ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2016

Decizia nr. 3359/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 47668 din 05 ianuarie 2016 emisă de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând: - anularea deciziei nr. 47668 din 05 ianuarie 2016 privind încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică; - obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la plata drepturilor bănești din pensie care i-au fost luate din data de 05.01.2016 până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței de fond.

Prin sentința nr. 5923 din data de 9 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența soluționării cauzei privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că decizia contestată revocă beneficiul dreptului stabilit în baza Legii nr. 8/2006, câtă vreme în motivarea acesteia se invocă aspecte care țin de condițiile în care dreptul poate fi acordat, și care, este analizat de instituția cu atribuții în domeniu, printr-un act administrativ supus controlului contenciosului administrativ.

Acestei decizii de încetare a plății indemnizației îi este aplicabil regimul juridic al deciziei de punere în plată, care, conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006, în forma în vigoare la data sesizării instanței, poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ și la faptul că decizia contestată a fost emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, structură aflată în subordinea Ministerului Apărării Naționale, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, tribunalul a apreciat că instanța competentă material să soluționeze cererea este Curtea de Apel București.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 2861 din data de 4 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, după o interpretare coroborată a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 4, art. 5 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 8/2006, curtea de apel a apreciat că instanțele de contencios administrativ sunt competente doar în ceea ce privește litigiile ce poartă asupra eliberării dovezii privind calitatea de membru al uniunilor de creatori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, iar toate celelalte chestiuni litigioase privind indemnizația prevăzută de actul normativ precizat intră în domeniul jurisdicției asigurărilor sociale, potrivit art. 9.

Pe de altă parte, raportat la natura deciziei contestate, respectiv decizie de încetare a plății indemnizației, nu a putut fi reținută incidența dispozițiilor art. 5 alin. (4) din actul normativ special, articol ce face referire expresă la decizia de punere în plată.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 47668 din 05 ianuarie 2016 emise de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, privind încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești din pensie sistate începând cu data de 05.01.2016 până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de fond.

Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 8/2006, Înalta Curte constată că acest act normativ special instituie o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, reglementează procedura pe care persoanele solicitante trebuie să o urmeze și conferă caselor teritoriale de pensii competența de a emite decizii de stabilire și de punere în plată a acestei indemnizații.

Actul normativ are în cuprinsul său două texte atributive de competență . Pe de o parte, art. 5 alin. (4) se referă la condițiile de promovare a contestațiilor împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor la indemnizație, arătând că „decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004”.

Pe de altă parte, art. 9 din lege statuează că „prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi”. Acest din urmă text este cel care trebuie avut în vedere la stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Astfel, textul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006 se referă la condițiile de promovare a contestației împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la indemnizație.

Este adevărat că, aplicând principiul simetriei, în mod corespunzător și împotriva deciziei de încetare la plată a drepturilor ar trebui aplicate aceleași reguli, însă acest principiu devine aplicabil doar în ipoteza în care nu există normă contrară.

Or, în speță, în ceea ce privește încetarea plății indemnizației, există mențiune expresă, potrivit căreia se aplică jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale.

Fiind folosit termenul de jurisdicție, Înalta Curte reține că acesta include și normele privind competența materială, astfel încât pentru contestațiile referitoare la încetarea plății indemnizației, în ceea ce privește competența materială, sunt aplicabile dispozițiile art. 152-154 din Legea nr. 263/2010.

Potrivit textelor menționate, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile în materie de asigurări sociale, astfel încât, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2016.