciziei Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale nr. 14272/5.01.2016, până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art. 455 C. proc. civ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2010 din 9 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a suspendat executarea Deciziei nr. 14272/5.01.2016, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare.

2.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Prima instanță a reținut că sentința pronunțată asupra acțiunii în anulare generează o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative, chiar dacă aceasta nu este definitivă. Recurenta a invocat disp. art. 20 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, arătând că a formulat recurs împotriva acesteia.

Recurenta a mai invocat faptul că prima instanță nu a realizat o analiză exhaustivă a probelor administrate și nici nu a înlăturat justificat susținerile sale.

Astfel, se arată că Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 a intrat în vigoare la data de 07.05.2016, iar raportat la prev. art. 6 alin. (1) din noul C. civ., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, neavând puterea retroactivă; astfel, pensionarii sistemului pensiilor militare de stat nu pot beneficia de indemnizația instituită de Legea nr. 8/2006 completată de Legea nr. 83/2016 decât după data de 07.05.2016.

În ceea ce privește distincția dintre sistemul public de pensii și sistemele neintegrate acestuia, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 332 din 23 martie 2010, iar în ceea ce privește rațiunile ce au stat la baza modificărilor aduse prin Legea nr. 83/2016, s-au invocat cele reținute în amendamentul propus în cadrul procesului legislativ.

Recurenta a mai indicat practica judiciară similară, de respingere a cererilor de suspendare a executării deciziilor atacate.

Cât privește paguba iminentă, se arată că reclamantul nu a reușit să probeze necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificile de reparat și nici producerea unui prejudiciu, astfel că nici această condiție nu este îndeplinită.

În drept, au fost invocate prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de recurs a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

2.2. Întâmpinarea

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale, excepția lipsei de interes a recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în mod corect a reținut prima instanță faptul că anularea deciziei atacate pe calea acțiunii în anulare generează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat. Cu privire la paguba iminentă, se arată că în mod corect a reținut prima instanță că prejudiciul material în cuantum de o treime din venitul său lunar este previzibil și cuantificabil.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat un punct de vedere cu privire la raportul comunicat, prin care a arătat că este de acord cu concluzia admisibilității recursului.

Prin încheierea din 28 iunie 2018, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că excepțiile invocate sunt nefondate și că cererea de recurs formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată.

3.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă

3.2.1. Situația de fapt reținută de prima instanță și considerentele primei instanțe privind admiterea cererii de suspendare

Prin Decizia nr. 14272/5.01.2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, s-a dispus încetarea, începând cu data de 1.01.2016, a plății indemnizației acordate reclamantului în baza Deciziei nr. 14272/4.03.2013 pentru stabilirea indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006.

Prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 1562/11.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2016, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a fost anulată Decizia nr. 14272/5.01.2016 și a fost obligată pârâta să achite reclamantului indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 începând cu data de 1.01.2016.

În esență, prima instanță a reținut ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, prin aceea că soluția sus-menționată generează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, ceea ce conduce la concluzia îndeplinirii condiției existenței cazului bine justificat.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, a reținut că, până la emiterea actului a cărui executare se solicită a fi suspendată, reclamantul beneficia de o indemnizație lunară în temeiul Legii nr. 8/2006, reprezentând jumătate din cuantumul pensiei sale. Acest înscris atestă caracterul previzibil al prejudiciului material ce i s-ar produce reclamantului prin executarea deciziei, cuantumul sumei ce reprezintă indemnizația acordată constituind o treime din venitul lunar al acestuia.

3.2.2. Analiza concretă a motivelor de casare invocate

Ca o primă precizare, Înalta Curte constată că, deși recurenta nu a indicat care sunt motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în care se încadrează cererea sa de recurs, din analiza acestora, reiese că sunt incidente prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Sub aspectul condiției cazului bine justificat, recurenta invocă faptul că nu era suficientă reținerea ca fiind îndeplinită a acestei condiții prin prisma admiterii acțiunii în anulare, admitere nedefinitivă și supusă recursului.

Înalta Curte constată că finalitatea cererii de suspendare este aceea de a urmări temporizarea executării unui act administrativ, în măsura în care există dubii cu privire la legalitatea acestuia, dubii care pot exista din conținutul efectiv al actului sau din considerarea acestuia ca nelegal/netemeinic de către o instanță judecătorească, printr-o hotărâre nedefinitivă. Dacă ar putea fi avută în vedere doar o hotărâre definitivă, atunci instituția suspendării nu ar mai funcționa, câtă vreme anularea prin hotărâre definitivă duce la lipsirea de caracter executoriu ca atare a actului anulat, nemaifiind necesară suspendarea. Ceea ce se urmărește prin suspendare este împiedicarea executării unui act administrativ încă valabil, dar care ar putea fi anulat, ajungându-se apoi la necesitatea unei întoarceri a executării.

În ceea ce privește critica legată de împrejurarea că prima instanță nu a realizat o analiză exhaustivă a probelor administrate, aceasta nu este admisibilă pe calea unui recurs în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reprezentând o critică cu privire la situația de fapt, nepermisă de dispozițiile C. proc. civ.

În ceea ce privește critica legată de împrejurarea că prima instanță nu a înlăturat justificat susținerile sale, se constată că susținerile pârâtei din întâmpinarea de la fond privesc aspecte de fond, iar analiza acestora ar fi atras ca și consecință antamarea fondului cauzei, nepermisă în cadrul unei cereri de suspendare. În mod similar, susținerile din prezentul recurs privesc aspecte de fond, care nu pot fi dezlegate de instanța învestită cu analiza exclusivă a cererii de suspendare.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, față de admiterea acțiunii în anulare de către prima instanță, fiind create premisele unei aparențe de nelegalitate a acestui act.

Cât privește paguba iminentă, în mod corect a reținut prima instanță faptul că prejudiciul material în cuantum de o treime din venitul lunar al reclamantului este previzibil și cuantificabil, astfel că este nefondată critica din recurs referitoare la această condiție.

Ca urmare, se constată că în mod corect a reținut prima instanță că erau îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția pagubei iminente, condiții cumulative prevăzute de art. 14 raporta la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

3.3. Temeiul procesual al soluției date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale împotriva Sentinței nr. 2010 din 9 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN