ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.04.2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, pentru obligarea pârâților să pună în aplicare dispozițiile Sentinței nr. 580/2012 și a Deciziei nr. 6761/2013, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2011 și, respectiv, x/54/2011*, sub sancțiunea plății amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum și la obligarea, în solidar, a pârâților la plata unei despăgubiri în sumă de 1000 RON/lună începând cu luna iunie 2013 până la emiterea noului certificat de revoluționar.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 334 din data de 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989; s-a aplicat conducătorilor autorităților publice pârâte o amendă de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la punerea în executare a Sentinței nr. 580/2012 și a Deciziei nr. 6761/2013, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova; au fost obligați conducătorii autorităților publice pârâte către reclamant la penalități de 100 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației stabilite prin hotărârile sus-menționate.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond, în sensul că s-au încălcat și s-au aplicat greșit normele de drept material, fără a indica motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul.

În motivarea recursului, recurenta a menționat faptul că hotărârile Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989, organ colegial de lucru, se adoptă în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 1992, republicat în M.O. nr. 25/2003, respectiv art. 51 alin. (3) și (4) din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei deputaților nr. 8/1994, republicat în M.O. 262/2011. Astfel, hotărârile comisiilor permanente comune ale camerei deputaților se adoptă prin votul majorității deputaților și senatorilor prezenți.

Recurenta a susținut că în cadrul ședințelor Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989 a fost pusă în discuție modalitatea de aducere la îndeplinire a sentințelor prin care se obligă Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 la acordarea avizului pentru atribuirea titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, iar majoritatea membrilor comisiei au invocat impunerea unui vot imperativ și, în baza art. 69 alin. (2) din Constituția României, au refuzat exercitarea votului pentru avizarea favorabilă.

Din acest considerent, la data de 20.10.2014, Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989 a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii formularea unui punct de vedere cu privire la situația ivită.

Prin urmare, nu se poate reține o rea voință din partea președintelui Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989, ci o imposibilitate tehnică de punere în aplicare a dispozițiilor instanței la momentul de față.

Recurenta a invocat, de asemenea, faptul că avizul acordat de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 este un act subsecvent care, în conformitate cu art. 9 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, trebuie să aibă la bază propunerea venită din partea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 (cu denumirea actuală Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989).

Având în vedere faptul că comisia îndrituită legal să facă propunerea de acordare a titlului, și-a încetat activitatea în anul 2010, nu există propunerea pentru acordarea avizului pentru domnul A.

Președintele Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989 este ținut în îndeplinirea obligației, de a supune atenției membrilor comisiei parlamentare dispoziția instanței, de reglementarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, în speță propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, care la momentul de față nu există.

Sancțiunea prevăzută la articolul 24 alin. (1) și (2) din Legea 554/2004 poate fi aplicată conducătorului autorității publice în condițiile în care acesta exercită o poziție de autoritate și are atribuțiile aplicării hotărârilor instanței în mod individual. Facem precizarea că, fața de membrii Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989, președintele acesteia nu are poziție de autoritate, neputând impune exercitarea unui anume vot.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței de fond, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alineat 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut instanța de fond a ignorat faptul că singurul organism legal abilitat la nivelul instituției, cu competențe în analiza dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluționar, și-a încetat activitatea la data 30.04.2010, potrivit Legii nr. 391/2009 prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 84/2009 privind prorogarea termenului prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2009. Prin urmare, începând cu această dată, nu mai există organism legal abilitat cu asemenea competențe și nici cadru legal care să permită înființarea și funcționarea unor asemenea organisme.

Astfel, a precizat că nu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, ca entitate, a avut competența de a analiza acestor dosare, ci comisia interministerială constituită în temeiul art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare demersurile legal efectuate în vederea punerii în executare a dispozitivului Sentinței civile nr. 580/2012, nefăcând nici măcar o referire la faptul că a fost înștiințat domnul Secretar General al Guvernului, domnul B., prin adresa nr. 18/1849/02.04.2014 despre situația tuturor sentințelor civile, rămase definitive și irevocabile care nu pot fi puse în executare din pricina încetării activității acestui organism interministerial despre care am făcut vorbire mai sus, printre care s-a aflat și Sentința civilă nr. 580/2012. Instituția recurentă nu este în culpă pentru faptul că nu a primit niciun răspuns la această adresă, având în vedere că a solicitat acestui for de a se întreprinde toate măsurile legale ce se impun în aceste situații, avându-se în vedere vidul legislativ creat prin încetarea activității acestei comisii interministeriale.

A mai arătat recurentul că nu a stat în pasivitate, a procedat, totuși, la o verificare a dosarului de preschimbare a certificatului de revoluționar ce aparține reclamantului și, constatând că îndeplinește condițiile legale în vederea preschimbării certificatului de revoluționar, l-a înaintat Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989, în data de 24.02.2014, prin adresa nr. 18/1083/24.02.2014, în vederea punerii în executare, în continuare, a dispozitivului Sentinței civile nr. 580/2012.

Apărările intimatului - reclamant

Intimatul A. a depus întâmpinare la data de 25.02.2015, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 iunie 2016, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestora.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (formă în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată):

"Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască ori să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris ori să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.", iar alin. (2) prevede că:

"În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere (...)"

