ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2018

HOTĂRÂRE
29.03.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, în speță, recurentul a supus cenzurii instanței de recurs o hotărâre judecătorească având ca obiect o contestație în anulare, anume decizia nr. 1766 din 11 mai 2015, prin care Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de aceeași instanță.

Cum decizia nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute C. proc. civ., fiind pronunțată într-o cale extraordinară de atac și, deci, irevocabilă, s-a constatat întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

S-a considerat că, de altfel, Curtea de Apel Craiova a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât de la data de 25 februarie 2014, când a fost suspendată judecarea cauzei pentru lipsa părților, și până la momentul pronunțării deciziei contestate, 11 mai 2015, a trecut mai mult de un an, perioadă în care cauza a rămas în nelucrare din vina părții, care nu înțeles să-și îndeplinească obligația de a timbra cererile de repunere pe rol.

Împotriva deciziei civile nr. 58 din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare recurentul A., solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză, de către magistratul incompatibil, cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, fără ca instanța să se pronunțe, dezlegarea dată fiind rezultatul unei erori materiale, și retrimiterea cauzei în vederea rejudecării pe fond.

În motivarea cererii, s-a susținut, în esență, că nu s-a atașat dosarul de fond, în care instanța nu a consemnat titlul de proprietate pe numele contestatorului și adeverințele emise de Primăria Salcia, precum și că intimații au săvârșit o serie de falsuri, urmare a cărora contestatorul a fost nevoit să plătească impozite și amenzi și că acesta a solicitat efectuarea unei expertize care să demonstreze cine a furat banii nelegal de la APIA.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ. (2010).

Decizia instanței atacată pe calea contestației în anulare

Prin decizia nr. 14 din 16 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că, deși contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ. (2010), în speță, raportat la data introducerii acțiunii cu care acesta a învestit inițial instanța de judecată (31 iulie 2009), sunt aplicabile dispozițiile art. 317 și urm. din C. proc. civ. din 1865.

În contextul enunțării prevederilor art. 317 și 318 C. proc. civ., s-a reținut că, deși contestatorul a evocat aceste dispoziții, nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenței acestora, susținerile acestuia reprezentând, în realitate, reluarea unora din argumentele prezentate anterior, pe parcursul procesual al cauzei, fără a se încadra în vreuna din ipotezele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale citate anterior, instanța neputând identifica, cu privire la decizia a cărei anulare se solicită, existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestației în anulare.

Contestația în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare contestatorul A.

S-a solicitat admiterea contestației, atașarea tuturor dosarelor prezentei cauze și trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs; cu cheltuieli de judecată

În motivare, s-a susținut, în esență, că nu s-au atașat dosarele de fond, că petentul-contestator este proprietarul terenului încă din anul 2001, însă nu și-a primit drepturile de la APIA, iar intimații au săvârșit o serie de falsuri, urmare a cărora contestatorul a fost nevoit să plătească impozite și amenzi.

Contestația în anulare s-a întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ. (2010).

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor contestatorului, Inalta Curte urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.

În prealabil, instanța constată că, deși contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ. (2010), în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din Noul C. proc. civ. și de art. 3 din Legea nr. 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare.

Astfel, reținând că dosarul în care a fost pronunțată hotărârea atacată a fost înregistrat pe rolul instanțelor la data de 31 iulie 2009, Înalta Curte apreciază că, în fapt, motivele contestației în anulare se circumscriu dispozițiilor art. 317 și urm. din C. proc. civ. din 1865.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 din C. proc. civ.:

(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1.când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2.când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Așadar, prevederile art. 317 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc regula după care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții, pentru data la care s-a soluționat cauza, nu a fost legal îndeplinită sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Ipoteza reglementată de alin. (2) al art. 317 C. proc. civ. se referă, în esență, la împrejurarea că verificările de fapt trebuie să presupună necesitatea administrării altor probe noi decât înscrisurile.

În ceea ce privește contestația în anulare specială, C. proc. civ. prevede la art. 318, două motive, și anume când dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

În ceea ce privește ipoteza prevăzută de art. 318 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.

Reține Înalta Curte că prin prezenta contestație în anulare nu au fost invocate argumente sau aduse probe în sprijinul incidenței dispozițiilor legale sus enunțate, susținerile contestatorului reprezentând, în realitate, reluarea argumentelor prezentate în cadrul dosarului care a avut ca obiect contestația în anulare soluționată prin decizia atacată în prezentul dosar, precum și pe parcursul procesual al cauzei.

Așa fiind, motivele contestației nu îndeplinesc condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale sus-menționate.

Totodată, Înalta Curte, împărtășind opinia instanței care a pronunțat hotărârea atacată, constată că nu se poate identifica existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestației în anulare de față.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 14 din 16 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-01-16
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2018
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins
ÎCCJ 2018-06-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2557/2018
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea contestată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Deciz
ÎCCJ 2018-03-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2019
împotriva Sentinței civile nr. 378 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016. Împotriva Sentinței civile nr. 563/25.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel
ÎCCJ 2018-12-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4439/2018
nr. x/2014, s-a anulat recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 293 din 3 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, hotărârea fiind dată fără cale de atac. Împotriva deciziei nr. 2471
ÎCCJ 2017-05-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2017
Asupra perimării recursului, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 532 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010 s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva decizi
Sursă