ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

chemare în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 1 august 2012 sub numărul de mai sus, petentul

M.F.I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție

din 22 februarie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N.

care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința

nr. 11402 din 20 iunie 2012, Judecătoria Constanța a admis excepția de necompetență

materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința

nr. 4509 din 10 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei

Constanța, unde acest dosar a fost înregistrat sub același număr.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține

că la data de 22 februarie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din

cadrul C.N.A.D.N.R. SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C.E.S.T.R.I.N.

procesul-verbal de contravenție, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator

a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul pe A2 Km 12+450m

Glina, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv,

s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 225,00 RON în baza

art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte,

constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată

la data de 24 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.,

ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor

începute după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază

Înalta Curte că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 10

1

introdus

prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se

introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”.

În acest sens,

se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora „(1)

Procesele în prima instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei

legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi”, trebuie interpretate restrictiv, în sensul

că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.

Astfel, textul

de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor

în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul

litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile

din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție

clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia

legi, din denumirea secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”.

De asemenea,

Înalta Curte reține că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea

nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului

fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește

litigiile aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație

și Justiție, în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste

considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013

în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva

proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică

litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând

să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul-verbal

de contravenție aflat la dosarul Judecătoriei Constanța, rezultă că locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentului este pe A2 Km 12+450m Glina, instanța

competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu.

al regulatorului de competență

În consecință,

având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatorul M.F.I. în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N.

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.