ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1343/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa în data de 1 martie 2016, A. a formulat contestație la executarea solicitată de executorul judecătoresc B. și Casa de Pensii Dâmbovița - dosar nr. x/2016 al Judecătoriei Pucioasa.

Contestatorul a formulat cerere de strămutare a judecării litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Pucioasa înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 166 din 1 februarie 2017 s-a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, iar cererea a fost trimisă spre soluționare Curții de Apel Ploiești, care prin Sentința nr. 72 din 28 iunie 2017 a respins cererea de strămutare formulată de petentul-contestator.

Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Pucioasa a respins, ca nefondată, contestația la executare, formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații C., D. și BEJ B. și l-a obligat pe acesta la plata către intimați C., D. a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii, contestatorul A. a formulat, la data de 27 martie 2017, apel, prin care a solicitat casarea încheierii apelate pentru motive de nelegalitate.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin Decizia nr. 622 din 21 iunie 2017 a admis excepția tardivității apelului, invocată din oficiu, și a respins apelul contestatorului A., ca tardiv formulat.

Împotriva Deciziei nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă și a Sentinței nr. 72 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs, printr-o unică cerere, contestatorul A., cu a căror soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Recurentul a susținut că instanța de apel a ignorat autoritatea de lucru judecat, că intimata C. s-a legitimat procesual, intimatul D. a lipsit de la judecată în toate litigiile derulate între părți, iar avocatul E. nu a avut un mandat de reprezentare valabil. Totodată, a susținut că intimații s-au folosit de procuri false atât în faza de executare a BEJ "B." cât și în litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată. Recurentul nu a indicat niciun motiv de recurs dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea recursurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție a derulat procedura de filtru, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor și comunicarea raportului, pentru ca părțile să formuleze punctele lor de vedere.

Recurentul A. a formulat un punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursurilor.

Analizând recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 718 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4), ce pot fi atacate în condițiile dreptului comun.

Textul art. 712 alin. (4) C. proc. civ. se referă la "împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote - părți sau în devălmășie (...), la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare", iar textul art. 715 alin. (4) vizează "(...) contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit (...)".

În speță, recurentul a formulat contestație la executarea prin care a fost somat să plătească suma de 1.400 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, l-a care a fost obligat prin Decizia nr. 557 din 5 august 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, rămasă irevocabilă. Pentru aceasta s-a dispus înființarea popririi la Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, iar recurentul a considerat că nu le datorează, sens în care a formulat contestație în anulare a Deciziei nr. 557 din 5 august 2015 a Curții de Apel Ploiești.

Așa fiind, nu sunt incidente speței excepțiile stabilite de art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) C. proc. civ.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că Decizia civilă nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului.

În consecință, față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Înalta Curte reține că art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, iar potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.

Prin urmare, nici hotărârea prin care a fost soluționată cererea de strămutare nu poate fi atacată pe calea apelului sau recursului, astfel încât, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Sentinței civile nr. 72 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Sentinței civile nr. 72 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL