ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 707/2017

Decizia nr. 707/2017

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/314/2011 din data de 5 decembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL București, obligarea pârâtei la plata sumei de 175.000 euro ce reprezintă contravaloarea daunelor materiale și morale și a pensiei lunare de 900 euro (echivalent în lei) pentru minorii C. și D., în urma decesului lui E. în accidentul din data de 07 iulie 2009 și la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în data de 07 iulie 2009, soțul său E., aflându-se la volanul autoturismului, a fost surprins de apariția unui cal nesupravegheat pe partea carosabilă, pe care l-a lovit, după care a intrat pe contrasens izbându-se de un podeț de beton.

A mai arătat că în urma coliziunii a rezultat decesul a trei persoane, respectiv soțul E., F. (pasager pe bancheta din față) și G. (pasager pe bancheta din spate), precum și vătămarea corporală a lui H., I., J. și K.

A subliniat faptul că datorită impactului frontal cu un cal și apoi cu un podeț, dar și a defecțiunilor la airbag-ul șoferului, care nu a funcționat, s-a produs lovirea de elemente dure din interiorul autoturismului și apoi decesul conducătorului auto.

Reclamanta a mai arătat că autoturismul implicat în accident a fost achiziționat în data de 12 iunie 2008, cu un an înainte de accident, în sistem leasing, optând în momentul achiziției și pentru dotarea cu protecție airbag, astfel încât în cazul unui eveniment nefericit să existe o protecție, astfel cum a fost prezentată de producător.

A mai arătat că suma solicitată reprezintă contravaloarea estimativă minimă a daunelor suferite, ca urmare a decesului întreținătorului de familie, din culpa nefuncționării sistemului de protecție airbag al autoturismului și că din suma totală de 175.000 euro, 25.000 euro reprezintă contravaloarea daunelor materiale, iar suma de 150.000 euro reprezintă daunele morale suferite și de soție și de cei doi copii minori rămași orfani.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1349, art. 1381, art. 1387-1390, 1392 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2083 din data de 4 mai 2012, Judecătoria Suceava a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta SC B. SRL, în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16 mai 2012.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând totodată excepția necompetenței generale a instanței, a netimbrării cererii și a inadmisibilității, acestea fiind respinse ca neîntemeiate, la termenul de judecată din data de 8 martie 2013.

În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea autovehicule.

Prin sentința nr. 797 din 17 aprilie 2015, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată cererea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanții A., C. - prin reprezentant legal A. și D. - prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta SC L. SRL (fostă SC B. SRL București), a obligat reclamanții să achite pârâtei suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuieli de judecată, iar cheltuielile judiciare constând în taxa judiciara de timbru, în cuantum de 12.379,19 lei, pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.

La pronunțarea soluției, prima instanță a reținut, în esență, faptul că la data de 07 iulie 2009, numitul E., aflându-se la volanul autoturismului, a fost surprins de apariția unui cal nesupravegheat pe partea carosabilă, pe care l-a lovit, după care a intrat pe contrasens izbându-se de un podeț de beton, în urma coliziunii a rezultat decesul a trei persoane, respectiv soțul reclamantei E., F. (pasager pe bancheta din față) și G. (pasager pe bancheta din spate), precum și vătămarea corporală a numiților H., I., J. și K.

Referitor la temeiul de drept invocat în susținerea cererii, instanța de fond a înlăturat susținerile pârâtei privind inadmisibilitatea unei asemenea cereri pe motiv că raportul juridic stabilit între părți a fost unul de natură contractuală, având în vedere că potrivit înscrisurilor de la dosar, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între pârâtă, pe de o parte, în calitate de vânzător și SC M. SA, pe de altă parte, în calitate de cumpărător, iar faptul că între SC M. SA și numitul E. a intervenit un contract de leasing financiar și că acesta, în calitate de utilizator, a efectuat comanda către vânzător, nu este de natură a conduce la o altă concluzie.

În ceea ce privește faptul că utilizatorul are, potrivit prevederilor contractului de leasing, acțiune directă împotriva vânzătorului în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și post garanție, finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere, împrejurarea atestă doar că SC M. SA a împuternicit pe numitul E. să acționeze, în numele său, direct împotriva vânzătorului SC B. SRL.

În acest context, prima instanță a reținut că fundamentul juridic al pretențiilor reclamanților este unul corect, dispozițiile art. 1707 C. civ., privind răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului nefiind aplicabile, în contextul în care se urmărește atragerea răspunderii producătorului, astfel că a analizat incidența dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

Tribunalul Suceava, analizând acțiunea formulată, a reținut că reclamanții nu au reușit să facă dovada îndeplinirii tuturor dispozițiilor enunțate, în sensul că nu au reușit să probeze atât fapta ilicită a pârâtei, cât și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția acesteia, în sensul că fapta ilicită constând în existența unui defect de fabricație sau de montaj al airbagului instalat pe autoturismul, condus de numitul E., săvârșită, cu vinovăție, de pârâtă nu a fost atestată de materialul probator administrat.

De altfel, din coroborarea înscrisurilor din dosar cu mențiunile raportului de expertiză reiese că de la momentul achiziționării în data de 12 iunie 2008 și până la data producerii accidentului, conducătorul auto a respectat condițiile de mentenanță stabilite de constructor și cuprinse în Carnetul de Întreținere și garanție, supunând autoturismul reviziilor periodice prescrise, astfel că pe toată perioada de exploatare nu s-au constatat defecțiuni la sistemul airbag și nici alte defecțiuni care puteau afecta sistemul de protecție airbag, acesta fiind, la data producerii accidentului, funcțional, situație care conduce la concluzia că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.

