ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2015

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 6069 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva Sentinței nr. 1.203 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj. Împotriva Deciziei nr. 6069 din 4 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat un nou recurs G.A., considerând-o netemeinică și nelegală. Prin Decizia civilă nr. 4927 din 10 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de G.A.

împotriva Deciziei nr. 6069 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că decizia atacată cu recurs nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunțată în recurs și, deci, irevocabilă. Împotriva Deciziei civile nr. 4927 din 10 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare G.A., invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Contestatorul a argumentat, în esență, că greșeala constă în faptul că recursul a fost respins ca inadmisibil, iar aspectul material constă în faptul că suma de bani cuvenită nu i-a fost acordată.

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, și o va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc. În speță, susținerile contestatorului nu pot fi încadrate în ipoteza unei erori materiale în sensul dispozițiilor procedurale sus-citate, acestea constituind critici directe ale raționamentului instanței de control judiciar, a modului în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente, precum și argumente privind greșita soluționare a fondului cauzei.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reamintește faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat" ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge contestația în anulare formulată de G.A. împotriva Deciziei civile nr. 4927 din 10 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 21607/63/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2015. Procesat de GGC - MI