ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 846/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.08.2015 sub nr. x/2015 reclamanta A. a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Casa Națională de Pensii Publice, Ministerul Justiției și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea Guvernului prin pârâții chemați în judecată la plata indemnizației reparatorii cuvenite în baza prevederilor legii Recunoștinței nr. 341/2004 a cărei beneficiar sunt pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015 indemnizație a cărei plată este suspendată fără o motivație reală;

- acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea abuzivă a dispozițiilor art. 1 al O.U.G. nr. 95/2014, publicată în M. Of. nr. 969/30.12.2014; a art. I și art. II din O.G. nr. 1/2015 publicată în M. Of. nr. 44/19.01.2015;

- despăgubiri în valoare provizorie de 1% RON din suma cuvenită pentru anii 2012, 2013, 2015 și 2014 și neachitată de Ministerul Muncii prin Casa Națională de Pensii conform cuantumului stabilit în concordanță cu prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 până la actualizarea din 30 decembrie 2014.

Prin Sentința nr. 1244/06 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței nr. 1244/06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia și rejudecarea cauzei.

În motivarea recursului a arătat, în esență, că stăruie în cererea privind desecretizarea de către Guvern a stenogramelor ședinței de Guvern din 29.12.2014 și a înregistrării audio a ședinței de Guvern și a concluzionat că, deși în M. Of. nr. 467 bis/7.07.2010 a fost publicată Lista luptătorilor în revoluție remarcați prin fapte deosebite care au obținut preschimbarea certificatelor conform Legii nr. 341/2004, prin diverse acte legislative Guvernele României și SSPR au împiedicat aplicarea Legii nr. 341/2004, art. 3 alin. (2) coroborat cu art. 3 alin. (3) și art. 5.

Intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, arătând că soluția instanței de fond este temeinică și legală, a fost dată cu aplicarea corectă a legii, fiind motivată în fapt și în drept.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare, dar a depus note scrise la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de recurenta A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1244 din 06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1244 din 06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - NN