Cu ocazia concluziilor formulate, expertul judiciar a reținut că în ipoteza în care funcționau sistemul de airbag și pretensionatoarele de centuri era posibil ca victima să fi suferit leziuni considerabile la nivelul toracelui care puteau conduce la decesul acesteia, situație în care, din acest punct de vedere, prima instanță a înlăturat, ca fiind făcute pro causa, mențiunile raportului de expertiză extrajudiciară depus de reclamanți concluziile acestuia nefiind confirmate de restul probelor administrate, în condițiile în care dinamica accidentului a fost evidențiată prin raportul de expertiză depus la dosar.

S-a reținut astfel că, în momentul primului impact, cu un cal nesupravegheat, autoturismul, condus de numitul E. rula pe DN 17, în afara localității Șcheia, jud. Suceava, pe direcția Gura Humorului-Suceava, pe timp de noapte, cu o viteză de 126 km/h., iar urmare a contactului cu calul s-a produs o deformație curbă spre interior, cu amplitudinea de 0,45m. la nivelul bordului autoturismului, în partea centrală, s-a spart geamul parbrizului, s-au apropiat stâlpii față, iar cupola s-a deformat spre exterior. Ulterior, autovehiculul s-a deplasat spre partea stângă a carosabilului și a lovit capătul de podeț cu partea frontală, fiind aproape centrat pe acesta în momentul impactului la o viteză de 57,48 km/h, astfel că între cele două coliziuni s-au scurs circa 4,448 secunde.

În urma celui de-al doilea impact cu parapetul de beton tot ansamblul față al autoturismului (capotă motor, bară de protecție aripi față, portiere față, radiatoare, lonjeroane) a fost deformat și comprimat spre interior, distrugerea fiind mai mare pe partea stângă.

Instanța de fond a reținut că potrivit verificărilor realizate de N. (asupra memoriei calculatorului de airbag), din cauza înălțimii calului, impactul și deformațiile autoturismului s-au situat deasupra structurii de rezistență a autovehiculului și nu au fost de natură să declanșeze airbagul, nefiind întrunite condițiile prestabilite în acest sens, iar datorită primului impact s-au produs avarii importante în compartimentul motor printre care și distrugerea cutiei de siguranțe și relee, suprimându-se alimentarea cu energie electrică a calculatorului airbag pe o perioadă superioară rezervei de energie, astfel că, în momentul celui de-al doilea impact al autoturismului cu podețul, calculatorul airbag nu a mai putut comanda deschiderea airbagurilor.

Acest aspect este confirmat și de expertul judiciar desemnat în cauză care a învederat că măsurarea cablajului de alimentare a calculatorului de airbag nu se mai poate face deoarece toată partea frontală a autoturismului a fost distrusă, iar cablurile au fost rupte, iar în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, expertul judiciar a mai menționat că luând în considerare că decelerația în cauză (adică variația vitezei în unitatea de timp) a fost de 6,59 g, este posibil ca din impactul autovehiculului cu calul să nu se fi realizat o decelerație suficientă pentru declanșarea aibagurilor și a pretensionatoarelor centurilor de siguranță.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de necropsie din 08 iulie 2009 și certificatului medical constatator al decesului din 8 iulie 2009 a rezultat că decesul lui E. s-a datorat unei insuficiențe cardiace acute consecutive unui traumatism toracic și de membre inferioare, ce a putut fi produs prin lovire de elemente dure din interiorul autoturismului, că în momentul accidentului, acesta purta centura de siguranță, ceea ce l-a protejat parțial, iar dacă pretensionatoarele de centuri ar fi funcționat victima ar fi fost fixată în scaun cu o marjă de deplasare mult mai mică, iar airbagul l-ar fi oprit să aibă contact direct cu volanul.

Cu toate acestea, expertul a reliefat că, în analiza posibilităților de producere a leziunilor, trebuie să se țină cont de faptul că bordul autoturismului și mai ales partea stângă unde se afla victima s-a deplasat spre înapoi, cu tot cu volan, în momentul impactului cu capătul de podeț, care a strâns victima între bord și spătarul scaunului.

De asemenea, din raportul de expertiză efectuat în cauză reiese că partea stângă a mașinii - unde se găsea numitul E. - este mai scurtă cu 0,7m, or, date fiind condițiile producerii accidentului în care bordul autoturismului s-a deplasat spre interior, protecția conferită de sistemul de airbag și de centurile cu pretensionatoare a fost, practic, anihilată, concluzia fiind aceea că deși airbagurile s-ar fi declanșat, victima nu ar fi avut șanse reale de supraviețuire.

Concret, instanța de fond a reținut că, în speță, s-a solicitat a se stabili, luând în considerare forțele care acționează într-o asemenea situație (accelerație/decelerație, greutate) și condițiile particulare ale producerii accidentului, dacă ar fi putut fi evitate consecințele negative rezultate, iar cu privire la administrarea unei alte expertize, respectiv, cea electronică, aceasta a fost tardiv formulată față de momentul procesual în care s-a solicitat completarea probatoriului în contextul în care nu a fost propusă conform art. 112 C. proc. civ., iar toate obiecțiunile succesive formulate de părți au fost încuviințate de instanță, la termene diferite, expertul judiciar oferind un răspuns la fiecare dintre acestea.

