ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6810/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1669/2013 din 1 martie 2013, Judecătoria Bistrița, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe în soluționarea cauzei, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petentul G.A., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Rădăuți. Prin Încheierea din 8 mai 2013, Judecătoria Rădăuți, în baza art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002 (modificată prin art. 3 din Legea nr. 2/2013), a scos de pe rol cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul G.A. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, întocmit la 14 noiembrie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N. și a trimis-o, pe cale administrativă, Judecătoriei Bistrița. Judecătoria Bistrița a restituit dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Rădăuți, arătând că în acest dosar nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, fiind vorba de o cauză în materie contravențională și nu în materie de contencios administrativ. Prin Încheierea din 26 iunie 2013 Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe în soluționarea plângerii formulată de petentul G.A.

împotriva procesului verbal de constatare a contravenției întocmit la 14 noiembrie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N. și, constatând că între Judecătoria Rădăuți și Judecătoria Bistrița există conflict negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei și în baza art. 134 - 135 C. proc. civ. a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii instanței competente. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin procesul-verbal de contravenție din 14 noiembrie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., petentul G.A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei. S-a constatat că la data de 31 octombrie 2012, vehiculul cu număr de înmatriculare X, aparținând petentului a circulat pe DN 17A, în localitatea Sucevița, județul Suceava, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost DN 17A, în localitatea Sucevița, județul Suceava, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Rădăuți.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 29 noiembrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din N.C.P.C., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ. Cu toate că prin art. 23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II - a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”. Pe cale de consecință, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este localitatea Sucevița, județul Suceava, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Rădăuți și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul G.A. și pe intimatul C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică (C.E.S.T.R.I.N.) în favoarea Judecătoriei Rădăuți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2013.