ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.10.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2015

HOTĂRÂRE
03.10.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Decizia nr. 1980/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 45 din 14 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâții B. și Ministerul Afacerilor Interne.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

A fost prezentată pe larg situația de fapt a cauzei și au fost invocate ca temei al recursului formulat, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din noul C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.1. Principalele argumente invocate

Recurentul a arătat că viciile motivării privesc motivarea insuficientă numită și lipsa de bază legală, motivare sumară și confuză, care echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Recurentul a susținut că în motivarea sentinței, instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, ignorând Sentința nr. 877 din 27 septembrie 2012, irevocabilă prin Decizia nr. 12999/2013 a Curții de Apel Craiova.

Intimații Ministerul Afacerilor Interne și C. au depus întâmpinare, prin care au arătat că după pronunțarea Deciziei nr. 12999 din 3 octombrie 2013 de către Curtea de Apel Craiova, Direcția Generală Management Resurse Umane a întocmit Nota nr. 262644 din 18 octombrie 2013 privind anularea Ordinului MAI nr. II/4004 din 19 octombrie 2011 și proiectul actului administrativ, care a fost aprobat de conducerea MAI și înregistrat cu nr. II/4831 din 23 octombrie 2013. Astfel, prin emiterea ordinului menționat a fost pusă în aplicare Sentința nr. 877 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Recurentul a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 4 martie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analiza legislației aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Înalta Curte reține că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc cu rigoare și sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrag acordarea despăgubirilor și aplicarea sancțiunii.

Sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorități să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

Din analiza actelor și înscrisurilor, aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte a reținut că prin Decizia nr. 12999 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Sentinței nr. 877 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Astfel, prin Sentința nr. 877 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., fiind dispusă anularea Ordinului MAI nr. 11/4004 din 19 octombrie 2011 și, în consecință, reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii acestuia și plata drepturilor salariale cuvenite de la data de 22 octombrie 2011 și până la reîncadrare.

Din actele dosarului a rezultat faptul că recurentul-reclamant este pensionar de drept, cu pensie pentru limită de vârstă, de la data de 8 iunie 2012, conform Deciziei emisă de Casa Sectorială de Pensii a MAI, motiv pentru care, după rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței nr. 877 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 12999 din 3 octombrie 2013 pronunțată de aceeași instanță, a fost încheiat un proces-verbal între recurentul-reclamant și Ministerul Afacerilor Interne de compensare, pentru stingerea reciprocă a obligațiilor de plată, iar conform statului de plată privind achitarea drepturilor domnului A. și a dispoziției de încasare, au fost stinse obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească în discuție.

Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent împotriva sentinței instanței de fond, întrucât aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază și, de asemenea, instanța a avut în vedere toate înscrisurile aflate la dosar.

4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din noul C. proc. civ.

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 45 din 14 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2015
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea formulată la data de 30 august 2013 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrati
ÎCCJ 2013-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4772/2013
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Cadrul procesual 1. Decizia atacată Prin Decizia nr. 1196 din 6 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios admini
ÎCCJ 2018-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2018
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrat
ÎCCJ 2018-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2018
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins
ÎCCJ 2015-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2015
Decizia nr. 2572/2015 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de recurs Prin Decizia nr. 1354 din 18 martie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția con
Sursă