Deosebit de aceasta, instanța de fond a reținut că autoturismul era folosit de către numitul E., deși nu deținea autorizație în acest sens, pentru transportul de persoane, împrejurarea prezentând relevanță - din perspectiva culpei - deoarece în asemenea situații autoturismul este supus unor condiții mai stricte de verificare a parametrilor de operare - inclusiv în ceea ce privește funcționarea sistemelor de protecție precum airbag și centuri de siguranță și la intervale de timp mai scurte, inspecțiile tehnice efectuându-se de către personalul autorizat RAR, astfel că din acest punct de vedere, nu se poate ignora responsabilitatea ce revenea numitului E. care, nerespectând prevederile legale ce reglementau desfășurarea unei asemenea activități - transport persoane - a contribuit la nedescoperirea unui eventual defect de funcționare a sistemului airbag (chiar dacă, în speță, nu s-a determinat existența vreunuia).

Față de situația reținută, prima instanță nu a mai procedat la examinarea celorlalte condiții - prejudiciul suferit de reclamanți și vinovăția pârâtei - necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a SC L. SRL nefiind făcută dovada, conform art. 1169 C. civ., că, în speță, sunt întrunite, cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel A., personal și ca reprezentant legal al minorilor D. și C., criticând-o pentru nelegalitate.

Apelanții au arătat că, practic, instanța de fond a constatat că acțiunea s-ar baza doar pe existența prejudiciului, fără să analizeze, în totalitate, concluziile scrise depuse la dosar, având în vedere situația de la ultimul termen al cauzei, că apare o contradicție între prima concluzie a instanței, respectiv că s-ar fi cercetat inclusiv vinovăția pârâtei și faptul că nu a mai fost nevoie să se analizeze și condițiile existenței prejudiciului sau al vinovăției.

O altă contradicție vizibilă se referă la respectarea condițiilor de mentenanță de către victimă, respectiv apreciindu-se inițial că au fost îndeplinite prin supunerea autoturismului la reviziile periodice prescrise, ca apoi să se concluzioneze că era necesară efectuarea unor inspecții tehnice la intervale mai scurte datorită presupunerii că se transportau persoane în mod neautorizat. Această ipoteză nu prezintă relevanța - din perspectiva culpei - constatată de instanță deoarece personalul autorizat al RAR nu verifică funcționarea sistemelor de protecție airbag și centuri de siguranță, acest lucru făcându-se în cadrul verificărilor periodice ale autoturismului de la sediul service-ului firmei SC B. SRL, or, acest lucru s-a constatat ca fiind respectat de către victimă, pe perioada garanției autovehiculul inspecțiile tehnice desfășurându-se conform parcursului efectiv de kilometri.

S-a reținut că este greșit argumentul instanței în sensul că „fapta ilicită constând in existența unui defect de fabricație sau montaj al airbagului instalat pe autoturismul, condus de numitul E., săvârșită, cu vinovăție, de pârâtă nu a fost atestată de materialul probator administrat” și că „din materialul probator reiese faptul că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.”

Justificarea inexistenței faptei ilicite se motivează în sensul că „pe perioada de exploatare nu s-au constatat defecțiuni la sistemul de airbag și nici alte defecțiuni care puteau afecta sistemul de protecție airbag, acesta fiind, la data producerii accidentului, funcțional”, or, această motivare nu poate fi reținută, deoarece eficacitatea unui astfel de sistem se verifică doar în cazul unui accident prin faptul acționării pretensionatoarelor centurilor de siguranță și a declanșării airbagului în momentul lovirii unui obstacol și atâta timp cât acest sistem de protecție nu a acționat la două impacturi majore, respectiv cu un cal de cca. 800 kg și cu cap de pod din beton, raportarea funcționării eficiente se face prin constatarea motivelor pentru care nu s-a activat blocarea centurii de siguranță și declanșat airbagul.

S-a învederat faptul că prin expertiza extrajudiciară efectuată de către ing. O., s-a demonstrat că; „este cert faptul că leziunile corporale care au dus la decesul conducătorului auto s-au datorat contactului dintre corpul acestuia și volan și planșa bord, cauza principală fiind neactivarea sistemului airbag frontal al volanului”.

În urma efectuării expertizei de specialitate s-a constatat că nu numai airbagul putea proteja victima, dar și sistemul de pretensionare a centurii de siguranță, care limitează deplasarea către înainte a celui protejat la 1-2 cm, față de sistemul clasic ce permite o deplasare de cea, 12 cm (regula celor 5 inch).Cele două sisteme de protecție acționează pe rând, mai întâi se declanșează cartușul pretensionatorului centurii de siguranță (la un prag inferior al decelerației sesizate de computerul airbagului), ca apoi să se declanșeze airbagul (la o valoare ușor superioară a decelerației) care protejează conducătorul auto de impactul cu volanul.

În opinia apelanților, sistemul de protecție al autoturismului SC B. SRL, în care se afla victima, nu a funcționat la niciuna din cele două coliziuni (cu cabalina și apoi cu capul de pod), datorită unei erori de proiectare, calibrare a computerului airbagului, respectiv la o valoare cu mult superioară pragului de intrare în algoritmul de impact de 4 g, așa cum producătorul sistemului, N., l-a recunoscut prin documentația depusă de către pârâtă.

