ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2527/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 14 noiembrie 2017, petentul A., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, strămutarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la o altă instanță egală în grad.

Prin sentința nr. 21 din data de 1 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins cererea de strămutare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, în sensul încuviințării cererii de strămutare formulate în cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 27 februarie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 16 aprilie 2018, Completul de filtru C4 a dispus comunicarea raportului pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 84 și 85 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a invocat argumente care țin de fondul litigiului în dosarul ce a făcut obiectul cererii de strămutare.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat, prin rezoluția din 11 iunie 2018, termen pentru judecarea recursului la 14 iunie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă, iar, în conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 1 din același cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului, sau recursului.

Rezultă că, fiind definitiva, hotărârea asupra strămutării nu poate fi atacată pe calea apelului sau recursului.

Prin urmare, față de cele sus menționate, sentința nr. 21 din data de 1 februarie 2018, prin care Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Dâmbovița, nu este supusă căii de atac a recursului.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de petent în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva sentinței nr. 21 din 1 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.06.2018.