ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2017

HOTĂRÂRE

16.02.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 9 februarie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Casa Națională de Pensii Publice, anularea deciziei nr. 138045 din 5 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, precum și constatarea și stabilirea calității/menținerii calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 8/2006, cu consecința acordării drepturilor cuvenite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că este pensionar și membru al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, persoană juridică de utilitate publică, apreciind că îndeplinește condițiile pentru acordarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006. A arătat astfel că este nelegală decizia pârâtei, prin care s-a dispus încetarea plății pe motiv că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, a pierdut calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, devenind pensionar al sistemului pensiilor militare de stat. În esență, reclamantul a apreciat că o asemenea interpretare este discriminatorie și aduce atingere dreptului său de proprietate asupra indemnizației.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1, 7, 10, 11 și următoarele din Legea nr. 554/2004, ale Legii nr. 8/2006 și ale art. 2, art. 5 pct. 2, art. 6, art. 8, art. 12 lit. b) și art. 122 din Legea nr. 223/2015.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 18 februarie 2016, reclamantul a arătat că înțelege să solicite și anularea hotărârii nr. 13630 din 10 februarie 2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații Pensii, iar prin cererea precizatoare din 17 martie 2016 a arătat că înțelege să se judece și cu Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații Pensii în calitate de pârât.

Pârâta Casa Națională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații Pensii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 4211 din 23 iunie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În acest sens, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006, potrivit cărora decizia emisă în temeiul acestui act normativ poate fi contestată în condițiile Legii nr. 554/2004, precum și faptul că emitentul actului atacat este autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2204, ținând seama de rangul autorității emitente, competența revine curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal care, prin sentința nr. 2803 din 29 septembrie 2016 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În pronunțarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut, în esență, raportat la datele speței, că instanțele de contencios administrativ sunt competente doar în ceea ce privește litigiile ce poartă asupra eliberării dovezii privind calitatea de membru al uniunilor de creatori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, toate celelalte chestiuni litigioase privind indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 intrând în domeniul jurisdicției asigurărilor sociale, potrivit art. 9, sensul care trebuie dat dispozițiilor art. 5 alin. (4) din lege, potrivit cărora decizia de punere în plată poate fi contestată de solicitant în condițiile Legii nr. 554/2004, fiind acela că sunt aplicabile condițiile de contestare prevăzute de Legea contenciosului administrativ, precum necesitatea parcurgerii procedurii prealabile ori termenele de contestare.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11904 din 21 decembrie 2016 a admis excepția de necompetență materială invocată de reclamant, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În pronunțarea acestei hotărâri Tribunalul a apreciat că, în raport de obiectul acțiunii, legea nu face distincție între mai multe feluri de decizii ce pot fi emise (decizie de stabilire indemnizație, decizie de suspendare a indemnizației, decizie de încetare a indemnizației sau decizie de plată a indemnizației), ci doar prevede că plata indemnizației se va face în baza unei decizii ca act administrativ. Or, se arată, unde legea nu distinge, nimeni nu poate să distingă (ube lex nopn distinguit nec nos distingvere debemus).

A reținut instanța că, și în situația în care s-ar admite că decizia de încetare a plății indemnizației acordate în baza Legii nr. 8/2006 ar constitui un tip de decizie ce nu poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ, un capăt de cerere ce îl constituie constatarea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 8/2006 nu poate fi disjuns de capătul de cerere privind anularea deciziei, dat fiind că, pentru a fi analizată legalitatea și temeinicia deciziei, judecătorul va trebui să analizeze cu prioritate dacă reclamantul este beneficiar al Legii nr. 8/2006.

Înalta Curte, legal învestită în temeiul art. 135 C. proc. civ., cu soluționarea conflictului negativ de competență stabilește că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă material în soluționarea cauzei, pentru motivele ce se vor arăta.

Prin demersul judiciar inițiat reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 13.8045 din 5 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației acordate în baza Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii din sistemul public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Potrivit art. 3 alin. (1), conducerea uniunilor de creatori va atesta calitatea de membru, la cererea persoanelor interesate, iar dovada eliberată în acest sens "poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", așa cum prevede art. 3 alin. (2).

Art. 4 prevede că stabilirea și plata indemnizației lunare se efectuează de către casa teritorială de pensii în a cărei rază solicitantul își are domiciliul sau reședința, iar potrivit art. 5 alin. (3), punerea în plată se face în baza deciziei casei teritoriale de pensii competente.

Art. 5 alin. (4) prevede că "decizia prevăzută la alin. (3)", așadar decizia de punere în plată, "poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004".

Potrivit art. 9 din Legea nr. 8/2006, prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației acordate în baza Legii nr. 8/2006, stabilite în condițiile prezentei legi, articolul 3 al aceleiași legi stabilind competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ doar cu privire la litigiile ce poartă asupra eliberării calității de membru al acestor tipuri de uniuni de creatori.

Calitatea reclamantului de membru al uniunii de creatori nu este obiect de dispută, în cauză fiind puse în discuție calitatea reclamantului de pensionar al sistemului public de pensii, cuantumul indemnizației calculată în funcție de pensia cuvenită, plata efectivă acesteia - aspecte ce intră în domeniul de analiză a dispozițiilor cuprinse în art. 9 din Legea nr. 8/2016 ce situează speța în sfera de jurisdicție a asigurărilor sociale.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă material în soluționarea cauzei.