Arată că nu pot fi acord cu explicațiile expertului din precizările suplimentare depuse la termenul din data de 09 decembrie 2014, sens în care au formulat obiecțiuni suplimentare referitoare la interpretarea valorilor din graficele prezentate de firma N., respectiv că în ciuda existenței pragului de intrare în algoritmul de impact de 4 g, pretensionatorii centurii de siguranță se declanșează ia 16 g și airbagul la valoarea de 8,26 g, situație în care solicită să se constate că există un consens în concluziile expertului, respectiv că întâi s-ar deschide airbagul și la dublul decelerației s-ar declanșa blocarea centurii de siguranță, deci invers cu logica tehnică prezentată în materialul depus ca probă privind explicațiile funcționalii acestor sisteme de protecție.

Ca primă concluzie, s-a susținut că sistemul de protecție trebuia să se activeze la primul impact cu calul deoarece șocul suferit depășea valoarea calibrată de firma producătoare, adică chiar pragul de declanșare de 4g, iar a doua concluzie, care se referă la nefuncționarea sistemului de protecție în momentul ciocnirii autoturismului cu podul de beton deoarece computerul airbagului nu avea suficientă rezervă de energie prin întreruperea alimentării de la acumulator și ca atare, trebuia lămurită prin administrarea expertizei tehnice electronice de specialitate prin care să se stabilească de ce un sistem vital de protecție nu funcționează decât o cincime dintr-o secundă când nu mai este alimentat cu energie.

S-a precizat că fiind o probă ce a rezultat din dezbateri nu trebuia să îndeplinească condițiile invocate de instanță,

De asemenea, s-a arătat că, față de concluzia privind distrugerea cablajului de alimentare a calculatorului de airbag, fără să se măsoare impedanța acestuia sau să se confirme prin verificare acest lucru, îi determină să expună problema rezervei de energie a sistemului de protecție, centură pretensionată - airbag, față de împrejurarea că producătorul a prezentat faptul că rezerva de energie a acestui sistem vital de protecție este de 200 ms pentru un impact care nu depășește niciodată 120-150 ms., iar această valoare este net inferioară timpului de deplasare până la următorul impact, respectiv de cea. 4.200 ms (aproximativ 4 secunde).

Arată că ușurința cu care se explică limitarea protecției doar pentru un impact, cu prevederea unui condensator ce stochează o rezervă de energie insuficientă apărării integrității corporale a ocupanților unui autovehicul tamponat, în timp ce sistemele antifurt și GPS au o rezervă de energie de ordinul zecilor de minute, duce la concluzia existenței unei culpe delictuale în conceperea și echiparea autovehiculelor sub aspectul cel mai important al siguranței vieții, situație în care se impune stabilirea existenței unei culpe delictuale civile în sarcina producătorului auto chemat în judecată și prin pârghia sancționării bănești la obligarea echipării autovehiculelor cu surse corespunzătoare de energie, care să asigure siguranța persoanelor supuse accidentelor de circulație.

Obiectivul expertizei se referea la stabilirea posibilității tehnice de realizare a unei rezerve de energie a sistemelor de protecție centură pretensionată - airbag, suficientă pentru funcționarea lor pe o durată de câteva zeci de sec unde, în condițiile de nealimentare de la acumulatorul autovehiculului.

Referitor la un alt motiv pe care instanța de fond îl consideră major pentru respingerea acțiunii formulate, respectiv concluzia expertului judiciar auto referitoare la cauza decesului victimei, care nu depindea de sistemul de protecție airbag-centuri, apreciază că expertul respectiv și-a depășit competența și era necesară părerea unui expert judiciar criminalist, având în vedere faptul că prin precizările la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de ing. P., s-a concluzionat ia punctul B că; „în concluzie, chiar dacă funcționa sistemul airbag și pretensionatoarele de centuri este posibil ca victima să fi suferit leziuni considerabile (a nivelul toracelui care puteau să ducă la decesul acesteia”, astfel că și-a depășit competența permisă de lege, în sensul definit de Legea nr. 75/2000. Precizează că expertul tehnic auto nu avea competența legală de a răspunde la un astfel de obiectiv, lucru ce impunea repunerea pe rol a dosarului în vederea administrării unei expertize criminalistice tehnice judiciare în cauză.

Pe de altă parte, chiar în concluzia finală solicitată de instanță din oficiu și pe care au contestat-o ca fiind emisă cu depășirea specialității de expert auto, se strecoară o eroare majoră privind condițiile de supraviețuire a victimei, respectiv: în analiza posibilităților de producere a leziunilor victimei, trebuie să luăm în considerare că bordul autoturismului și mai ales partea stângă unde se afla victima, s-a deplasat spre înapoi cu tot cu volan în momentul impactului cu capătul de podeț și practic a strâns victima între bord și spătarul scaunului.

Față de argumentele prezentate, au solicitat să se rețină că s-a dovedit existența culpei civile delictuale a pârâtei în dotarea cu sistemele de protecție în caz de tamponare severă, respectiv că exista condiția depășirii pragului de intrare în algoritmul de impact de 4 g prin stabilirea valorii de 6,59 g a decelerației la lovirea calului; deformația produsă era de doar 45 cm și mi de 70 cm, ceea ce permitea supraviețuirea victimei: sistemul de protecție putea și trebuia să aibă o rezervă mai mare de energic decât a cincea parte dintr-o secundă, caz în care permitea declanșarea protecției măcar la al doilea impact și salvarea vieții victimei.

