ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7270/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de Judecătoria Galați

Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Galați sub nr. 17459/233/2012, reclamanta SC A.A. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - prin Centrul de Studii Tehnice

Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenție

din 20 august 2012.

În motivarea

plângerii, reclamanta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate, fiind

întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001,

lipsind semnătura agentului constatator.

Judecătoria Galați prin

Sentința nr. 3906 din 15 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Galați, invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele.

Potrivit prevederilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază

teritorială a fost săvârșită contravenția.

În opinia instanței,

această dispoziție legală stabilește o competență exclusivă de soluționare a

plângerilor contravenționale, o competență teritorială absolută, pe care

părțile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc.

civ., nefiind vorba de o pricină referitoare la bunuri în sensul art. 19 C. proc.

civ.

Cu toate acestea, a

reținut Curtea că potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 5/2002 „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are

sediul contravenientul’’.

Potrivit art. XXIII alin.

(1) și (4) din Legea nr.  2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „procesele în primă

instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și

fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de

instanțele devenite competente potrivit prezentei legi’’.

A concluzionat Curtea

că ceea ce interesează, în prezenta cauză, în determinarea instanței competente

teritorial este locul unde se află sediul petentului iar în cauza de față

acesta este situat în localitatea București, sector 1.

de Judecătoria Sector 1 București

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21 iunie 2013.

La termenul din data

de 23 iulie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin Sentința nr. 15953

din 23 iulie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, constatând

ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele.

Din cuprinsul

procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat de intimata C.N.A.D.N.R.

SA - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C.E.S.T.R.I.N.,

rezultă că fapta contravențională a fost săvârșită de către reclamantă pe raza

localității Vânători, Jud. Galați.

Potrivit

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul

introducerii prezentei contestații, plângerea trebuia depusă la judecătoria în

a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția, astfel că Judecătoria

Galați era instanța competentă teritorial.

În legătură cu

prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013,

instanța a apreciat că

acestea nu se aplică în materie

contravențională, ci numai în materia

contenciosului

administrativ și fiscal, actul normativ realizând o distincție clară între cele

două materii în cadrul celei de-a doua secțiuni.

Astfel, din punct de

vedere al competenței teritoriale, s-a reținut că legea contravențională

reglementează o competență teritorială exclusivă, fiind competentă să soluționeze

plângerea doar instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, iar

potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ. necompetența teritorială, în acest caz,

este de ordine publică, fără a exista posibilitatea pentru părți de a conveni

ca litigiul să fie soluționat de o altă instanță.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art.

22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

3.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

În cauza de față se

contestă Procesul-verbal de constatare a contravenției din 20 august 2012,

încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8

alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare,

reclamanta SC A.A. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională, întrucât

la data de 26 iulie 2012 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de

înmatriculare X, a circulat pe DN 26 km 8+000m, Județul Galați, fără a deține

rovinietă valabilă.

Așa

cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Galați la data de 10 septembrie 2012, anterior intrării

în vigoare a N.C.P.C., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art.

24 din N.C.P.C. care are aplicabilitate generală.

Astfel,

potrivit art. 24 din N.C.P.C., norma de competență se aplică numai plângerilor

contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Pe

de altă parte, în ceea ce privește prevederile art. III coroborat cu art. XXIII

alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică

în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ

și fiscal.

Din

cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșită pe

raza Localității Vânători, Județul Galați.

Potrivit

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina reclamantei,

este localitatea Vânători, județul Galați, localitate aflată în raza de

competență teritorială a Judecătoriei Galați.

Prin urmare, instanța

competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Galați.

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.A. SRL și pârâta C.N.A.D.N.R.

SA - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013.