ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1643/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2015, reclamantul A., împuternicit de B., urmaș al susținătorului decedat C. prin procura judiciară autentificată sub nr. x/25.06.2014, în numele și pentru B., urmaș al susținătorului decedat, B. și A., moștenitori, ca urmare a deciziei de recalculare a pensiei de urmaș nr. x/18.05.2015, comunicată tardiv la data de 25.05.2015, în temeiul art. 154 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii Publice București și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei mai sus menționate, respectarea Constituției în sensul respectării Legii nr. 263/2010 cu privire la eliberarea în termenul prevăzut de lege a deciziilor de pensionare și a deciziilor de recalculare a pensiilor, respectarea următoarelor principii fundamentale ale Legii nr. 263/2010: principiul contributivității, al imprescriptibilității, unicității și egalității; aplicarea metodologiei de calculare și recalculare a pensiilor cu programul informatic omologat și autorizat de CNPP în sensul respectării principiului contributivității; obligarea la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei de urmaș cu diferențele bănești cuvenite și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul art. 149 alin. (1) și (3) din Legea nr. 260/2010, în termenul prevăzut de lege a contestat decizia de recalculare a pensiei de urmaș, iar Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP nu a răspuns în termenul prevăzut de lege.

În drept, s-au invocat disp. art. 149 alin. (1) și (3), art. 154 alin. (1) din Legea nr. 260/2013, raportate ia disp. Legilor nr. 19/2000, 164/2001 și 263/2010.

Tribunalul Dâmbovița, prin Sentința civilă nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A.

Prin Decizia civilă nr. 1730 din data de 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost admisă excepția perimării apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2034 pronunțată la 16 decembrie 2015 de Tribunalul Dâmbovița și a fost constatată perimată cererea de apel.

Împotriva Deciziei civile nr. 1730 din data de 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant se referă la fondul cauzei, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate, conexarea cauzei de față la dosarul nr. x/2012 și rejudecarea fondului, iar nu la soluția de perimare pronunțată în cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimatele-pârâte Casa Națională de Pensii Publice București și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Intimatele-pârâte nu au depus întâmpinare.

La data de 15 februarie 2018 a fost întocmit raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recurentul are deschisă calea de atac, recursul este tardiv formulat, iar motivele de recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 7, la data de 19 februarie 2018, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 4 mai 2018, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de excepția nulității, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Se observă că, recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apei Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost constatată ca perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și peremptoriu, prevăzut de art. 421 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din aceiași act normativ, când termenul se socotește pe zile, nu întră în calcul ziua de Ia care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesuală civilă reglementează și situația în care, partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 potrivit cărora "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Coroborând dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost constatată perimarea cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, reprezintă un termen procedural de 5 zile, care începe să curgă de la pronunțare.

Din verificarea lucrărilor dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, se constată ca decizia recurată a fost pronunțată la data de 27 septembrie 2017.

În aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei de perimare, s-a împlinit la data de 3 octombrie 2017.

Conform datei de pe plicul poștal, aflat la dosar recurs, reiese că recursul a fost exercitat și motivat la data de 5 octombrie 2017.

Prin urmare, se reține că recursul reclamantului A. împotriva hotărârii de perimare a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunțare, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost constatată ca perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2018.

Procesat de GGC - CL