ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4733/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 9 februarie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei nr. 126784/06.01.2016 și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești sistate, începând cu data de 06.01.2016 și până la rămânere definitivă a hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 4902/12.05.2016, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2514 pronunțată în data de 7 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a anulat decizia nr. 126784/06.01.2016 și a obligat pârâta să achite reclamatului drepturile bănești stabilite prin decizia nr. 126784/2012, începând cu data de 06.01.2016 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.

Consideră că soluția instanței de judecată este greșită, nefiind în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății, fiind dată prin încălcarea principiului privind neretroactivitatea legii civile și aplicarea acesteia în timp.

Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca peroane juridice de unitate publică, ca lege civilă și ca orice lege de altfel, acționează concomitent sub trei aspecte: o anumită durată; pe un anumit teritoriu; cu privire la anumite persoane.

În condițiile în care, Legea nr. 83/2016 a apărut în Monitorul Oficial din data de 04.05.2016, iar în cuprinsul legii nu este menționat că va retroactiva cu începere de la data de 01.01.2016, motivarea instanței privind anularea deciziei este nelegală.

Arătă faptul că, începând cu data de 01.01.2016, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, pensia intimatului-reclamant a devenit pensie militară de stat și nu face parte din sistemul public de pensii, astfel, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. nu mai deținea competența legală de plată a acestei indemnizații către beneficiarii îndreptățiți de Legea nr. 8/2006.

În acest context, apreciază că în mod corect, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a încetat plata acestei indemnizații, reluarea în plată a acestor indemnizații pentru perioada 01.01.2016-07.05.2016 fiind exclusiv în sfera de activitate a caselor teritoriale de pensii.

Precizează totodată că, abia după apariția Normelor Metodologice pot proceda la achitarea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 8/2006, începând cu data de 08.05.2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Astfel că, în perioada 01.01.2016 - 07.05.2016, instituția pârâtă nu a avut competența de acorda această indemnizație, motiv pentru care Decizia nr. 110416/06.01.2016 privind încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 este temeinică și legală, iar soluția pronunțată de instanța de judecată este contrară dispozițiilor legale aplicabile.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de apărările expuse, ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea disp. art. 109 alin. (1), art. 110 alin. (1) și art. 123 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat.

Reclamantul a beneficiat de indemnizația prevăzută la art. 1 din Legea nr. 8/2006, conform Deciziei nr. 126784/01.12.2012. Ulterior prin Decizia nr. 126784/06.01.2016, s-a dispus încetarea plății indemnizației, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, motivându-se că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în același timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Legea nr. 223/2015 a instituit prin prevederile art. 1, sistemul pensiilor militare de stat și prin art. 5 alin. (2) proveniența fondurilor necesare pentru plata pensiilor militare de stat ca fiind bugetul de stat, prin bugetele instituțiilor corespunzătoare.

Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat sunt, conform art. 2 din lege: principiul unicității, principiul egalității, principiul imprescriptibilității, principiul incesibilității, principiul autonomiei, principiul recunoștinței.

Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 263/2010, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.

Art. 2 din Legea nr. 263/2010, stabilește că sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: principiul unicității, principiul obligativității, principiul contributivității, principiul egalității, principiul repartiției, principiul solidarității sociale, principiul autonomiei, principiul imprescriptibilității și principiul incesibilității.

Conform art. 21 din Legea nr. 263/2010, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuții de asigurări sociale, dobânzi și penalități, alte venituri, precum și sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului, asigurărilor sociale de stat care se aprobă prin legile bugetare anuale.

Din analizarea și interpretarea dispozițiilor sus-menționate se desprinde concluzia, în dezacord cu cele reținute de prima instanță, a faptului că legiuitorul a înțeles să instituie două sisteme de pensii diferite, pe care le și denumește expres, sistemul public de pensii și sistemul pensiilor militare de stat.

Între cele două sisteme de pensii există unele similitudini, dar și diferențe majore, precum principiile contributivității și solidarității sociale versus principiul recunoștinței sau modul de asigurare a veniturilor bugetelor numai de la bugetul de stat și varianta partajării fondurilor de la bugetul de stat și din contribuțiile de asigurări sociale.

În speță nu se pune problema existenței unui sistem de pensii opozabil celui public, pentru a se putea afirma că cele două sisteme de pensii sunt diferite.

Existența unor sisteme de pensii diferite se desprinde prin simpla lecturare a celor două acte normative analizate, Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 223/2015, intenția legiuitorului fiind expusă explicit chiar prin definițiile date în art. 1 ale celor două legi.

Fiind dezlegată această chestiune, Înalta Curte va analiza în continuare consecințele intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 asupra indemnizației pe care o primea intimatul-reclamant în temeiul Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Trebuie reamintită împrejurarea conform căreia, intimatul-reclamant primea această indemnizație lunară în temeiul Legii nr. 8/2006, prin Decizia nr. 126784/01.12.2012, deoarece la data emiterii deciziei, pensia acestuia făcea parte din sistemul public de pensii încorporat în Legea nr. 263/2010.

Odată cu apariția Legii nr. 223/2015 și instituirea unui sistem militar de pensii care nu mai face parte din sistemul public de pensii al Legii nr. 263/2010 și întrucât legiuitorul nu a înțeles să modifice și dispozițiile Legii nr. 8/2006, în mod corect intimatului-reclamant i-a fost sistată plata indemnizației ce o primea în temeiul Legii nr. 8/2006.

Legiuitorul a observat necesitatea modificării Legii nr. 8/2006 abia în anul 2016, când a fost adoptată Legea nr. 83/2016. Recurenta-pârâtă a precizat că intimatul-reclamant beneficiază de la acel moment de indemnizație, aspect necontestat în cauză prin răspunsul la întâmpinare.

În acest context, în mod eronat nu a reținut prima instanță și faptul că, prin Legea nr. 83/2016 care a modificat și completat dispozițiile Legii nr. 8/1996, s-a recunoscut și pensionarilor din sistemul de pensii militare de stat, dreptul de a beneficia de indemnizația cuvenită. Astfel că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 83/2016, pentru viitor, pensionarii militari au dreptul să primească indemnizația lunară stabilită de art. 1 din Legea nr. 8/2006.

Totuși, în cauză se pune întrebarea dacă intimatul-reclamant are dreptul la plata indemnizației pe perioada 01.01.2016, data sistării plății și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 - 07.05.2016.

Legea nr. 83/2016 se aplică din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 6 alin. (1) C. civ. și nu are putere retroactivă.

Judecătorul interpretează și aplică legea, nu are rolul de a crea norme, de a legifera, astfel că recunoașterea dreptului intimatului-reclamant la plata indemnizației prevăzută de Legea nr. 8/2006, pentru perioada 01.01.2016 - 07.05.2016, ar conduce la pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și imixtiunea în sfera autorității legislative, ceea ce este de neconceput.

Față de acestea, se va constata legalitatea actului administrativ a cărui anulare s-a cerut și netemeinicia pretenției bănești formulate de intimatul-reclamant, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se respingă cererea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva sentinței civile nr. 2514 din 7 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.