Ulterior, în completarea apelului, prin avocat R., apelanții au considerat nelegală soluția instanței de fond, invocând și alte argumente.

S-a arătat că furnizorul airbag-urilor N. a prezentat „calibra pentru vehicul x 83 - cu trei variante, din care una singură de „desfășurare" respectiv acționare a pretensionatoarelor și airbag-urilor la impact cu bariera deformabilă 65 km/h, ceea ce contrazice flagrant observațiile transmise de către Direcția Calității și Servicii Departamentul Politehnic al SC B. SRL, în care se arată că valorile de calibrare au fost aplicate în calculatorul airbag al vehiculului, implicat in accident si acestea sunt: a) la 30 km/h - unghi de 300; timpul de activare airbag șofer - 43 ms, airbag pasager 43 ms,; pretensionatori-40,5 ms (milisecunde);

b) la 56 km/h - contra unei bariere fixe deformabile - pretensionatoare se activează în 23,5 milisecunde, airbagul șofer în 34 milisecunde și airbag pasager - 4 milisecunde, comunicându-se totodată că aceste valori au fost stabilite în urma unor teste oficiale ale constructorului SC B. SRL și ale furnizorului N., astfel că, în cauză, calculatorul autoturismului implicat în accident nu a fost expertizat pentru a se stabili cu certitudine viteza de circulație a autoturismului în momentul primului impact cu cabalina și ulterior cu parapetul de pod, valorile de calibrare introduse în calculator privind activarea airbag-urilor (timp de activare, obstacol, amplasare, forța impact, etc.), datele memorate și colectate de calculator pe parcursul evenimentului rutier produs, pot stabili cu certitudine momentul impactului, viteza de circulație a autovehiculului în impact, dacă senzorii de distrugere sunt amplasați central/lateral și dacă au sesizat impactul, câți senzori de detecție erau amplasați pe autoturism.

Mai arată că, senzorii mecanici sunt montați strategic în zona de strivire autovehiculului plus un senzor suplimentar de armare montat în compartiment» pasagerilor în interiorul unei unități de control care include diagnostic, rezerva de energie și convertor de tensiune, iar aspectele precizate nu au fost lămurite de către instanța de fond, în contextul în care s-a invocat fapta ilicită a pârâtei privind instalarea pe autoturism unor echipamente/dispozitive de protecție și securitate pentru conducătorul auto, pasageri, dar care nu au funcționat și nu au devenit - operaționale, deși au fost garantate de producător la livrare.

Totodată, precizează că defecțiunile la sistemul de funcționare a airbag-urilor au fost constatate cu certitudine la data de 7 iulie 2009, data la care s-a produs accidentul, soldat cu decesul trei persoane și când sistemul de protecție al airbag-urilor nu a funcționat, astfel că nu poate fi reținută motivația instanței bazată pe concluziile expertului că; „și dacă sistemul airbag și pretensionatoarele de centuri funcționau este posibil ca victima să fi suferit leziuni considerabile la nivelul toracelui care puteau să ducă la decesul acesteia” urmează a fi înlăturate ca fiind lipsite de orice logică elementară și juridică.

Scopul instalării airbag-urilor și centurilor de siguranță este în primul rând de protecție a capului și toracelui conducătorului auto și pasagerului din dreapta, în cazul unor coliziuni, prevenind rănirile și vătămările cu părțile interioare ale autovehiculului.

În speță, este cert faptul că, leziunile corporale ce au dus la decesul lui E. s-au datorat contactului dintre corpul acestuia și volan și planșa bord, cauza principală fiind neactivarea sistemului airbag - frontal al volanului, potrivii certificatului medical constatator al decesului 262/8 iulie 2009 și Raportului de necropsie din 8 iulie 2009, în care se arată că „E. a decedat ca urmare a unui politraumatism toracic, cu insuficiență cardiacă acută consecutivă, ce s-a produs prin lovire cu elemente dure din interiorul autovehiculului, în impact cu un obstacol, în cadrul unui accident rutier”.

Consideră că, în mod greșit, prima instanță a înlăturat raportul de expertiză efectuat de ing. T., reținând că, a fost făcut „pro causa” și concluziile acesteia ar fi fost infirmate de probele administrate în cauză, în contextul în care expertiza a fost efectuată din dispoziția asigurătorului SC S. SRL cu care s-a încheiat polița de asigurare și care a despăgubit firma SC M. SA în baza contractului încheiat la 7 martie 2008, expertiza a avut obiective foarte clare stabilite de asigurător și expert, i-au fost puse la dispoziție documentele din dosarul de cercetare penală și din dosarul asigurătorului, astfel încât, nu se poate susține că probele administrate în dosar ar contrazice probele cercetate de expertul T.

Subliniază faptul că expertul tehnic T., este expert autorizat de Ministerul Justiției și expert EVU, recunoscut de Asociația Europeană pentru Analiza și Cercetarea Accidentelor Rutiere, iar expertiza întocmită de către acesta nu poate fi înlăturată ca „neconcludentă”, în contextul în care a avut la bază același probatoriu și s-a baza pe examinarea autoturismului, motivarea instanței privind înlăturarea ei excede cadrului judiciar dedus judecații.

