ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7270/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția pronunțată de Judecătoria Galați Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Galați sub nr. 17459/233/2012, reclamanta SC A.A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenție din 20 august 2012. În motivarea plângerii, reclamanta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate, fiind întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, lipsind semnătura agentului constatator. Judecătoria Galați prin Sentința nr. 3906 din 15 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele. Potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția. În opinia instanței, această dispoziție legală stabilește o competență exclusivă de soluționare a plângerilor contravenționale, o competență teritorială absolută, pe care părțile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., nefiind vorba de o pricină referitoare la bunuri în sensul art. 19 C. proc. civ. Cu toate acestea, a reținut Curtea că potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 5/2002 „prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul’’. Potrivit art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi’’.

A concluzionat Curtea că ceea ce interesează, în prezenta cauză, în determinarea instanței competente teritorial este locul unde se află sediul petentului iar în cauza de față acesta este situat în localitatea București, sector 1. 2. Soluția pronunțată de Judecătoria Sector 1 București Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21 iunie 2013. La termenul din data de 23 iulie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București. Prin Sentința nr. 15953 din 23 iulie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele. Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat de intimata C.N.A.D.N.R. SA - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C.E.S.T.R.I.N., rezultă că fapta contravențională a fost săvârșită de către reclamantă pe raza localității Vânători, Jud. Galați. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii prezentei contestații, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția, astfel că Judecătoria Galați era instanța competentă teritorial. În legătură cu prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, instanța a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secțiuni.

Astfel, din punct de vedere al competenței teritoriale, s-a reținut că legea contravențională reglementează o competență teritorială exclusivă, fiind competentă să soluționeze plângerea doar instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, iar potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ. necompetența teritorială, în acest caz, este de ordine publică, fără a exista posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul să fie soluționat de o altă instanță. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

3. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență În cauza de față se contestă Procesul-verbal de constatare a contravenției din 20 august 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta SC A.A. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională, întrucât la data de 26 iulie 2012 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare X, a circulat pe DN 26 km 8+000m, Județul Galați, fără a deține rovinietă valabilă. Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 10 septembrie 2012, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24 din N.C.P.C.

care are aplicabilitate generală. Astfel, potrivit art. 24 din N.C.P.C., norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Pe de altă parte, în ceea ce privește prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal. Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșită pe raza Localității Vânători, Județul Galați. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina reclamantei, este localitatea Vânători, județul Galați, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Galați. Prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Galați. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.A. SRL și pârâta C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Galați. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013.