ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea Deciziei nr. 14272/05.01.2016 și obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite conform Legii nr. 8/2006, începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că la data de 19.11.2012 a dobândit calitatea de membru al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România.

În considerarea prevederilor Legii nr. 8/2006, având în vedere și calitatea sa de pensionar, reclamantul a beneficiat de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006, drept stabilit prin Decizia nr. 14272/01.03.2013.

Prin Decizia nr. 14272/05.01.2016 s-a dispus încetarea plății indemnizației acordate în baza Deciziei nr. 14272/01.03.2013, motivul emiterii acestei decizii fiind acela că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în același timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Prin Sentința civilă nr. 1562 din data de 11.05.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a anulat Decizia nr. 14272/05.01.2016 și a obligat pârâta să achite reclamantului indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 începând cu data de 01.01.2016. A obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva Sentinței civile nr. 1562 din data de 11.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

O primă critică a hotărârii primei instanțe se referă la obligația judecătorului de a-și motiva hotărârea adoptată, prin stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Cu privire la fondul cauzei se arată că, Legea nr. 8/2006 instituie pentru pensionarii membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, o indemnizație lunară care să reprezinte echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului, fără a depăși două salarii de bază minime brute pe țară, doar pentru pensionarii din sistemul public de pensii.

După cum se cunoaște, la data de 04.05.2016 a fost publicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341, Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legali constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, act normativ intrat în vigoare la data de 07.05.2016.

Acest demers legislativ are drept scop aplicarea dispozițiilor Legii nr. 8/2006, cu modificările și completările ulterioare, și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

În ceea ce privește momentul de la care pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat li se poate acorda indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006, completată prin Legea nr. 83/2016, menționează că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din actul normativ menționat, raportate la cele ale art. 91 din același act normativ, indemnizația se acordă, la cerere, începând cu luna următoare celei în care se depune cererea la casa de pensii sectorială.

Astfel, pentru viitor, dispozițiile legii se aplică în mod corespunzător și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și altor drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de această lege.

În opinia recurentei-pârâte, dreptul pensionarilor din sistemul de pensii militare de stat de a beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 se naște de la data modificării acestei legi, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2016, iar acordarea acestei indemnizații se poate face de la data depunerii unei cereri distincte în acest sens, după intrarea în vigoare a actului normativ modificator. Nu poate fi primită o susținere conform căreia ar fi valabilă cererea anterioară, depusă în perioada în care o persoană aflată în această situație a avut calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, sistem guvernat de Legea nr. 263/2010.

În ceea ce privește distincția dintre sistemul public de pensii și sistemele neintegrate acestuia - între care se regăsește și sistemul pensiilor militare de stat - și aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 8/2006 (până la modificarea sa prin Legea nr. 83/2016) numai sistemului public de pensii, recurenta-pârâtă solicită să se aibă în vedere și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 332 din 23 martie 2010, publicată în M. Of. nr. 364/3.06.2010, cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, ridicată din oficiu de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2008.

Prin respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate sus-menționate, Curtea Constituțională a decis că, în contextul dat, "instanța de contencios constituțional nu poate, potrivit competenței sale stabilite prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să completeze textele de lege deduse controlului", aceasta constituind "o problemă de legiferare, pe care doar intervenția legiuitorului o poate complini".

Dată fiind situația creată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, respectiv pierderea de către pensionarii cărora li se aplică aceasta a calității de pensionari ai sistemului public de pensii (guvernat, așa cum s-a mai arătat, de Legea nr. 263/2010), însuși legiuitorul a considerat că este necesară o intervenție legislativă, în sensul modificării Legii nr. 8/2006, pentru ca de dispozițiile acesteia să beneficieze și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

Cu toate că, în forma inițială, proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/2006, nu conținea dispoziții referitoare la problematica în discuție, pe parcursul procedurii parlamentare s-a propus completarea proiectului, prin formularea unui amendament în acest sens, fapt ce rezultă din Rapoartele Comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților nr. 4c-7/901 din 14 martie 2016 și nr. 4c-7/323 din 31 martie 2016.

Din cele expuse mai sus, rezultă în mod evident că, în situația în care pensionarii militari ar fi fost îndreptățiți la plata indemnizației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, și anterior adoptării Legii nr. 83/2016, așa cum reține Curtea de Apel București în motivarea sentinței civile, legiuitorul nu ar mai fi considerat necesar demersul legislativ în discuție.

Ca argument se arată că, situația pensionarilor cărora le-a încetat plata indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 începând cu 01.01.2016 este similară cu aceea a pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat reglementat prin Legea nr. 164/2001, când aceștia, chiar dacă erau membri ai uniunilor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, nu au beneficiat și nu puteau beneficia de indemnizația în cauză.

Astfel, la data de 01.01.2007, data intrării în vigoare a Legii nr. 8/2006, erau în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care reglementau fiecare câte un sistem de pensii diferit, unul public și unul militar (neintegrat sistemului public), indemnizația fiind acordată la momentul respectiv doar pensionarilor care făceau parte din sistemul public.