În ceea ce privește verificările realizate de N. asupra memoriei calculatorului de airbag nu au fost transcrise pe un act constatator din care să rezulte în mod cert:

- viteza de deplasare a autovehiculului în momentul primului impact cu cabalina; valorile de calibrare introduse in calculator privind activarea airbag-urilor (timp de activare, obstacol, forța impact); amplasare senzori detecție pe autoturism și alte date aflate în memoria calculatorului de bord, înscrisurile prezentate de producătorul airbag-urilor la filele 382 385 în franceza și traduse de reclamanți la filele 399-402, indicând - desfășurare airbag la 65 km/h, contrazicând manualul cu ansamblul echipamentelor care stabilește că „declanșarea pretensionatoarelor sau airbag-urilor are loc la socul vehiculului chiar sub vehicul cu trotuare, găuri în sosea, pietre, care pot declanșa activarea sistemelor, dar contrazice și observațiile transmise de Direcția Calității și Servicii a SC B. SRL.

De asemenea, arată că, în contextul în care, nu s-a stabilit dacă pe autoturism erau amplasați senzorii de activare a sistemelor, și locul amplasării acestora, senzori ce au comanda calculatorului de bord activarea pretensionatoarelor și airbag-urilor, motivația instanței nu are suport tehnic deoarece, dacă s-ar accepta o astfel de motivație ar însemna să accepte că, instalarea airbag-urilor pe autoturisme este fără nicio valoare, în contextul în care dacă este distrus sistemul de alimentare cu energie ele devin nefuncționale.

Pentru aceste considerente, arată că în lipsa unor informații concrete cu privire la decriptarea memoriei calculatorului de bord, instanța de judecată a soluționat fondul cauzei, pronunțând o soluție nelegală și nefondată.

În ceea ce privește vinovăția pârâtei, aceasta îmbracă forma neglijenței sau imprudenței, constând în amplasarea pe autoturism a unor dispozitive nefuncționale neconforme cu înscrierile în manualele autoturismului, și care îi asigură protecția pe care o garantează.

De asemenea, fapta ilicită, care atrage răspunderea și obligarea la daune-interese constă în asamblarea conștientă pe autoturism a unor echipamente nefuncționale, care nu garantează niciun fel de protecție și securitate, dar pentru care se încasează sume mari de bani.

Prejudiciul - cauzat reclamanților este mai mult decât evident, în sensul că, datorită nefuncționării dispozitivelor de securitate și protecție care trebuiau să amortizeze impactul capului și toracelui șoferului cu volanul și planșa de bord s-a produs decesul conducătorului auto și a altor doi pasageri, iar în urma decesului conducătorului auto, a rămas reclamanta cu cei doi copii minori, astfel că, în speță, nu se poate cuantifica nici suferința reclamantei care și-a pierdut soțul la o vârstă tânără (35 ani), și nici suferința copiilor minori care au rămas fără sprijinul tatălui lor.

Mai arată că aceștia au pierdut toate economiile lor pe care le-au investit în ratele de leassing achitate până la data decesului și pentru care efectuau munci suplimentare în străinătate, au pierdut autoturismul procurat în 2008 - care le-a rămas în stare de neîntrebuințare, dauna fiind totală, au suportat cheltuieli de înmormântare, parastase, cheltuieli imprevizibile, în contextul în care, nimeni nu a prevăzut o asemenea tragedie.

Subliniază astfel că între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciu există legătură de cauzalitate, decesul lui E. producându-se datorită leziunilor suferite la torace ca urmare a contactului dintre corpul acestuia și volan și planșa de bord prin neactivare sistemului airbarg frontal.

Susținerea pârâtei că airbag-urile erau funcționale, nu are niciun suport legal în contextul în care ele nu s-au deschis și trebuiau să se deschidă (chiar la impactul cu un trotuar, sau o groapă, sau o piatră) și nici susținerea că.,.”airbag-urile erau funcționale până la impactul cu cabalina, deoarece aceste dispozitive se instalează pe autoturisme, ca să devină funcționale în momentul impactului cu alte corpuri și cu șocuri violente, și nu când autoturismul rulează în mod obișnuit pe șosea.

Față de cele arătate și având în vedere că cercetarea judecătorească la instanța de fond nu a lămurit o serie de aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, și în rejudecare admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC B. SRL București (SC L. SRL.) a solicitat, respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește capătul principal al acțiunii, subliniază faptul că instanța de fond a analizat și a reținut în mod corect, că, nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii chile delictuale întrucât reclamanții nu au reușit să probeze fapta ilicită de care s-ar face vinovată pârâta, și nici raportul de cauzalitate dintre presupusa faptă și prejudiciu și vinovăția pârâtei, reclamanta nereușind să dovedească că pârâta ar fi cauzat prejudiciul invocat conform dispozițiilor art. 998-999 coroborate cu cele ale art. 1169 V.C.C. („sarcina probei aparține reclamantului”).

În ceea ce privește capătul subsidiar al acțiunii de acordare a unor daune morale, învederează faptul că pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane, în acest sens fiind necesară administrarea de probe pentru dovedirea producerii efective a unor suferințe morale, pentru indicarea impactului concret asupra persoanei vătămate, pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora.

Precizează că s-a statuat că se pot acorda daune morale atunci când s-a dovedit fără dubiu producerea unui prejudiciu moral, de ordin pur afectiv și numai dacă s-a dovedit legătura dintre prejudiciu și fapta care a provocat trauma morală și cum în cazul dedus judecății aceste elemente nu au fost dovedite, apreciază că solicitarea acordării de daune morale este neîntemeiată.

