ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1927/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei nr. 18233/05.01.2016, suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei și obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturile avute anterior emiterii deciziei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că a dobândit calitatea de membru al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România. În considerarea prevederilor Legii nr. 8/2006, având în vedere și calitatea sa de pensionar, reclamantul a beneficiat de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006, drept stabilit prin decizia nr. 18233/2012. Prin decizia 18233/05.01.2016 s-a dispus încetarea plății indemnizației acordate în baza deciziei nr. 18233/2012, motivul emiterii acestei decizii fiind acela că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat. Prin sentința civilă nr. 3026/09.05.2016 Tribunalul București a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond. Prin sentința nr. 2516 din 07 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale. S-a dispus anularea deciziei nr. 18233/05.01.2016 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să achite reclamatului despăgubiri echivalente cu indemnizația stabilită prin decizia nr. 18233/2012, începând cu data de 01.01.2016. A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 18233/05.01.2016. A fost obligată pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Cererea de recurs. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale. Prin recursul declarat s-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-a invocat încălcarea de către prima instanță a regulilor de procedură ca căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit c din C. proc. civ. care stabilește că in considerentele hotărârii se arată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se motivele pentru care s-au admis și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. S-a arătat că hotărârea atacată nu satisface cerința textului de lege. In ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 9 1 din Legea nr. 8/2006, legea civilă neavând putere retroactivă, iar dreptul pensionarilor din sistemul de pensii militare de stat de a beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 se naște doar de la modificarea acesteia prin Legea nr. 83/2016. Au fost invocate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 332 din 23 martie 2010, apreciindu-se că până la acest moment, al intervenției legiuitorului, Legea nr. 8/2006 instituia pentru pensionarii membrii ai uniunilor de creatori legal constituite de utilitate publică o indemizație lunară, însă doar pentru pensionarii din sistemul public de stat și nu și pentru cei din sistemul de pensii militare. Prin notele scrise depuse in ședința publică din data de 9 aprilie 2019 s-a invocat decizia nr. 10 din 19 februarie 2018 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Apărările intimaților. Intimatul - reclamant nu a depus întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs Potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act că procedura de filtrare a recursului este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, în raport de modificarea Legii nr. 554/2004, în cauză s-a acordat termen la data de 9 aprilie 2019.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor. Analizând motivele de recurs formulate de pârâtă, Înalta Curte le apreciază întemeiate în limitele și pentru motivele in continuare arătate: In fapt, reclamantul a dobândit calitatea de membru al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România. În considerarea prevederilor Legii nr. 8/2006, având în vedere și calitatea sa de pensionar, reclamantul a beneficiat de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006, drept stabilit prin decizia nr. 18233/2012. Prin decizia 18233/05.01.2016 s-a dispus încetarea plății indemnizației acordate în baza deciziei nr. 18233/2012, motivul emiterii acestei decizii fiind acela că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat. In drept Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, prevede la art. 1 - Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică". La data de 01.01.2016, a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevede, în cuprinsul art. 109 alin. (1) și art. 110 alin. (1), că pensiile militarilor, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit legii. La data de 29.04.2016 a fost adoptată Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 4 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 07.05.2016 și prin care au fost introduse următoarele modificări și completări ale Legii nr. 8/2006 cu relevanță pentru chestiunea de drept supusă dezlegării: După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 9 1 , cu următorul cuprins: "Art. 9 1 Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege. Instanța de fond a reținut că și anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptățit la plata indemnizației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esențială nefiind problema contributivității ci faptul că și aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noțiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006. Instanța de recurs reține însă că problema de drept care face obiectul prezentei cauze a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2018 prin care s-a statuat că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepțiunea acestei prevederi legale) nu intră și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare). Raportat la soluția menționată și dispozițiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 1 și art. 9 1 din Legea nr. 8/2006 este rezultatul unei greșite aplicări a legii, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, in considerentele deciziei menționate s-a reținut expres că prevederile art. 9 1 din Legea nr. 8/2006, introduse prin Legea nr. 83/2016, nu pot constitui temei legal pentru recunoașterea retroactivă a drepturilor, fiind deplin aplicabil principiul constituțional al neretroactivității legii, deoarece norma modificatoare nu face parte din categoriile care constituie excepția, respectiv nu intră în sfera legii penale sau contravenționale mai favorabile (paragraful 74). Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că in România există două sisteme de pensii, respectiv sistemul public de pensii și sistemul pensiilor de serviciu (ocupaționale) cum este cea de care se bucură militarii, iar Legea nr. Legea nr. 8/2006 a avut in vedere doar pensionarii sistemului public de pensii. Or, tocmai această interpretare a fundamentat soluția primei instanțe, sentința urmând a fi reformată in sensul respingerii acțiunii, constatându-se că decizia nr. 18233/05.01.2016 este temeinică și legală. In cea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, fiind datoare potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., a da o calificare juridică corectă solicitărilor părților, constată că, în drept, motivele, de casare vizând nerespectarea exigențelor dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se încadrează in punctul 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Din această perspectivă însă, recursul este nefondat, considerentele explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri. Reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților. Prin urmare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului în privința criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Temeiul juridic și soluția instanței de recurs. Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.