ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69/2017 pronunțată la data de 26 mai 2017 de Judecătoria Negrești Oaș, în baza art. 386 din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu din infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969.

În baza art. 386 din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. prin rechizitoriu din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969 la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 1 an, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 alin. (1) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, și lit. b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 din C. pen. din 1969 la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, și lit. b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 10 luni, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit potrivit art. 82 alin. (1) din C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 din C. pen. 1969 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cadrul termenului de încercare.

S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de Primăria comunei Certeze, având ca obiect obligarea inculpaților la plata daunelor morale și materiale.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desființarea în întregime a planurilor de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezlipire - Anexa 1.1 și Anexa 1.6 datând din 3 martie 2010, semnate de către inculpatul B. și depuse în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Negrești Oaș precum și a planurilor de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezlipire - Anexa 1.1 și Anexa 1.6 datând din 3 martie 2010, semnate de către inculpatul B., înregistrate la O.C.P.I. Satu Mare sub nr. x din 10 iunie 2011.

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata către stat a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 300 de RON fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis în data de 10 noiembrie 2015 în dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpatul A., cu datele personale arătate în dispozitivul hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. art. 322 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut că în cursul anului 2010 la solicitarea numitului C., inculpatul A., având calitatea de consilier în cadrul OCPI Satu Mare, a procedat la efectuarea unor lucrări de cadastru prin care se propune dezlipirea suprafeței de 365.232 mp din terenul cu suprafața de 207.440 mp înscris în C.F. nr. x Certeze, deși nu deținea o autorizație necesară de la OCPI pentru a efectua lucrarea.

Întrucât inculpatul A. nu deținea drept de semnătură, a apelat la inculpatul B., care a semnat actele cadastrale puse la dispoziție de către A., deși nu s-a deplasat la fața locului și nu a efectuat niciun fel de verificări.

Deși din actele pe care le avea la dispoziție A. rezultă în mod cert că terenul descris în CF x Certeze avea categoria de pădure, a propus prin anexele 11 și 16 ca terenul care se va dezlipi să aibă categoria de fâneață, fără a se motiva în vreun fel această propunere.

În baza celor două anexe întocmite în fapt de A. și semnate de B., precum și a unui extras CF emis în anul 2009 pentru terenul în suprafață de 207 ha, numitul C. s-a adresat instanței de judecată, solicitând dobândirea dreptului de uzucapiune pentru suprafața de aproximativ 36 ha, motivând că împreună cu familia sa a folosit terenul de aproximativ 20 de ani.

Pe baza documentației depuse de C., precum și a declarației a doi martori propuși, de asemenea, de acesta din urmă (angajați la firma sa), instanța de judecată a dispus admiterea acțiunii și dezlipirea suprafeței de 36 ha, fără a mai face alte demersuri pentru a se constata cine folosește în fapt terenul și fără a se clarifica neconcordanțele dintre mențiunile din CF, respectiv de ce din pădure devine fâneață.

În baza hotărârii judecătorești, C. a procedat la depunerea documentației cadastrale la OCPI prin intermediul inculpatul A., respectându-se același procedeu fraudulos, respectiv documentația a fost semnată de către B., deși acesta nu a efectuat niciun fel de verificare în teren, nu a solicitat informații de la O.C.P.I. și nu a încheiat vreun acord cu C.

Mai mult decât atât din documente a reieșit că nici A. nu a mai efectuat vreo verificare, actele depuse la O.C.P.I. fiind asemănătoare cu cele depuse inițial la instanța de judecată, însă de această dată nu au mai fost datate și nici verificate de către angajații O.C.P.I., întrucât pe acestea nu exista nicio mențiune în acest sens.

Din înscrisurile puse la dispoziție de către A.P.I.A a rezultat că în perioada 2007 - 2010, cu excepția anului 2008, au fost acordate subvenții pentru o parte din suprafața de teren situată în blocurile fizice 1348 - 1350 (parcele cu nr. Topografic x) pentru fermierul "Primăria Comunei Certeze", ceea ce denotă că terenul în cauză era folosit de către Primăria Certeze și nu de C.; dacă terenul ar fi fost folosit de către C., acesta s-ar fi deplasat la A.P.I.A în vederea obținerii subvențiilor, însă nu a făcut acest demers decât abia după ce a câștigat terenul în instanță.

Din actele puse la dispoziție de către Primăria Certeze a rezultat că C. nu a fost niciodată înscris în registrul agricol cu acest teren și nu a plătit vreo taxă, ceea ce denotă că acesta nu a folosit în mod public terenul; mai mult decât atât a plătit taxe pentru pășunat, ori de ce a mai fost nevoit să plătească taxa de pășunat dacă era proprietarul terenului în cauză.

Din declarațiile persoanelor care se învecinează cu terenul în litigiu, precum și a persoanelor care au avut stâni în zonă, a rezultat că nu l-au văzut pe C. sau pe alți membrii ai familiei sale să folosească terenul, până în anul 2008; toți martorii în cauză domiciliază în localitatea Certeze și cunosc situația terenurilor.

Din documentele puse la dispoziție de către Ocolul Silvic, precum și de Primăria Certeze a rezultat că în cauză, pe terenul în litigiu s-au efectuat exploatări forestiere, timp în care C. nu a ridicat nicio pretenție.

În consecință, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul anului 2010, la solicitarea inculpatului A., inculpatul B. a atestat în mod nereal în documentația cadastrală semnată, dar întocmită în realitate de către inculpatul A., că proprietarul terenului în suprafață de aproximativ 36 de ha de pe raza localității Certeze este C., iar categoria de folosință a terenului este fâneață, deoarece pădurea a fost defrișată, în condițiile în care proprietar era D., iar pădurea nu era defrișată .

S-a reținut că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală, completare la plângerea penală, înscrisuri - Volumul I - 242 file; volumul II-328 file; volumul III-51 file; volumul IV-30-130, declarația suspectului A., declarația suspectului B., declarația inculpatului A., declarația inculpatului B.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește starea de fapt, instanța a reținut că în cursul anului 2010, la solicitarea numitului C., inculpatul A. a întocmit un plan de amplasament și delimitare a terenului înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x ce figura în cartea funciară cu categoria de folosință pădure, propunând dezmembrarea acestui teren în două parcele noi, respectiv Lot x cu suprafața de 365.232 mp cu categoria de folosință fânețe, la descrierea imobilului făcându-se mențiunea pădure defrișată și Lot x cu suprafața de 1706.208 mp.

Această documentație a fost întocmită de inculpatul A. pentru a servi numitului C. într-un proces civil având ca obiect uzucapiune, respectiv în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Negrești Oaș, documentația fiind depusă de reclamantul din cauza anterior menționată, odată cu cererea introductivă de instanță.

Prin Sentința civilă nr. 638 din 21 iunie 2010 Judecătoria Negrești Oaș a admis acțiunea reclamantului C., a dispus dezmembrarea terenului din C.F. nr. x Certeze nr. top. x conform planului de amplasament cu propunerea de dezmembrare întocmit de către inculpat și a constatat că reclamantul din acel dosar a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului identificat prin Lot x după dezmembrare cu suprafața de 365.232 mp.

În pofida faptului că planul de amplasament cu propunerea de dezmembrare a terenului înscris în C.F. x Certeze a fost întocmit în fapt de către inculpatul A., această documentație poartă mențiunea că a fost întocmită de către inculpatul B. și este semnată de acesta din urmă.

Din declarațiile celor doi inculpați, atât din faza de urmărire penală, cât și din faza de judecată (f. x), coroborat și cu înscrisurile de filele x d.u.p. a rezultat că inculpatul A., care la acea dată era funcționar public, consilier în cadrul O.C.P.I Satu Mare și nu era autorizat să întocmească lucrări cadastrale, a apelat la inculpatul B. pentru a-i viza lucrarea prin aplicarea semnăturii și a ștampilei, acesta din urmă fiind titular al Certificatului de autorizare seria x din 28 octombrie 2010 categoria C (persoană fizică autorizată de ANCPI să execute lucrări de cadastru).

Potrivit declarației dată în calitate de suspect, în cursul anului 2007, inculpatul A. s-a deplasat împreună cu numitul C. la terenul situat în locul numit Lângă Brebi, pe raza comunei Certeze și a procedat la identificarea și conturarea parcelei de 36 de ha, potrivit limitelor arătate de C., după care a întocmit planul de amplasament și delimitare. Inculpatul a susținut că în urma deplasării la fața locului a constatat că terenul este defrișat, având categoria de folosință fâneață, precizând că existau arbori doar pe o porțiune mică din terenul măsurat, însă acea porțiune nu este cuprinsă în amenajamentul silvic.

În esență, s-a reținut că inculpatul a reiterat aceleași aspecte și în declarația dată în cursul judecății, arătând, însă că a măsurat terenul în anul 2009, cunoscând faptul că numitul C. are nevoie de această documentație într-un proces civil. Totodată inculpatul a menționat că pe teren existau câțiva arbori, însă în urma verificării amenajamentului silvic existent la O.S. Negrești Oaș, a constatat faptul că terenul nu era cuprins în amenajamentul silvic.

Potrivit declarațiilor inculpatului B., acesta a acceptat să semneze documentația cadastrală, deși nu se deplasase în teren și nu cunoștea situația terenului care făcea obiectul operațiunilor de dezmembrare, având încredere în inculpatul A., deoarece colaborase cu acesta o perioadă de 5 - 10 ani, mai procedaseră în același mod și în alte împrejurări și nu au fost probleme legate de corectitudinea lucrărilor anterioare întocmite de către inculpatul A.

După rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței civile nr. 638 din 21 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în Dosarul nr. x/2010, inculpatul A. a întocmit și documentația cadastrală necesară pentru întabularea dreptului de proprietate al numitului C., documentație vizată de O.C.P.I. Satu Mare sub nr. x din 10 iunie 2011, inculpații procedând în același mod, în sensul că documentația de întabulare a fost întocmită de inculpatul A., însă a fost semnată și ștampilată de către inculpatul B. În fapt, s-a reținut că anexele 1.1 și 1.6 depuse la O.C.P.I. în vederea întabulării dreptului de proprietate în favoarea numitului C. sunt identice sub aspectul conținutului cu cele depuse în Dosarul nr. x/2010, documentația de întabulare conținând însă și alte elemente tehnice necesare pentru operațiunea de înscriere în cartea funciară și atribuire de număr cadastral. Pe baza acestei documentații, Lotul x cu suprafața de 365.232 mp, a primit număr cadastral x, terenul fiind înscris în C.F. nr. x Certeze (f. x d.u.p.).

S-a reținut că potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către expertul E. pe terenul cu nr. cad. x există pâlcuri izolate de pădure însumând o suprafață totală de 94.706 mp. care este cuprinsă în amenajamentul silvic în parcela xA, iar potrivit amenajamentului pastoral al pășunilor cu arbori face parte din parcela x B având o consistență de arbori de 0,10.

Referitor la documentația întocmită de inculpatul A. în anul 2010 și respectiv 2011, expertul a învederat că documentația corespunde cu realitatea din teren în ceea ce privește forma, dimensiunile și amplasamentul terenului singura neconcordanță constatată fiind cea referitoare la categoria de folosință a terenului, care în parte are categoria de folosință pădure (94.706 mp) și în parte fânețe (270.494 mp.) Într-adevăr expertul a arătat că suprafața de 94.706 mp are categoria de folosință pădure în prezent, neputând preciza care era situația în anul 2010, însă așa cum rezultă din anexele la completarea raportului de expertiză (f. x), respectiv extrasele din amenajamentul silvic, arborii de pe parcelele 71 A și 71 B figurează cu vârsta de 100 de ani.

Astfel cum rezultă din autorizația de exploatare nr. 327083 s-a reținut că parcela x A face parte din U.P. II Huta aflată în administrarea O.S. Salcâmul Ciumești.

Coroborând aceste înscrisuri cu raportul de expertiză a rezultat că pe terenul în suprafață de 35 de ha dezmembrat prin documentația cadastrală întocmită de inculpatul A., exista pădure și la momentul întocmirii documentației, din moment ce vârsta exploatației ce figurează în amenajamentul silvic este de 100 de ani, iar în anul 2010 Primăria comunei Certeze a exploatat masă lemnoasă din parcela x A, astfel cum rezultă din actele emise de O.S. Salcâmul Ciumești, respectiv Autorizația de exploatare nr. x din 5 iunie 2010, act de punere în valoare, Procesul-verbal de predare primire nr. x din 5 iunie 2010 și procesul-verbal de reprimire a parchetului din data de 30 iulie 2010.

Având în vedere starea de fapt mai sus expusă, instanța de fond a reținut că cele două planuri de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezmembrare (anexele 1.1 și 1.6) sunt înscrisuri sub semnătură privată, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 178 alin. (2) din C. pen., nefiind înscrisuri care emană de la o persoană juridică dintre cele prevăzute de art. 176 din C. pen. (instituții și autorități publice) sau de la o persoană din categoria celor prevăzute de art. 175 alin. (2) din C. pen.

Totodată, s-a reținut că aceste înscrisuri creează o falsă reprezentare a realității în primul rând în ceea ce privește persoana care le-a întocmit, deoarece aplicând semnătura și ștampila proprie, inculpatul B. a creat aparența că cele două planuri de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezmembrare au fost întocmite de către o persoană autorizată să efectueze astfel de documentații cadastrale și totodată că mențiunile de ordin tehnic privind suprafața terenului și categoria de folosință a acestuia sunt rezultatul constatării în mod direct de către acesta în urma deplasării la fața locului și a măsurătorilor efectuate în teren (operațiuni prealabile întocmirii oricărei documentații tehnice privitoare la un imobil).

Or, numai cu îndeplinirea acestor condiții cele două planuri de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezmembrare puteau produce consecințe juridice, fiind acceptate de către instanță (având valoarea unei expertize extrajudiciare) și, totodată, de către oficiul de cadastru la momentul admiterii verificării cererii de înscriere .

Totodată, s-a reținut că aceste înscrisuri atestau (ținând seama de specificul și finalitatea acestora) și o altă împrejurare care în parte nu corespundea realității, respectiv cea referitoare la categoria de folosință a terenului în suprafață de 35 de ha propus a se dezlipi din terenul înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x, menționându-se în mod nereal faptul că acest teren are categoria de folosință fânețe, pădure defrișată, omițându-se faptul că o suprafață de teren considerabilă din totalul de 35 de hectare, avea categoria de folosință pădure.

Pe de o parte, s-a reținut că aceste înscrisuri sunt contrafăcute pentru că nu există identitate între autorul aparent al planurilor de amplasament și autorul real, de facto al acestora, iar, pe de altă parte mențiunea privind categoria de folosință a terenului nu corespunde pe deplin cu realitatea materială.

S-a apreciat că nu pot fi primite însă susținerile parchetului că printre mențiunile necorespunzătoare adevărului din cuprinsul planurilor de amplasament și delimitare, se înscrie și aceea referitoare la proprietarul terenului identificat prin Lot x după dezmembrare, cu suprafața de 365.232 mp (respectiv C. în loc de D.), deoarece în planurile de amplasament depuse în Dosarul nr. x/2010 această mențiune nu se referea la situația juridică a terenului din momentul întocmirii documentației și nu a fost inserată cu intenția de a atesta o împrejurare necorespunzătoare realității, ci se referea la o situație juridică ulterioară, eventuală, în contextul în care acțiunea de uzucapiune ar fi fost admisă, ipoteză în care s-a apreciat că se justifica inclusiv operațiunea de dezmembrare a terenului înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x.

S-a reținut că în mod evident aceeași mențiune inserată în planurile de amplasament cu propunerea de dezlipire întocmite pentru întabularea dreptului de proprietate în baza Sentinței civile 638 din 21 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, corespundea pe deplin realității raportat la dispozitivul acestei hotărâri.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B. care în anul 2010 a semnat planurile de amplasament și delimitare cu propunere de dezmembrare a terenului înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x, atestând faptul că au fost întocmite de acesta, deși în realitate au fost întocmite de inculpatul A., a încredințat aceste înscrisuri inculpatului A. spre folosire și respectiv le-a depus la B.C.P.I. Negrești Oaș în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, deoarece a cunoscut că prin semnarea documentației întocmită în fapt de inculpatul A., atestă o împrejurare necorespunzătoare adevărului și creează aparența faptului că documentația cadastrală a fost întocmită de o persoană autorizată, fiind aptă, așadar, pentru a produce consecințe juridice și a urmărit producerea acestui rezultat.

Totodată, inculpatul a cunoscut și împrejurarea că planul de amplasament cu propunerea de dezmembrare urmează să fie folosit într-un proces civil și respectiv la B.C.P.I. Negrești Oaș .

În raport cu data săvârșirii infracțiunii, analizând incidența normelor care reglementează legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 5 din C. pen. și Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța de fond a reținut că dispozițiile C. pen. din 1969 sunt mai favorabile, atât din perspectiva limitelor prevăzute de lege pentru pedeapsa închisorii, cât și din perspectiva formelor de individualizare judiciară a executării pedepsei.

Astfel, potrivit art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se pedepsește cu închisoarea de 3 luni la 2 ani spre deosebire de art. 322 alin. (1) din C. pen. care prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani. Totodată, având în vedere consecințele și conținutul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei asupra căreia instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă fără executare în regim de detenție, instanța, constatând că prevederile art. 81 din C. pen. din 1969 sunt mai favorabile raportat la conținutul amânării aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 83 și urm., respectiv art. 91 și urm. din C. pen.

În acest context, reținând ca lege penală mai favorabilă C. pen. din 1969, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. prin rechizitoriu din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 din C. pen. din 1969.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din C. pen. din 1969, gradul de pericol social al faptei, contribuția inculpatului la săvârșirea faptei (având în vedere faptul că datele necorespunzătoare adevărului i-au fost furnizate de inculpatul A.), iar pe de altă parte ținând seama de persoana inculpatului, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 din C. pen. din 1969 la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. 1969, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, și lit. b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

Având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani, iar anterior săvârșirii infracțiunii inculpatul nu a mai fost condamnat, precum și faptul că raportat la persoana inculpatului scopul pedepsei poate fi atins fără a fi necesară executarea acesteia, în baza art. 85 alin. (3) raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 din C. pen. 1969 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cadrul termenului de încercare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., instanța de fond a reținut în drept, că fapta inculpatului constând în determinarea inculpatului B. să semneze și să aplice ștampila de persoană autorizată să efectueze lucrări de cadastru pe documentația cadastrală având ca obiect dezmembrarea terenului înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x, întocmită în fapt de inculpatul A. și care conținea date neconforme cu realitatea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen.

Vinovăția inculpatului a fost reținută sub forma intenției directe și în ceea ce privește mențiunea parțial nereală referitoare la categoria de folosință a terenului cu suprafața de 35 de ha. Potrivit declarațiilor inculpatului, acesta s-a deplasat în teren pentru identificarea terenului ce urma a fi dezmembrat și prin urmare existau premisele pentru a constata faptul că în parte acest teren are categoria de folosință pădure. De altfel s-a reținut că inculpatul a declarat că exista o lizieră mică de pădure (câțiva arbori), însă din verificările efectuate la O.S. Negrești Oaș a rezultat că asta nu este cuprinsă în amenajamentul silvic. S-a apreciat că susținerile inculpatului nu pot fi primite, pe de-o parte pentru că, așa cum rezultă din expertiza efectuată în această cauză suprafața de pădure existentă în teren este totuși considerabilă chiar și raportat la întreaga suprafață a parcelei cu nr. cad. actual x. Pe de alt parte chiar dacă terenul nu era cuprins în amenajamentul silvic, această împrejurare nu era de natură să schimbe categoria de folosință a suprafeței ocupată cu vegetație forestieră.

În raport cu data săvârșirii infracțiunii, analizând incidența normelor care reglementează legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 5 din C. pen. și Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța de fond a reținut că dispozițiile C. pen. din 1969 sunt mai favorabile și în cazul inculpatului A., atât din perspectiva limitelor prevăzute de lege pentru pedeapsa închisorii, cât și din perspectiva formelor de individualizare judiciară a executării pedepsei.

În consecință, în baza art. 386 din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen., instanța de fond a schimbat din oficiu încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu din infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969.

Procedând la individualizarea pedepsei prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 din C. pen. din 1969 și având în vedere, pe de-o parte ansamblul activității infracționale desfășurată de inculpat și calitatea pe care o deținea inculpatul la data săvârșirii faptei, iar, pe de altă parte datele privind persoana inculpatului, instanța l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. 1969, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, și lit. b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

Având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani, iar anterior săvârșirii infracțiunii, inculpatul nu a mai fost condamnat, precum și faptul că raportat la persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins fără a fi necesară executarea acesteia, în baza art. 85 alin. (3) raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Având în vedere natura infracțiunilor deduse judecății, precum și constatarea caracterului fals al înscrisurilor ce constituie produsul acestor infracțiuni, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., instanța de fond a dispus desființarea în întregime a planurilor de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezlipire - Anexa 1.1 și Anexa 1.6 datând din 3 martie 2010, semnate de către inculpatul B. și depuse în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Negrești Oaș, precum și a planurilor de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezlipire - Anexa 1.1 și Anexa 1.6 datând din 3 martie 2010, semnate de către inculpatul B., înregistrate la O.C.P.I. Satu Mare sub nr. x din 10 iunie 2011.

În ceea ce privește cererea de constituire de parte civilă formulată de Comuna Certeze prin Primar, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată.

Prin cererea depusă la data de 25 ianuarie 2016 (fila x) Comuna Certeze a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 200.000 de euro, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 500.000 de euro, reprezentând daune morale.

Astfel, cum prevede în mod expres art. 19 din C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Prin urmare una dintre condițiile esențiale pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal este aceea ca între infracțiunea dedusă judecății și prejudiciul pretins să existe o legătură de cauzalitate.

Or, în cazul concret, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații B. și A. și prejudiciile de natură patrimonială și morală invocate de parte civilă, astfel cum au fost arătate în motivarea cererii de constituire de parte civilă.

Faptul că numitul C. a dobândit dreptul de proprietate și și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 365.232 mp, parte din terenul înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x, asupra căruia partea civilă invocă la rândul său un drept de proprietate, nu este consecința directă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Astfel, cum s-a arătat în considerentele prezentei hotărâri instanța a reținut că sus-numitul a dobândit dreptul de proprietate prin Sentința civilă nr. 638 din 21 iunie 2010 Judecătoria Negrești Oaș, instanța având în vedere nu numai documentația cadastrală depusă la dosar dar mai ales alte probe, pe baza cărora a constatat îndeplinirea condițiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, precum și dezmembrarea terenului din C.F. nr. x Certeze nr. top. x s-a făcut în baza hotărârii judecătorești și potrivit dispozitivului acestei hotărâri.

Prin urmare nici pretinsa deposedare a unității administrativ teritoriale și nici lipsa de folosință a terenului cu suprafața de 365.232 mp nu este consecința directă a infracțiunilor ce fac obiectul judecății.

S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților nici în ceea ce privește prejudiciul material, constând în cheltuielile de judecată efectuate de parte civilă în alte cauze, în privința cărora există dispoziții legale care reglementează condițiile în care pot fi acordate și persoana care poate fi obligată la plata acestora.

De asemenea, instanța de fond a reținut că nu există raport de cauzalitate între faptele deduse judecății și prejudiciul de natură nepatrimonială invocat de parte civilă, aceste infracțiuni nefiind susceptibile de a aduce atingere personalității fizice, psihice și sociale ale persoanei și prin urmare să aibă drept consecință lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de fond a obligat inculpații la plata către stat a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 300 de RON fiecare.

Împotriva aceste hotărâri, în data de 23 iunie 2020, a formulat apel inculpatul A., în ceea ce privește latura penală, precizând că nu a primit minuta hotărârii atacate până la data declarării căii de atac. Totodată în situația în care se va aprecia că apelul este depus peste termen inculpatul a solicitat repunerea în termenul de apel. Prin apelul formulat inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare achitarea sa în conformitate cu prevederile art. 16 din C. proc. pen. În subsidiar a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul B. iulie, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare achitarea sa în conformitate cu prevederile art. 16 din C. proc. pen. În subsidiar a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Totodată, a formulat apel, în termenul legal și partea civilă UAT Comuna Certeze, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe cale de consecință condamnarea inculpaților A. și B. iulie pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 la maximul pedepsei prevăzută de lege. Totodată a solicitat admiterea cererii de constituire de parte civilă și obligarea inculpaților la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daune materiale. De asemenea, s-a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 500.000 euro daune morale.

Prin Decizia penală nr. 201/A/2020 din 16 aprilie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins excepția tardivității apelului penal declarat de inculpatul A.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile penale declarate de UAT Comuna Certeze, inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 69 din 26 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, pe care a desființat-o în parte în sensul că:

S-au înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. 1969 la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 din C. pen. 1969, art. 82 alin. (1) din C. pen. 1969, art. 83 din C. pen. 1969, a inculpatului B. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 din C. pen. din 1969 la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 din C. pen., art. 82 alin. (1) din C. pen. 1969, art. 83 din C. pen. 1969, pe cele privind aplicarea față de ambii inculpați a dispozițiilor art. 71 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 64 alin. (1) teza a II a și lit. b) din C. pen. 1969 și art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. 1969 și B. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 din C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a acestora.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. și B. la plata a câte 1700 RON fiecare, reprezentând diferența din onorariul cuvenit expertului F. privind efectuarea Raportului de expertiză tehnică judiciară înregistrat cu nr. x/10 iunie 2019 la BEJ.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., curtea de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește acuzațiile formulate de parchet și reținute de prima instanță, a arătat că:

Prin Rechizitoriul emis în data de 10 noiembrie 2015 în Dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, au fost trimiși în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. art. 322 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut că în cursul anului 2010 la solicitarea numitului C., inculpatul A., având calitatea de consilier în cadrul OCPI Satu Mare, a procedat la efectuarea unor lucrări de cadastru prin care a propus dezlipirea suprafeței de 365.232 mp din terenul cu suprafața de 2.071.440 mp înscris în C.F. nr. x Certeze, deși inculpatul nu deținea o autorizație de la OCPI care să-i permită să efectueze această lucrare.

Întrucât inculpatul A. nu deținea drept de semnătură, a apelat la inculpatul B., care a semnat actele cadastrale puse la dispoziție de către A., deși nu s-a deplasat la fața locului și nu a efectuat niciun fel de verificări.

Deși din actele pe care le avea la dispoziție A. a rezultat că terenul descris în CF x Certeze avea categoria de pădure, inculpatul a propus prin anexele 11 și 16 ca terenul care se va dezlipi să aibă categoria de fâneață, fără a se motiva în vreun fel această propunere.

În baza celor două anexe întocmite în fapt de A. și semnate de B., precum și a unui extras CF emis în anul 2009 pentru terenul în suprafață de 207 ha, numitul C. s-a adresat instanței de judecată, solicitând dobândirea dreptului de uzucapiune pentru suprafața de aproximativ 36 ha, motivând că împreună cu familia sa a folosit terenul de aproximativ 20 de ani.

Pe baza documentației depuse de C., precum și a declarației a doi martori propuși, de asemenea, de acesta din urmă (angajați la firma sa), instanța de judecată a dispus admiterea acțiunii și dezlipirea suprafeței de 36 ha, fără a mai face alte demersuri pentru a se constata cine folosește în fapt terenul și fără a se clarifica neconcordanțele dintre mențiunile din CF, respectiv de ce din pădure devine fâneață.

În baza hotărârii judecătorești, C. a procedat la depunerea documentației cadastrale la OCPI prin intermediul inculpatul A.

Din înscrisurile puse la dispoziție de către A.P.I.A a rezultat că în perioada 2007 - 2010, cu excepția anului 2008, au fost acordate subvenții pentru o parte din suprafața de teren situată în blocurile fizice 1348 - 1350 (parcele cu nr. Topografic x) pentru fermierul "Primăria Comunei Certeze", ceea ce denotă că terenul în cauză a fost folosit de către Primăria Certeze și nu de către C.

Din actele puse la dispoziție de către Primăria Certeze a rezultat că C. nu a fost niciodată înscris în registrul agricol cu acest teren și nu a plătit vreo taxă, ceea ce denotă că acesta nu a folosit în mod public terenul, plătind însă o taxă pentru pășunat, deși în situația în care ar fi considerat că este proprietarul terenului nu era obligat la o astfel de taxă.

În consecință, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în cursul anului 2010, la solicitarea inculpatului A., inculpatul B. a atestat în mod nereal în documentația cadastrală semnată, dar întocmită în realitate de către inculpatul A., că proprietarul terenului în suprafață de aproximativ 36 de ha de pe raza localității Certeze este C., iar categoria de folosință a terenului este fâneață, deoarece pădurea a fost defrișată, în condițiile în care proprietar era D., iar pădurea nu era defrișată.

Instanța de fond în baza art. 386 din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu din infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969, procedând în același mod și în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din C. pen. reținută în sarcina inculpatului B.

Reținând vinovăția celor doi inculpați i-a condamnat pe aceștia la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 din C. pen. 1969 (inculpatul A.) și 10 luni închisoare în aceleași condiții (inculpatul B.).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului B. care în anul 2010 a semnat planurile de amplasament și delimitare cu propunere de dezmembrare a terenului înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x, atestând faptul că au fost întocmite de acesta, deși în realitate au fost întocmite de inculpatul A., a încredințat aceste înscrisuri inculpatului A. spre folosire și respectiv le-a depus la B.C.P.I. Negrești Oaș în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, deoarece a cunoscut că prin semnarea documentației întocmită în fapt de inculpatul A., atestă o împrejurare necorespunzătoare adevărului și creează aparența faptului că documentația cadastrală a fost întocmită de o persoană autorizată, fiind aptă, așadar, pentru a produce consecințe juridice și a urmărit producerea acestui rezultat.

Totodată, instanța a arătat că inculpatul a cunoscut și împrejurarea că planul de amplasament cu propunerea de dezmembrare urmează să fie folosit într-un proces civil și respectiv la B.C.P.I. Negrești Oaș.

În raport cu data săvârșirii infracțiunii, analizând incidența normelor care reglementează legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 5 din C. pen. și Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța de fond a reținut că dispozițiile C. pen. din 1969 sunt mai favorabile, atât din perspectiva limitelor prevăzute de lege pentru pedeapsa închisorii, cât și din perspectiva formelor de individualizare judiciară a executării pedepsei.

