ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 861/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 7 ianuarie 2013, sub nr. 74/1748/2013,

D.M. a formulat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA București, plângere contravențională

împotriva procesului-verbal de contravenție din 15 mai 2012, solicitând anularea

acestuia.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 3725 din 16 mai 2013,

Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Prin sentința

nr. 10598

din 8 noiembrie

2013, Judecătoria Galați a admis excepția de necompetență materială

a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

Argumente de fapt și de

drept relevante.

Înalta Curte constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține că

la data de 15 mai 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul

C.N.A.D.N.R. SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N.,

procesul-verbal de contravenție prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator

a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul pe autostrada A2,

km. 12, G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Înalta Curte, constată

că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la

data de 7 ianuarie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale

cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute

după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte

că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 10

1

introdus prin

art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări

și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul contravenientul.”.

În acest sens, se reține

că dispozițiile art.

XXIII din Legea

nr. 2/2013, potrivit cărora

(1)

Procesele în prima instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competentei instanțelor legal investite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în

sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.

Astfel, textul de lege

expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor

în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul

litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile

din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție

clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia

legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte

reține că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt

corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind

de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile

aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,

în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente,

se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea

ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție

întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la

data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare

de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume

de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul-verbal

de contravenție aflat la dosarul Judecătoriei Cornetu, rezultă că locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentului este pe A2, km12+450m, G., județul

Ilfov, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu.

de competență

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatorul D.M. în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N.,

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2014.