În concluzie, se impune și respingerea capătului secundar al apelului, cu consecința respingerii apelului formulat în cauză.

Prin Decizia civilă nr. 410 din 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, raportat la temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 998 -999 C. civ., fapta ilicită reclamată este reprezentată de nefuncționarea în parametri normali a sistemului airbag montat pe autovehiculul pus în vânzare de pârât,sub acest aspect fiind de necontestat faptul că sistemul airbag nu s-a declanșat la impactul cu obstacolele prezentate în descrierea accidentului produs la 07 iulie 2009.

Referitor la prejudiciu, s-a reținut ca fiind de netăgăduit că reclamanților le-a fost produs un prejudiciu prin decesul lui E., însă s-a considerat că problema determinantă ce se impune a fi finalizată este aceea a existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul reclamat.

S-a reținut că așa cum a rezultat din raportului de autopsie medico-legală,cauza decesului conducătorului auto E. a constituit-o insuficiența acută consecutiv traumatismului toracic și al membrele inferioare.

Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei în fond de către expertul judiciar P. a rezultat că poziția conducătorului auto înainte de contactul autoturismului cu calul a fost una normală, în poziția șezut pe scaunul din dreapta față, cu mâinile pe volan și cu centura de siguranță pusă, iar în urma impactului acesta a rămas în scaun în aceeași poziție, deoarece l-a reținut centura.

De asemenea, s-a arătat că lungimea autoturismului deformat era pe partea stângă de 4,7 m, suferind o compactare de 0,7 m în dreptul locului ocupat de șofer.

S-a reținut, totodată, că, prin precizările suplimentare făcute de către expertul judiciar P., s-a arătat că dacă ar fi funcționat pretensionatoarele de centuri atunci victima ar fi fost fixată în scaun cu o marjă de deplasare mult mai mică, respectiv 1-2 cm, iar airbagul l-ar fi oprit să aibă contact direct cu volanul, însă trebuie avut în vedere faptul că bordul autoturismului s-a deplasat cu tot cu volan în momentul impactului cu capătul de podeț și a strâns victima între bord și spătarul scaunului, partea stângă a autovehiculului fiind mai scurtă cu 0,7 m. De asemenea s-a arătat că această deplasare a bordului autoturismului a anihilat,practic,protecția conducătorului auto de sistemul auto de sistem airbag și centuri cu pretensionare.

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat cu ocazia judecării apelului de către expertul judiciar V. s-a menționat că, datorită deformațiilor produse autovehiculului condus de E., în concret, deplasarea înspre înapoi și în sus a volanului a produs leziunile de la nivelul toracelui descrise în raportul de necropsie (ruptură de cord) și care, în final, au condus la decesul conducătorului auto. S-a apreciat că decesul șoferului s-ar fi produs și în cazul în care s-ar fi activat sistemul airbag și de pretensionare a centurilor de siguranță.

În aceste circumstanțe, curtea de apel a reținut că solicitarea privind decriptarea informațiilor din calculatorul airbag sunt irelevante, neavând nicio importanță motivul nedeclanșării airbagului, consecințele fiind aceleași, după cum rezultă din coroborarea concluziilor raportului de necropsie și a rapoartelor de expertiză menționate.

Pentru aceleași argumente, nu au fost primite nici motivele de apel legate de motivarea contradictorie a sentinței apelate, apreciindu-se că susținerile legate de nefuncționarea sistemului airbag nu se impun a fi analizate în condițiile în care decesul lui E. nu s-a datorat acestei împrejurări, neexistând legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul pretins.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, A., D. și C., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanții au invocat într-o primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea contradictorie din considerentele deciziei recurate, în sensul că, deși s-a reținut că există faptă ilicită, reprezentată de nefuncționarea în parametri normali a sistemului airbag montat pe autovehiculul pus în vânzare de pârâtă și nedeclanșarea acestuia la impactul cu obstacolele prezentate în descrierea accidentului produs la 7 iulie 2009, precum și existența prejudiciului, s-a considerat că între fapta ilicită și prejudiciu nu ar exista legătură de cauzalitate. În acest context s-au invocat ca fiind determinante pentru decesul conducătorului auto deformațiile pe care autoturismul condus de acesta le-a fi suferit, datorită circumstanțelor producerii accidentului, considerându-se ca fiind irelevantă cercetarea informațiilor din calculator. S-a susținut că instanța de apel a lăsat necercetată cauza sub aspectul motivelor de apel și a motivelor invocate de reclamanți prin acțiune.

Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a vizat motivarea eronată a instanței de apel în sensul că deformările produse prin impactul cu calul s-au situat deasupra structurii de rezistență a autoturismului și, astfel, nu au fost de natură să declanșeze airbagurile, întrucât nu s-au îndeplinit condițiile de declanșare, nu este susținută de nicio probă.

În acest context, s-a susținut că instanța de apel nu a luat în considerare concluziile experților O., din expertiza efectuată la cererea asiguratorului și nici concluziile expertului F., înlăturate fără nicio motivare.

S-a susținut că pârâta a refuzat permanent o probă nouă, constând în decriptarea valorilor înscrise în calculatorul de airbag, iar reprezentantul N. nu a depus un raport cu privire la datele preluate din calculator.

