ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6810/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1669/2013 din 1

martie 2013, Judecătoria Bistrița, secția civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale exclusive a acestei instanțe în soluționarea cauzei, invocată de

instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii

contravenționale formulată de petentul G.A., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.

SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N., în

favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Prin Încheierea din 8

mai 2013,

Judecătoria Rădăuți, în baza art. 23 alin. (1) și (4)

din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 (modificată

prin art. 3 din Legea nr. 2/2013), a scos de pe rol cauza

având ca

obiect plângerea contravențională formulată de petentul G.A. împotriva

procesului verbal de constatare a contravenției, întocmit la 14 noiembrie 2012

de intimata C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N.

și a trimis-o, pe cale administrativă, Judecătoriei Bistrița.

Judecătoria

Bistrița a restituit dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Rădăuți,

arătând că în acest dosar nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. (1) și (4)

din Legea nr. 2/2013, fiind vorba de o cauză în materie contravențională și nu

în materie de contencios administrativ.

Prin Încheierea din

26 iunie 2013 Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență teritorială

a acestei instanțe în soluționarea plângerii formulată de petentul G.A.

împotriva procesului verbal de constatare a contravenției întocmit la 14

noiembrie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și

Informatică - C.E.S.T.R.I.N. și, constatând că între Judecătoria Rădăuți și

Judecătoria Bistrița există conflict negativ de competență, în baza art. 134 C.

proc. civ. a suspendat judecata cauzei și în baza art. 134 - 135 C. proc. civ. a

înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în vederea stabilirii instanței competente.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Prin procesul-verbal

de contravenție din 14 noiembrie 2012, întocmit de agentul constatator din

cadrul C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., petentul G.A. a fost sancționat pentru

săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 cu

amendă contravențională în cuantum de 250 lei.

S-a constatat că la

data de 31 octombrie 2012, vehiculul cu număr de înmatriculare X, aparținând

petentului a circulat pe DN 17A, în localitatea Sucevița, județul Suceava, fără

a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost

DN 17A, în localitatea Sucevița, județul Suceava, situată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Rădăuți.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta

contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor.

Astfel,

plângerea contravențională

a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 29 noiembrie 2012,

anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă,

din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform

prevederilor art. 24 din N.C.P.C., potrivit cărora dispozițiile legii noi de

procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după

intrarea acesteia în vigoare și, prin urmare, norma de competență se aplică

numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte

apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură

civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede

în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor

contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de

judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării

competenței teritoriale prin introducerea art. 10

1

în acest act

normativ.

Cu toate că prin art.

23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de

lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe

dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste

cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o

identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii

în secțiunea a II - a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea

și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal”.

Pe cale de

consecință, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt

incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își

păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere

contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la

instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la

circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte

constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este

localitatea Sucevița, județul Suceava, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Rădăuți și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze

pricina este această judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul G.A. și pe intimatul C.N.A.D.N.R. SA

- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică (C.E.S.T.R.I.N.) în favoarea

Judecătoriei Rădăuți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 octombrie 2013.