ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2017

HOTĂRÂRE

08.06.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea deciziei nr. 154336/05.01.2016 și a hotărârii nr. 13677/17.02.2016 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, și repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturile avute anterior emiterii deciziei mai sus- menționate; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5414 din data de 04 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a dispus declinarea competenței cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București, în favoarea Curții de Apel București, în esență reținându-se că, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

În cauză, a reținut instanța, autoritatea publică emitentă este de rang central, iar nu local, conform art. 85 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, iar, potrivit art. 5 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 8/2006, deciziile casei de pensii competente pot fi contestate în condițiile Legii nr. 554/2004.

În viziunea Tribunalului, s-a considerat că trimiterea explicită la Legea contenciosului administrativ, semnifică aplicarea regulilor de competență speciale prevăzute de acest act normativ și, astfel, competența materială în primă instanță revine Curții de Apel București, întrucât emitenta actului administrativ contestat este o autoritate publică centrală.

În drept, instanța a reținut și incidența dispozițiilor conținute de art. 131 C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 16, pronunțată la data de 10 ianuarie 2017, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Decizia atacată de reclamant, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a fost dată în baza prevederilor cuprinse în Legea nr. 8/2006 din 11 ianuarie 2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, coroborate cu dispozițiile art. 71 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, ce constituie actul normativ în baza căruia a fost dată decizia contestată și care conține, la capitolul VI "Jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat", următoarele prevederi relevante: art. 100; art. 101; art. 102; art. 103; art. 104 și art. 105.

Rezultă cu evidență, a considerat instanța, din aceste prevederi, că revine Tribunalului București, secția a VIII-a specializată în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale competența soluționării cauzei, în baza art. 101 din Legea nr. 223/2015, acesta fiind actul normativ care a stat la baza deciziei atacate de reclamant, motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Mai mult, s-a reținut că soluția era aceeași și sub imperiul Legii nr. 8/2006, potrivit art. 9 din acest act normativ "prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14 februarie 2017, sub nr. x/2017.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2265, pronunțată la data de 29 martie 2017, în dosarul nr. x/2017, a admis excepția de necompetență materială; a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București, în favoarea Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele motive:

În motivarea deciziei nr. 154336 din 05.01.2016 privind încetarea plății drepturilor prevăzute din legile cu caracter special emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, se menționează că Legea nr. 8/2006 reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, se menționează că începând cu data de 01.01.2016, sistemul pensiilor militare de stat nu va fi parte integrantă din sistemul public de pensii.

Prin urmare, în determinarea competenței materiale de soluționare a litigiului, Tribunalul a considerat că prezintă relevanță natura juridică a actului contestat.

Or, în speță, s-a reținut, decizia contestată este, în fapt, o decizie ce revocă beneficiul dreptului stabilit în baza Legii nr. 8/2006, câtă vreme în motivarea acesteia se invocă aspecte care țin de condițiile în care dreptul poate fi acordat, și care, este analizat de instituția cu atribuții în domeniu printr-un act administrativ supus controlului contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 în forma în vigoare la data sesizării instanței, art. 5 alin. (3) din Legea nr. 8/2006 și dispozițiilor art. 5 alin. (4) din aceeași Lege, potrivit cu care, decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța a considerat că, dacă decizia de punere în plată poate fi contestată în condițiile Legii nr. 554/2004, înseamnă că, la rândul ei, decizia de încetare a plății (care, în speță, are natura juridică a unei decizii de revocare) comportă același regim juridic, mai ales că împrejurările avute în vedere reprezintă condiții de fond referitoare la acordarea dreptului.

Raportat la dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și cum, în speță, decizia contestată a fost emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, iar conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, Casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, prin urmare, fiind vorba de o structură în subordinea unei autorități centrale și neavând statut de autoritate locală sau județeană, Tribunalul a apreciat că instanța competentă material să soluționeze cererea este Curtea de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Curtea de Apel București și Tribunalul București- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte, legal învestită în temeiul art. 135 Noul C. proc. civ., cu soluționarea conflictului negativ de competență stabilește că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă material în soluționarea cauzei, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin demersul judiciar inițiat reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 154336 din 5 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației acordate în baza Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii din sistemul public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Potrivit art. 3 alin. (1), conducerea uniunilor de creatori va atesta calitatea de membru, la cererea persoanelor interesate, iar dovada eliberată în acest sens "poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", așa cum prevede art. 3 alin. (2).

Art. 4 prevede că stabilirea și plata indemnizației lunare se efectuează de către casa teritorială de pensii în a cărei rază solicitantul își are domiciliul sau reședința, iar potrivit art. 5 alin. (3), punerea în plată se face în baza deciziei casei teritoriale de pensii competente.

Art. 5 alin. (4) prevede că "decizia prevăzută la alin. (3)", așadar decizia de punere în plată, "poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004".

Potrivit art. 9 din Legea nr. 8/2006, prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației acordate în baza Legii nr. 8/2006, stabilite în condițiile prezentei legi, articolul 3 al aceleiași legi stabilind competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ doar cu privire la litigiile ce poartă asupra eliberării calității de membru al acestor tipuri de uniuni de creatori.

Calitatea reclamantului de membru al uniunii de creatori nu este obiect de dispută, în cauză fiind puse în discuție calitatea reclamantului de pensionar al sistemului public de pensii, cuantumul indemnizației calculată în funcție de pensia cuvenită, plata efectivă acesteia - aspecte ce intră în domeniul de analiză a dispozițiilor cuprinse în art. 9 din Legea nr. 8/2016 ce situează speța în sfera de jurisdicție a asigurărilor sociale.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă material în soluționarea cauzei.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,