ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 18 februarie 2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită ordinele de salarizare privind drepturile salariale cuvenite managerilor economici reclamanți, de la data de 01 decembrie 2015, potrivit Legii nr. 567/2004 și O.U.G. nr. 86/2014, obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și unitățile subordonate să emită deciziile de salarizare privind drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici și personalului contractual încadrați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, de la data de 01 decembrie 2015;

obligarea pârâților la plata în solidar a drepturilor bănești ce se cuvin reclamanților, potrivit Legii nr. 567/2004 și O.U.G. nr. 86/2014 începând cu data de 01 decembrie 2015 și până la zi, precum și pe viitor; obligarea pârâților la actualizarea sumelor datorate, cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale de la data emiterii hotărârii judecătorești și până la data plății efective; obligarea Ministerului de Finanțe să aloce prin buget fondurile necesare efectuării plăților drepturilor salariale solicitate.

2.1. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 1294/2016 din 21 decembrie 2016 a Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut aplicarea în cauză a prevederilor art. 7 Cap. VIII din Anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd expres instanța competentă în soluționarea acestor litigii, respectiv Curtea de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 864 din 13 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin încheierea de ședință din 19 decembrie 2016, Tribunalul Argeș a apreciat durata estimativă a procesului, conform art. 238 C. proc. civ., a încuviințat probele solicitate de părți și, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C. proc. civ., a închis dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare pe fond.

Cu toate acestea, prin Sentința civilă nr. 1294/2016 din 21 decembrie 2016, Tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei.

Instanța a reținut că, deși în cuprinsul încheierii de ședință din 19 decembrie 2016 nu sunt menționate temeiurile de drept pentru care s-a constatat competența instanței sesizate, este evident că judecătorul cauzei și-a verificat competența, în temeiul art. 131 C. proc. civ. și a apreciat că Tribunalului Argeș îi revine competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, întrucât a procedat la verificări și a dispus măsuri ce nu puteau fi efectuate decât după ce instanța aprecia că este competentă să soluționeze cauza, respectiv a estimat durata de soluționare a cauzei, a încuviințat probe și a închis dezbaterile asupra fondului, urmând a se pronunța asupra fondului cauzei.

În aceste condiții, Curtea apreciază că Tribunalul și-a stabilit competența de soluționare a cauzei și nu mai putea reveni asupra propriei competențe.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanții, funcționari publici și personal contractual la unitățile de parchet locale, au învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâților la emiterea ordinelor de salarizare, în sensul solicitat prin cererea introductivă.

Înalta Curte constată că excepția necompetenței materiale a Tribunalului, instanță inițial sesizată, a fost soluționată la data de 21 decembrie 2016, prin sentința civilă pronunțată în cauză, ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, respectiv 19 decembrie 2016.

Or, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 30 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Întrucât, această prevedere legală trebuie interpretată în sensul aplicării și nu în cel al neaplicării (actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat), în mod corect a apreciat Curtea de Apel București că, expirarea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței materiale are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite, chiar dacă aceasta nu era competentă material să soluționeze pricina în raport cu obiectul acesteia.

Având în vedere că prin încheierea din data de 19 decembrie 2016 a Tribunalului Argeș a fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de părți și s-a constatat că este administrată această probă, iar ulterior acestui termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că tribunalul nu putea să deroge de la normele procesuale menționate mai sus, fiind consolidată competența sa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Argeș în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - CT