ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6761/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată

și înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 15073/325/2012, reclamantul S.S.P.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA – prin Centrul de Studii

Tehnice Rutiere și Informatică – C., anularea procesului-verbal de contravenție

din 21 martie 2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii,

reclamantul a arătat că a fost sancționat contravențional pe motiv că în data de

4 octombrie 2011, ora 13:34, a circulat cu autovehiculul proprietatea sa cu numărul

de înmatriculare XXX fără a deține rovinietă valabilă.

Ca motive de netemeinicie

a actului sancționator reclamantul a invocat faptul că autovehiculul în discuție

a fost înstrăinat numitei G.A. la data de 15 septembrie 2011, astfel că nu a săvârșit

fapta contravențională reținută în sarcina sa de pârâtă.

Pârâta C.N.A.D.N.R. SA

– prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent.

Totodată, pe cale de excepție

s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă

nr. 4354 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a declinat

competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Deva în temeiul

art. 158 C. proc. civ. și art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Pentru a se dispune astfel,

s-a reținut că locul săvârșirii contravenției este în localitatea S., județul Hunedoara

– localitate ce se află în raza teritorială de competență a Judecătoriei Deva.

de Judecătoria Deva

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Judecătoriei Deva la data de 31 octombrie 2012.

La termenul din data de

25 aprilie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale

a Judecătoriei Deva.

Prin sentința nr. 2312

din 25 aprilie 2013, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Timișoara, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-au reținut următoarele.

Din cuprinsul procesului-verbal

de constatare a contravenției din 21 martie 2012, încheiat de intimata C.N.A.D.N.R.

SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., rezultă că fapta

contravențională a fost săvârșită de către reclamant pe raza localității R.M., Jud.

Timiș.

Potrivit reglementărilor

actuale – art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de

utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România,

„Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

A precizat instanța că,

art. 10

1

a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 pentru degrevarea instanțelor

judecătorești din data de 15 februarie 2013, nefiind aplicabil în speță raportat

la data formulării plângerii contravenționale - 6 iunie 2012.

În legătură cu prevederile

art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, instanța

a apreciat că

acestea nu se aplică în materie contravențională,

ci numai în materia

contenciosului administrativ și fiscal,

actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul celei

de-a doua secțiuni.

Astfel, din punct de vedere

al competenței teritoriale, s-a reținut că legea contravențională reglementează

o competență teritorială exclusivă, fiind competentă să soluționeze plângerea doar

instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, iar potrivit art. 159

pct. 3 C. proc. civ. necompetența teritorială, în acest caz, este de ordine publică,

fără a exista posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul să fie soluționat

de o altă instanță.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

asupra conflictului negativ de competență

În cauza de față se contestă

procesul-verbal de constatare a contravenției din 21 martie 2012, încheiat de către

C.N.A.D.N.R. SA – C., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002,

cu modificările și completările ulterioare, S.S.P. a fost sancționat cu amendă contravențională,

întrucât la data de 4 octombrie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu

numărul de înmatriculare XXX, a circulat pe DN 68 km 545+400m, R.M., fără a deține

rovinietă valabilă.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Timișoara la data de 6 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C.

proc. civ., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24 din noul

C. proc. civ. care are aplicabilitate generală.

Astfel, potrivit art.

24 din noul C. proc. civ., norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale

înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Pe de altă parte, în ceea

ce privește prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4)

din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie contravențională,

ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Din cuprinsul procesului-verbal

depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșită pe DN 68 km 545+400m, pe raza localității

R.M..

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina reclamantului,

este localitatea R.M., județul Timiș, localitate aflată în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Timișoara.

Potrivit dispozițiilor

H.G. nr. 337/1993

pentru stabilirea circumscripțiilor

judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, Localitatea Remetea este

arondată Judecătoriei Timișoara.

Prin urmare, instanța

competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Timișoara.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul S.S.P. și pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. – C. în favoarea Judecătoriei

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie

2013.