Deși situația de la acea vreme este similară cu situația coexistenței celor două sisteme de pensii reglementate de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și, respectiv, de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, la momentul acela nu s-a justificat și nici solicitat acordarea acestei indemnizații și beneficiarilor sistemului de pensii militare.

Din aceleași considerente, pensionarii militari în cauză, nu au beneficiat de aceste drepturi decât de la data de 01 ianuarie 2011, nefiind cuprinși până atunci în sistemul public de pensii. Acest sistem le-a fost deschis odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și a fost întrerupt odată cu reîntoarcerea pensiilor militare din sistemul public în sistemul pensiilor de stat.

În ceea ce privește soluția pronunțată de instanță, recurenta-pârâtă consideră că primul capăt de cerere, cel referitor la anularea deciziei privind încetarea plății indemnizației, ar fi trebuit respins ca rămas fără obiect, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016, iar cel de-al doilea capăt de cerere ar fi trebuit respins ca neîntemeiat, având în vedere principiul enunțat de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare și a lipsei de interes a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la excepția lipsei de interes a recursului a arătat că, prin Adresa nr. x/30.05.2016, Casa de Pensii M.Ap. N. i-a trimis buletinul de calcul în conformitate cu prevederile sentinței pronunțate de Curtea de Apel București și i-a plătit suma stabilită cu titlu de drepturi începând cu data de 01.01.2016, recunoscând astfel pretențiile reclamantului. Ca atare, Casa de Pensii M.Ap. N. nu mai justifică un interes în promovarea demersului procesual, nu arată care este folosul practic urmărit, ceea ce conduce la respingerea recursului, ca lipsit de interes.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

6.1. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea Deciziei nr. 14272/05.01.2016 și obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite conform Legii nr. 8/2006, începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Așadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual și să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

În cauză, chiar dacă s-a emis un buletin de calcul pe numele intimatului-reclamant, recurentul-pârât justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de modificare a sentinței atacate și de respingere a cererii deduse judecății, aspect față de care, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes a recursului.

6.2. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru a ajunge la această soluție instanța de control judiciar va răspunde punctual motivelor de recurs, încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. după cum urmează:

I. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de părțile implicate în raportul juridic, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc explicit toate susținerile invocate de ambele părți în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat, întrucât instanța nu are obligația să reia punctual și întocmai în forma în care au fost expuse toate susținerile părților, ci are obligația să expună raționamentul judiciar și să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raționament, răspunsurile la aceste susțineri putând să se regăsească în argumentația juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raționamentul judiciar reținut de instanță ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecății.

II. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Verificând legalitatea hotărârii atacate din această perspectivă, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 14272/05.01.2016 s-a dispus încetarea plății indemnizației acordate în baza Deciziei nr. 14272/01.03.2013, motivul emiterii acestei decizii fiind acela că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în același timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Instanța de fond a reținut că, prin dispozițiile Legii nr. 83/2016 a fost modificată și completată Legea nr. 8/2006, fiind introdus, între altele, art. 91 conform căruia dispozițiile Legii nr. 8/1996 se aplică în mod corespunzător și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.

Raportat la prevederile Legii nr. 83/2016 este în afara oricărei îndoieli că după adoptarea acestui act normativ persoanele ce beneficiază de pensiile militare de stat au calitatea de subiecți de referință ai Legii nr. 8/2006, indiferent de data înscrierii la pensie.

Însă, prima instanță a apreciat că și anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptățit la plata indemnizației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esențială nefiind problema contributivității ci faptul că și aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noțiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006. O astfel de interpretare a fost însușită și de legiuitor, dovadă fiind modificarea suferită de Legea nr. 8/2016 prin efectul Legii nr. 83/2016, mai sus citată.

Înalta Curte va avea în vedere Decizia nr. 10 din data de 19 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., prin care s-a statuat că:

"Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepțiunea acestei prevederi legale) nu intră și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare)".

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 8/2006:

"Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

(2) Cuantumul indemnizației reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăși două salarii minime brute pe țară, garantate în plată.

(21) Cuantumul indemnizației se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie. (...)"

De asemenea, conform art. 9 din Legea nr. 8/2006, "Prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi".

La data de 1.01.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevede, în cuprinsul art. 109 alin. (1) și art. 110 alin. (1), că pensiile militarilor, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit legii.

La data de 29.04.2016 a fost adoptată Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 4 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 7.05.2016 și prin care au fost introduse următoarele modificări și completări ale Legii nr. 8/2006 cu relevanță pentru chestiunea de drept supusă dezlegării:

"1. După alin. (1) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

« (11) În înțelesul legii, prin uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înțelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creației muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice și al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.»

« Art. 91. - (1) Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) În situația persoanelor prevăzute la alin. (1), cuantumul indemnizației se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a indexării/actualizării. (...)»".