Aceste dispoziții legale au fost avute în vedere de către instanța de fond la momentul pronunțării soluției de admitere a cererii de chemare în judecată, apreciind că, prin raportare la dispozitivul titlului executoriu (Sentința nr. 580/22.05.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6761/29.05.2013 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal), pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile puse în sarcina lor.

În soluționarea recursului, Înalta Curte urmează să aibă în vedere că, potrivit Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 27 mai 2016, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, în ceea ce privește intervalul și condițiile în care debitorul poate fi obligat la plata amenzii, penalităților și despăgubirilor în situația neexecutării obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, s-a stabilit că este prezumată culpa conducătorului autorității în neexecutarea obligației, prezumția neavând un caracter absolut, ci putând fi răsturnată prin administrarea de dovezi cu privire la existența unor motive temeinice pentru care nu s-a executat obligația în termenul legal.

Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie, pe de o parte, un mijloc de constrângere a autorității publice pentru executarea obligațiilor stabilite în sarcina sa și, pe de altă parte, reglementează o formă de răspundere juridică, drept sancțiune a atitudinii de pasivitate a autorității publice și a conducătorului acesteia.

Sub acest aspect, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că dreptul de acces la un tribunal nu poate obliga un stat la executarea oricărei hotărâri, indiferent de circumstanțe, fiind acceptată posibilitatea intervenirii unor împrejurări de fapt sau de drept care să aibă ca efect temporizarea sau chiar imposibilitatea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu. Ceea ce trebuie sancționat este inerția, pasivitatea administrației publice (Sanglier c. Franței, Scollo c. Italiei, Ruxandra Trading S.R.L. c. României, Mihăescu c. României).

Prin Decizia nr. 1566/2009, Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Prin urmare, pentru a putea conchide asupra existenței sau inexistenței unei neexecutări culpabile a titlului executoriu, Înalta Curte va analiza, cumulativ, atât actele întocmite, cât și faptele săvârșite de recurenții-pârâți ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, dar și existența unei imposibilități obiective de punere în executare a titlului executoriu.

Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 a făcut dovada unei întârzieri justificate în executarea obligației, probând faptul că, ulterior pronunțării Deciziei nr. 6761/29.05.2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a realizat demersurile necesare în vederea punerii în aplicare a titlului executoriu.

Astfel, instanța constată că la dosarul cauzei au fost depuse dovezi privitoare la adresele și solicitările înaintate de recurentul-pârât către organe ale administrației publice centrale în perioada ulterioară rămânerii irevocabile a titlului executoriu (februarie - aprilie 2014).

În cuprinsul adresei nr. 18/1083/24.02,2014 emisă de recurentul-pârât se înaintează Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989, spre analiză și soluționare, dosarul de preschimbare a certificatului de revoluționar ce aparține reclamantului A., având nr. de înregistrare 11371/03.11.2004.

Prin adresa nr. 18/1849/02.04.2014, se solicită Secretariatului General al Guvernului, după prezentarea situațiilor hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile prin care instituția a fost obligată să analizeze cereri și dosare de preschimbare a certificatelor de revoluționar, printre care și se află și situația reclamantului A., a se adopta măsuri legale care să permită punerea în executare a acestor hotărâri și posibilitatea introducerii în actul normativ ce urmează a fi elaborat, respectiv în Hotărârea de Guvern care să reglementeze organizarea și funcționarea entității redenumite Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor care au luptat împotriva regimului comunist în România în perioada 1945 - 1989, a unei dispoziții legale care să soluționeze situațiile expuse.

De asemenea, se constată că, în ceea ce privește Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, organ colegial de lucru, instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere faptul că hotărârile se adoptă cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți, președintele comisiei neavând un instrument legal de a determina votul celorlalți.

Totodată, din înscrisul depus la dosar, se constată că în cadrul ședinței Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989 din data de 17.09.2014, a fost pusă în discuție modalitatea de aducere la îndeplinire a sentințelor prin care se obligă Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 la acordarea avizului pentru atribuirea titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, iar majoritatea membrilor comisiei au invocat impunerea unui vot imperativ, care este în contradicție cu normele constituționale, motiv pentru care, la data de 20.10.2014, s-a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii formularea unui punct de vedere cu privire la situația ivită.

Înalta Curte va reține ca pertinente și legale și criticile referitoare la faptul că Președintele Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din decembrie 1989 este ținut în îndeplinirea obligației, de a supune atenției membrilor comisiei parlamentare dispoziția instanței, de reglementarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, în speță propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, care nu exista la acel moment.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, pronunțându-se fără a analiza în ce măsură întârzierea punerii în executare a hotărârii judecătorești se datorează culpei incontestabile a pârâților.

În cauza de față nu a existat un refuz nejustificat al recurenților-pârâți de punere în aplicare a titlului executoriu, imposibilitatea de a da curs dispozițiilor din titlul executoriu datorându-se unor situații exterioare voinței acestora.

PENTru toate aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8, corelat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte admite recursurile declarate de pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, casează Sentința nr. 334 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și, rejudecând, respinge cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 împotriva Sentinței nr. 334 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV