ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 125/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 125/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 7 februarie 2018, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost înregistrat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2525 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.
Prin Încheierea de ședință din data de 23 mai 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la strigarea pricinii și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelanta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând casarea hotărârii atacate și reluarea judecării apelului.
În susținerea recursului, reclamanta a arătat că prin cererea modificatoare a acțiunii introductive, depusă la dosar la data de 14 iunie 2017, când cauza se afla pe rolul Tribunalului Dâmbovița, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și, prin urmare, în mod greșit a dispus instanța de apel suspendarea judecății pentru neprezentarea părților, întrucât, în realitate, reclamanta solicitase judecata în lipsă, aspect neobservat de către instanță.
Înalta Curte, a procedat, la data de 27 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru a dispus, prin rezoluția din 1 octombrie 2018, comunicarea raportului, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin încheierea completului de filtru din 5 decembrie 2018 s-a dispus admiterea în principiu a recursului și s-a acordat termen de judecată la 23 ianuarie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.
La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat în raport de considerentele ce succed.
Art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părțile legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Potrivit acestei dispoziții legale, instanța va suspenda judecata când amândouă părțile o cer sau dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Cu toate acestea - conform tezei a II a - pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.
Reglementarea are în vedere că neprezentarea părților legal citate la judecata pricinii se consideră ca o voință prezumată a lor ca judecata să fie suspendată, legiuitorul instituind această măsură în considerarea respectării dreptului la apărare al părților și al principiului contradictorialității în cadrul procesului civil.
Art. 411 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată."
În cauza dedusă judecății, din înscrisurile aflate în dosarul Curții de Apel Ploiești rezultă că niciuna din părți nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 23 mai 2018 și nici nu a formulat vreun act de procedură în care să se menționeze că solicită judecata cauzei și în lipsă.
Nu poate fi primită susținerea recurentei relativ la faptul că a solicitat judecata cauzei în lipsă când dosarul se afla pe rolul Tribunalului Dâmbovița, întrucât o asemenea solicitare nu a fost formulată în fața Curții de Apel Ploiești, instanță învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței dată de tribunal.
Mai mult, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, astfel cum rezultă din fișa Ecris a Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Ploiești.
Ca atare, nu se poate reține că încheierea de suspendare a judecății, recurată în prezenta cauză, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., text care reglementează instituția suspendării voluntare și, ca atare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 23 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii de ședință din 23 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - LM