ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1558/2020

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 25 iulie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtei la reconstituirea vechimii în muncă pe perioada 2001-2018 și intrarea în legalitate a contractului său de muncă în meseria de asistent personal și curator al soțului acesteia B., persoană cu dizabilitate gradul I nevăzător cu însoțitor.

Prin sentința civilă nr. 1719/018 din 31 octombrie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și a respins cererea formulată de reclamanta A..

Împotriva sentinței civile nr. 1719/018 din 31 octombrie 2018 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă a declarat apel reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1719/018 din 31 octombrie 2018, a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia și casarea încheierii atacate.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că a fost în imposibilitate, din motive medicale, de a se prezenta la termenul de judecată când i-a fost suspendată cauza, apreciind că apelul putea fi soluționat și în lipsa sa, întrucât au fost expuse toate motivele.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 3 decembrie 2019, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză s-a depus punct de vedere la raport de către recurenta A. prin care au fost relatate aspecte pe fondul cauzei.

Prin încheierea din 17 martie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, fiind prorogată discutarea excepției lipsei de interes a recursului invocată din oficiu. Totodată, s-a constatat suspendată judecata de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, cauza fiind ulterior repusă pe rol.

La termenul din 15 septembrie 2020, Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția lipsei de interes și a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.. Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de încheierea de ședință din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, ulterior promovării prezentului recurs, prin decizia nr. 2689 din 30 octombrie 2019, a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul, fiind păstrată hotărârea apelată.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs care privea reluarea judecății și soluționarea apelului, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, întrucât efectele încheierii recurate au încetat cauza a fost repusă pe rol și soluționată.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurenta-reclamantă a rămas lipsită de interes, fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția în atare situații este aceea a respingerii cererii în temeiul art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,15 septembrie 2020.