ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 285/2017

Decizia nr. 285/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. din cadrul C., anularea Deciziei nr. 157062 din 6 ianuarie 2016, emisă de pârâtă.

În esență, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 157062 din 6 ianuarie 2016 emisă de B. din cadrul C. s-a dispus încetarea indemnizației acordate în baza Legii nr. 8/2006

privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Prin Încheierea din data de 2 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza în vederea soluționării, secției a II-a contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului București.

Prin sentința nr. 4898 din 14 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cele referitoare la litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

În cauza de față, reclamantul a solicitat anularea

Deciziei nr. 157062 din 6 ianuarie 2016, emisă de B. din cadrul C., autoritatea publică centrală.

Astfel, s-a apreciat că instanța competentă este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 4028 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în baza art. 133 și 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea unei decizii emise de B. din cadrul C., prin care s-a dispus sistarea plății drepturilor de care reclamantul a beneficiat în baza Legii nr. 8/2006.

Potrivit art. 9 din lege, „prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi”.

Dispozițiile art. 5 alin. (4) din lege, avute în vedere de prima instanță sesizată și care fac trimitere la Legea nr. 554/2004, se referă la contestația formulată împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor la îndemnizație.

Prin urmare, în cauză, față de obiectul acțiunii, decizie de sistare/încetare a indemnizației stabilite conform Legii nr. 8/2006, este incidentă jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale.

Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.

Potrivit art. 153 lit. d) din aceeași lege, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul C., D. și E. privind deciziile de pensie.

Prin urmare, din punct de vedere material și funcțional, competența de soluționare a cauzei aparține secției de asigurări sociale a tribunalului.

Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, astfel că, în cauză, reclamantul A. domiciliind în București, Tribunalului București îi revine competența soluționării cauzei.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu intimata B. a C., în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2017.