ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 87/2023

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Pucioasa, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul BEJ B., a formulat contestație la executare, solicitând desființarea și anularea popririi înființată la Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Pucioasa: Prin sentința civilă nr. 409 din 20 aprilie 2021, Judecătoria Pucioasa a luat act că prin încheierea din 26 ianuarie 2021 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc și, pe cale de consecință, a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu acesta. A admis excepția tardivității formulării contestației la executare și a respins ca tardivă contestația formulată împotriva executării silite, contestația formulată împotriva somației imobiliare și cererea de diminuare a creanței prin precizările din 23 martie 2021. A respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată, în raport cu restul motivelor invocate. A respins contestația formulată, în raport cu solicitările de desființare a popririi înființată la Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, reducere cheltuieli de executare, acceptarea de către creditoare a urmăririi silite a anumitor bunuri.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița: Prin decizia civilă nr. 726 din 6 octombrie 2021, Tribunalul Dâmbovița a respins apelul declarat de contestatorul A..

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești: Prin decizia civilă nr. 124 din 29 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată din oficiu. A fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 726 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. și D. prin reprezentant convențional E..

Calea de atac declarată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 124 din 29 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Procedura în fața instanței de recurs: Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 august 2022. Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată (29 decembrie 2020), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen la 19 ianuarie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursului, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei." În speță, reclamantul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca inadmisibil – hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă. Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o "hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta." Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.