ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2109/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal în data de 10.06.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. - Președinte al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, aplicarea unei amenzi, în cuantum de 20% din salariul mediu brut pe economie pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzută în decizia civilă nr. 2875/20.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea la plata de despăgubiri pentru întârzierea executării obligației de a face.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1958 din 1 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1958 din 1 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, rejudecarea cererii și admiterea acesteia, așa cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a criticat considerentul instanței de fond privind faptul că președintele Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989 nu este conducător al unei autorități publice în înțelesul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, că nu există raporturi de subordonare ierarhică specifice administrației publice și ca atare nu ar exista culpa acestuia pentru neexecutarea hotărârii judecătorești. A argumentat, în esență, că această interpretare contravine dispozițiilor legale invocate și cadrului legal care stabilește atribuțiile președintelui Comisiei, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă foarte clar că acesta, în respectarea atribuțiilor sale, nu a asigurat sub nici o formă ducerea la îndeplinire a obligației prevăzute în hotărârea judecătorească, refuzând, timp de 2 ani, să pună în discuția Comisiei executarea acesteia.

A mai arătat că în mod nelegal instanța de fond a considerat și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri ca neîntemeiat, în condițiile în care art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 arată că reclamantul are dreptul la penalități în condițiile art. 894 C. proc. civ., fiind astfel reglementată situația acordării unei sume ca echivalent al neexecutării obligației dacă aceasta devine imposibil de executat, ceea ce reprezintă o despăgubire.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 martie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În speță, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu o cerere privind aplicarea unei amenzi pârâților B. - Președinte al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, în cuantum de 20% din salariul mediu brut pe economie pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației prevăzută în decizia civilă nr. 2875/20.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și obligarea la plata de despăgubiri pentru întârzierea executării obligației de a face.

Conform prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, precizat ca temei juridic al acțiunii, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii" (alin. (1) și "în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere" (alin. (2).

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că două sunt condițiile necesare aplicării amenzii pentru întârziere: a) existența unei hotărâri definitive și irevocabile de obligare a autorității publice să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative și b) nerespectarea de către autoritatea publică obligată a termenului de executare a hotărârii.

În ceea ce privește subiectele normei juridice în discuție, se observă că, deși conduita sancționabilă - nerespectarea termenului de executare a hotărârii judecătorești - vizează autoritatea publică, obligată prin hotărârea judecătorească respectivă, sancțiunea se aplică "conducătorului autorității publice", cum în mod expres și neechivoc prevăd dispozițiile legale analizate.

În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 2875/20.06.2013, a fost admisă acțiunea reclamantului A. și s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 să emită avizul favorabil pentru preschimbarea certificatului doveditor al calității de "Luptător pentru Victoria revoluției române din decembrie 1989 - Remarcat pentru fapte deosebite".

Procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 în temeiul Legii nr. 42/1990 este reglementată de art. 9 și urm. din Legea nr. 341/2004, urmând ca titlurile prevăzute în legea nouă să fie atribuite, prin decret, de către Președintele României, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, cu avizul Comisiei parlamentare, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate.

Potrivit art. 13 și art. 13

1

din Norma metodologică de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, "documentele depuse în vederea preschimbării certificatelor și conținutul dosarelor prevăzute la art. 12 alin. (2) sunt verificate de către o comisie constituită la nivelul Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, denumită în continuare Comisia". Președintele Comisiei are următoarele atribuții: a) conduce lucrările și ședințele Comisiei, coordonează și răspunde de buna funcționare a acesteia; b) supune la vot deciziile propuse spre a fi adoptate; c) semnează procese-verbale de ședință ce conțin deciziile luate, planificarea participării reprezentanților asociațiilor de revoluționari la ședință, deciziile pentru propunerea acordării avizului favorabil sau nefavorabil de preschimbare a certificatelor; d) aprobă prin ordin propunerile Comisiei de revocare a oricărui membru al Comisiei; e) supune votului Comisiei participarea la lucrările acesteia, când apreciază că este necesar, a unor specialiști pe probleme specifice din cadrul instituțiilor sau organelor de specialitate ale administrației publice centrale." Înalta Curte reține, față de aceste dispoziții, că răspunderea președintelui este deplină în ceea ce privește organizarea și finalizarea activității Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989.

Dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au în vedere persoana conducătorului autorității publice, obligată prin hotărâre irevocabilă să emită actul administrativ, în considerarea atribuțiilor și prerogativelor cu care a fost învestit pentru organizarea și conducerea activității acelei structuri administrative, și nu condiționează aplicarea de existența unor raporturi de subordonare ierarhică specifice administrației publice, așa cum a reținut instanța de fond.

Se impunea, astfel, ca prima instanță să verifice temeinicia acțiunii și să motiveze soluția pronunțată, în raport cu cele două condiții prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, menționate mai sus.

Cum hotărârea pronunțată de prima instanță nu a analizat fondul cauzei, în sensul examinării îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul legal invocat ca temei al cererii de chemare în judecată, oprindu-se la analiza pretențiilor reclamantului din perspectiva unei condiții ce excedează normei legale aplicabile în cauză, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1958 din 1 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2018.