În cazul de speță, contestatorul, membru al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, a fost beneficiarul unei pensii din sistemul public de pensii, calitate în care, prin Decizia nr. 14272 din 04.03.2013, emisă de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, i s-a acordat o indemnizație lunară, în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, începând cu data de 1.03.2013, menționându-se în act calitatea acestuia de pensionar pentru limită de vârstă (în sistemul public de pensii).

Prin Decizia nr. 14272 din 5.01.2016, emisă de pârâtă, s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații lunare, începând cu data de 1.01.2016, cu motivarea că de la această dată a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), contestatorul nemaiavând calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, ci - astfel cum dispun dispozițiile art. 109 alin. (1), art. 110 alin. (1) și art. 123 din această lege - de pensionar militar.

Instanța de fond a apreciat că și anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptățit la plata indemnizației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esențială nefiind problema contributivității ci faptul că și aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noțiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006. O astfel de interpretare a fost însușită și de legiuitor, dovadă fiind modificarea suferită de Legea nr. 8/2016 prin efectul Legii nr. 83/2016, mai sus citată.

În contextul legislativ mai sus arătat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că indemnizația lunară prevăzută de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 a fost recunoscută, inițial, până la intervenirea modificării legislative, doar în beneficiul persoanelor pensionate în sistemul public de pensii, membre ale uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Prin Legea nr. 83/2016, care a intrat în vigoare la data de 7.05.2016, Legea nr. 8/2006 a fost completată cu un nou articol (art. 91), prin care s-a recunoscut dreptul la acordarea indemnizației lunare prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 și beneficiarilor pensiilor militare de stat.

Având în vedere că la data de 1.01.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), care prevede, în cadrul art. 109 alin. (1), că pensiile militarilor devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit legii, înseamnă că, începând cu această dată și până la data la care a intervenit modificarea legislativă care recunoaște acest drept și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat (7.05.2016 - prin Legea nr. 83/2016), nu a existat temei legal pentru acordarea indemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 acestei categorii de pensionari.

Așadar, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 nu erau apte, prin ele însele, să conducă la acordarea acestor drepturi în favoarea persoanelor pensionate în alte sisteme de asigurări sociale, cum ar fi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat, până la intervenirea modificării legislative.

În caz contrar, dacă reglementarea existentă era completă și ar fi acoperit toți pensionarii membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, indiferent de calitatea lor de pensionari din sistemul public de pensii sau din afara acestui sistem, nu ar mai fi fost necesară modificarea expresă a legii, operată nu prin completarea enumerării, ci chiar prin introducerea unui nou articol, prin care se stipulează că de prevederile legii beneficiază și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de această lege.

De altfel, în sensul inexistenței reglementării dreptului în discuție și în cazul pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, până la data de 7.05.2016, sunt și considerentele Deciziei nr. 332 din 23 martie 2010 a Curții Constituționale.

Existența unor sisteme de pensii diferite se desprinde prin simpla lecturare a celor două acte normative analizate, Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 223/2015, intenția legiuitorului fiind expusă explicit chiar prin definițiile date în art. 1 ale celor două legi.

Trebuie reamintită împrejurarea conform căreia, intimatul-reclamant primea această indemnizație lunară în temeiul Legii nr. 8/2006, prin Decizia nr. 14272/04.03.2013, deoarece la data emiterii deciziei, pensia acestuia făcea parte din sistemul public de pensii încorporat în Legea nr. 263/2010.

Odată cu apariția Legii nr. 223/2015 și instituirea unui sistem militar de pensii care nu mai face parte din sistemul public de pensii al Legii nr. 263/2010 și întrucât legiuitorul nu a înțeles să modifice și dispozițiile Legii nr. 8/2006, în mod corect intimatului-reclamant i-a fost sistată plata indemnizației ce o primea în temeiul Legii nr. 8/2006.

Legiuitorul a observat necesitatea modificării Legii nr. 8/2006 abia în anul 2016, când a fost adoptată Legea nr. 83/2016, iar intimatul-reclamant beneficiază de la acel moment de indemnizație - 07.05.2016 deoarece, legea se aplică din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 6 alin. (1) C. civ. și nu are putere retroactivă.

Judecătorul interpretează și aplică legea, nu are rolul de a crea norme, de a legifera, astfel că recunoașterea dreptului intimatului-reclamant la plata indemnizației prevăzută de Legea nr. 8/2006, pentru perioada 01.01.2016 - 07.05.2016, ar conduce la pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și imixtiunea în sfera autorității legislative, ceea ce este de neconceput.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimatul-reclamant și în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată și rejudecând, va obliga recurenta-pârâtă să achite intimatului-reclamant indemnizația prevăzută de Legea nr. 83/2016 începând cu data de 07.05.2016 și va menține restul dispozițiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimatul-reclamant A.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, împotriva Sentinței nr. 1562 din 11 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Casează în parte sentința atacată și rejudecând, obligă recurenta-pârâtă să achite intimatului-reclamant indemnizația prevăzută de Legea nr. 83/2016 începând cu data de 07.05.2016.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

GGC - NN