Astfel, potrivit art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se pedepsește cu închisoarea de 3 luni la 2 ani spre deosebire de art. 322 alin. (1) din C. pen., care prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., instanța de fond a reținut în drept, că fapta inculpatului, constând în determinarea inculpatului B. să semneze și să aplice ștampila de persoană autorizată să efectueze lucrări de cadastru pe documentația cadastrală, având ca obiect dezmembrarea terenului înscris în C.F. nr. x Certeze nr. top. x, întocmită în fapt de inculpatul A. și care conținea date neconforme cu realitatea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen.

În privința ambilor inculpați, trimiși în judecată sub acuzația comiterii a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma autoratului, respectiv a instigării, Curtea a reținut că prima instanță a făcut o corectă determinare a legii penale mai favorabile, interpretând dispozițiile art. 5 din C. pen. în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, precum și în concordanță cu Decizia nr. 21/HP/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen. trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripției răspunderii penale în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracțiunilor săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost încă judecate definitiv, în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (criteriul aprecierii globale).

Analizând cu prioritate excepția tardivității apelului declarat de inculpatul A., curtea a respins-o, având în vedere imposibilitatea stabilirii comunicării în mod legal a minutei Sentinței penale nr. 69 din 26 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș.

Cu privire la incidența prescripției răspunderii penale și la efectele acesteia, Curtea a reținut că în cazul celor doi inculpați, în raport, cu datele la care acuzarea susține că aceștia au întocmit, respectiv au semnat documentația cadastrală, având ca obiect dezmembrarea terenului înscris în CF x Certeze, respectiv anul 2010, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale cu privire la faptele sub acuzația cărora au fost trimiși în judecată, considerent pentru care, în baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 din C. pen. 1969 și B. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 din C. pen. din 1969.

Astfel, potrivit art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969 "falsificarea unui înscris sub semnătură privată în vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda".

Potrivit art. 122 lit. d) din C. pen. 1969, termenul de prescripție al răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani. Potrivit art. 124 din C. pen. 1969, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripție prev. în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților A. și B. de a se dispune achitarea lor cu privire la acuzațiile pentru care au fost trimiși în judecată, Curtea a considerat că ordinea de prioritate a reținerii cauzelor care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale dezvoltată în mod tradițional în doctrină, precum și posibilitatea solicitării continuării procesului penal stipulată de art. 18 din C. proc. pen. trebuie reevaluate prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea de la Strasbourg a constatat în cauza Didu c. României (Curtea Europeană Drepturilor Omului, Hotărârea din 14 aprilie 2009, în cauza Didu c. României, parag. 40 - 43) încălcarea prezumției de nevinovăție prin modalitatea de a proceda a instanței de recurs care a casat hotărârile primei instanțe și ale instanței de apel prin care se dispuse achitarea reclamantului și, reținând cauza spre judecare, a procedat la o nouă analiză a probelor pe care s-a întemeiat acuzarea, fără a proceda la o nouă ascultare a martorilor și a inculpaților și a dispus încetarea procesului penal. Instanța europeană a reținut că aspectele pe care instanța le-a analizat în vederea pronunțării hotărârii vizează vinovăția acuzatului și au avut un caracter esențial faptic, instanța fiind chemată să aprecieze dacă acuzatul a comis infracțiunile de fals, uz de fals și vătămare corporală. Instanța de recurs a constatat, în urma unei noi analize a probelor care fuseseră administrate în celelalte grade de jurisdicție și în temeiul cărora reclamantul fusese achitat, pe de-o parte că este cert că infracțiunile au fost comise, iar, pe de altă parte, că a intervenit prescripția răspunderii penale. În viziunea Curții Europene această motivare poate da impresia că reclamantul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Instanța europeană a reținut că din această motivare rezultă că instanța nu s-a limitat a descrie un anumit stadiu al suspiciunii sau un prognostic, ci a prezentat ca stabilite anumite fapte enumerate în rechizitoriu, fără ca o nouă audiere să fie efectuată în cauză și fără ca instanța de recurs să se pronunțe cu privire la probele ce ar trebui administrate. Pe cale de consecință, Curtea Europeană a apreciat că instanța de recurs, în timp ce dispunea încetarea procesului penal, a pus sub îndoială nevinovăția reclamantului, pronunțându-se cu privire la vinovăția acestuia potrivit