ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, în speță, recurentul a supus cenzurii instanței de recurs o hotărâre judecătorească având ca obiect o contestație în anulare, anume decizia nr. 1766 din 11 mai 2015, prin care Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de aceeași instanță.

Cum decizia nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., fiind pronunțată într-o cale extraordinară de atac și, deci, irevocabilă, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

De altfel, Curtea de Apel Craiova a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât de la data de 25 februarie 2014, când a fost suspendată judecarea cauzei pentru lipsa părților, și până la momentul pronunțării deciziei contestate, 11 mai 2015, a trecut mai mult de un an, perioadă în care cauza a rămas în nelucrare din vina părții, care nu înțeles să-și îndeplinească obligația de a timbra cererile de repunere pe rol.

Împotriva deciziei civile nr. 58 din 22 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare recurentul A., solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză, de către magistrat incompatibil, cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, fără ca instanța să se pronunțe, dezlegarea dată fiind rezultatul unei erori materiale, și retrimiterea cauzei în vederea rejudecării pe fond.

În motivarea cererii, s-a susținut, în esență,că nu s-a adus dosarul de fond, unde instanța nu a consemnat titlul de proprietate pe numele contestatorului și adeverințele emise de Primăria Salcia, că intimații au săvârșit o serie de falsuri, urmare a cărora contestatorul a fost nevoit să plătească impozite și amenzi și că acesta a solicitat efectuarea unei expertize care să demonstreze cine a furat banii nelegal de la APIA.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ. (2010).

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor contestatorului, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Mai întâi, Înalta Curte constată că, deși contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ. (2010), în speță, raportat la data introducerii acțiunii cu care acesta a învestit inițial instanța de judecată (31 iulie 2009), sunt aplicabile dispozițiile art. 317 și urm. din C. proc. civ. din 1865.

Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi formulată numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 317 din C. proc. civ. (1865), "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."

Art. 318 prevede că "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

În speță, deși contestatorul a evocat toate aceste dispoziții, nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenței acestora, susținerile acestuia reprezentând, în realitate, reluarea unora din argumentele prezentate anterior, pe parcursul procesual al cauzei, fără a se încadra în vreuna din ipotezele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.

La rândul său, Înalta Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare se solicită, existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestației în anulare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 58 din 22 ianuarie 2016, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.