ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6761/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția pronunțată de Judecătoria Timișoara Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 15073/325/2012, reclamantul S.S.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., anularea procesului-verbal de contravenție din 21 martie 2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate. În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că a fost sancționat contravențional pe motiv că în data de 4 octombrie 2011, ora 13:34, a circulat cu autovehiculul proprietatea sa cu numărul de înmatriculare XXX fără a deține rovinietă valabilă.

Ca motive de netemeinicie a actului sancționator reclamantul a invocat faptul că autovehiculul în discuție a fost înstrăinat numitei G.A. la data de 15 septembrie 2011, astfel că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa de pârâtă. Pârâta C.N.A.D.N.R. SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent. Totodată, pe cale de excepție s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara. Prin sentința civilă nr. 4354 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Deva în temeiul art. 158 C. proc.

civ. și art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că locul săvârșirii contravenției este în localitatea S., județul Hunedoara – localitate ce se află în raza teritorială de competență a Judecătoriei Deva. 2. Soluția pronunțată de Judecătoria Deva Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Deva la data de 31 octombrie 2012. La termenul din data de 25 aprilie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deva. Prin sentința nr. 2312 din 25 aprilie 2013, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele. Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției din 21 martie 2012, încheiat de intimata C.N.A.D.N.R. SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., rezultă că fapta contravențională a fost săvârșită de către reclamant pe raza localității R.M., Jud. Timiș. Potrivit reglementărilor actuale – art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „Prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.” A precizat instanța că, art. 10 1 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 pentru degrevarea instanțelor judecătorești din data de 15 februarie 2013, nefiind aplicabil în speță raportat la data formulării plângerii contravenționale - 6 iunie 2012. În legătură cu prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, instanța a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secțiuni.

Astfel, din punct de vedere al competenței teritoriale, s-a reținut că legea contravențională reglementează o competență teritorială exclusivă, fiind competentă să soluționeze plângerea doar instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, iar potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ. necompetența teritorială, în acest caz, este de ordine publică, fără a exista posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul să fie soluționat de o altă instanță. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

3. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență În cauza de față se contestă procesul-verbal de constatare a contravenției din 21 martie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, S.S.P. a fost sancționat cu amendă contravențională, întrucât la data de 4 octombrie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXX, a circulat pe DN 68 km 545+400m, R.M., fără a deține rovinietă valabilă. Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 6 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ. care are aplicabilitate generală. Astfel, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Pe de altă parte, în ceea ce privește prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal. Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșită pe DN 68 km 545+400m, pe raza localității R.M.. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina reclamantului, este localitatea R.M., județul Timiș, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Timișoara. Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, Localitatea Remetea este arondată Judecătoriei Timișoara. Prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Timișoara. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.S.P. și pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. – C. în favoarea Judecătoriei Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.