Intimata pârâtă SC L. SRL. (fostă SC B. SRL) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând criticile invocate prin motivele de recurs, Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin motivele de apel, reclamanții au adus critici hotărârii primei instanțe vizând contradicțiile existente între expertiza efectuată de expertul O. și expertul P., precum și suplimentelor la aceasta efectuate de expertul P., în legătură cu funcționarea airbagurilor și valorile tehnice depuse de N.

Prin precizările depuse la dosar la termenul din 22 octombrie 2015, s-a solicitat instanței să constate că sistemul de funcționare al airbagului din dotarea autoturismului nu a fost verificat de expert, nu a fost citită și redată memoria calculatorului de airbag, nu au fost prezentate înscrisuri din care să rezulte valorile de calibrare, nu s-a stabilit unde sunt instalați senzorii de detecție pe autoturism și dacă aceștia au detectat impactul cu primul obstacol, (calul), fapt pentru care s-a susținut că se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească toate aspectele.

În faza procesuală a apelului, urmare a depunerii de către reclamanții apelanți a obiectivelor de expertiză la termenul din 22 octombrie 2015 și 10 decembrie 2015, instanța a admis efectuarea expertizei tehnice auto, prin încheierea din 7 aprilie 2016, stabilind obiectivele acestuia, printre care la punctul A - decriptarea datelor memorate în calculatorul de bord instalat pe autoturismul SC B. SRL, iar la pct. B - să se stabilească dacă, în raport cu circumstanțele concrete ale producerii accidentului și datele tehnice existente la dosar, ar fi trebuit să se declanșeze sistemul airbag și sistemul de pretensionare al centurilor de siguranță și dacă aceste sisteme, activate, ar fi putut salva viața conducătorului auto.

Instanța a admis solicitarea apelanților ca la expertiză să participe și un expert parte-F., expert aflat în tabelul experților autorizați de Ministerul Justiției.

Expertul desemnat inițial, U., a fost întocmit de instanță prin încheierea din 27 mai 2016 cu expertul V., menținându-se obiectivele stabilite prin încheierea din 7 aprilie 2016.

Prin obiecțiunile depuse la termenul din 18 noiembrie 2016, apelanții au solicitat instanței completarea raportului de expertiză. Totodată, au fost aduse critici cu privire la refuzul decriptării memoriei calculatorului de airbag, întrucât pârâta nu a pus la dispoziția experților datele înscrise în calculatorul de airbag.

Cererea apelanților a fost reiterată prin „notele de susținere” depuse de apelanți la 8 decembrie 2016.

Deși pârâta a fost e acord cu toate obiectivele expertizei, instanța de apel a respins obiecțiunile vizând refuzul decriptării memoriei calculatorului de airbag, ceea ce echivalează cu necercetarea tuturor motivelor de apel invocate de reclamanți, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care este astfel, imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității deciziei atacate sub aspectul invocat.

Se va constata, totodată, că decizia recurată, prin considerentele căreia s-a reținut existența faptei ilicite, reprezentată de nefuncționarea în parametri normali a sistemului de airbag montat pe autoturismul pus în vânzare de pârâtă, precum și existența prejudiciului, este nelegală în ceea ce privește reținerea lipsei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, rezultând exclusiv din considerarea ca determinantă pentru decesul conducătorului auto a deformațiilor autoturismului.

În acest context, instanța de apel a considerat în mod nejustificat ca fiind irelevantă cercetarea datelor și informațiilor din calculatorul de airbag, fiind astfel întemeiat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Totodată, Curtea va constata că motivarea instanței de apel în sensul că „deformările produse prin impactul cu calul s-au situat deasupra structurii de rezistență a autoturismului și, astfel, nu au fost de natură să declanșeze airbagurile, întrucât nu s-ar fi îndeplinit condițiile de declanșare, nu este susținută de probele administrate.

Prin urmare, Curtea va constata că se impune casarea deciziei recurate și completarea probatoriului pentru lămurirea deplină a situației de fapt, în sensul de a se stabili dacă sistemul de airbag montat pe autoturismul condus de victima accidentului era sau nu funcțional și dacă a stocat sau nu date, pe baza diagnozei computerizate ce va fi efectuată cu ajutorul datelor sistemului informatic (hardware și software) ce vor fi puse la dispoziție de pârâta intimată, eventual prin simularea activării airbagurilor.

La efectuarea expertizei, urmează ca experții să aibă în vedere și constatările expertului O. în expertiza efectuată la cererea asiguratului care a reținut că „sistemul airbag frontal al autovehiculului este în poziția cuplat și în atare condiții trebuia să se producă declanșarea”, precum și concluziile expertului parte F., înlăturate fără nicio motivare.

Curtea va avea în vedere că, în lipsa datelor furnizate de pârâtă, în posesia căreia se află computerul airbag, ce gestionează sistemul SRS, demontat de pe autoturism, ulterior producerii accidentului, nefuncționarea acestui sistem poate fi explicată doar de producătorul computerului (N.), singurul care poate accesa memoria computerului airbag și care poate compara datele obținute cu valorile de referință setate în momentul fabricației.

Doar în contextul deplinei stabiliri a situației de fapt, în sensul menționat, se puteau face aprecieri obiective cu privire la supraviețuirea conducătorului auto în condițiile în care airbagurile ar fi fost funcționale, cu atât mai mult cu cât, potrivit probelor administrate, pe toată durata de exploatare a autoturismului nu s-au înregistrat defecțiuni la acest sistem de protecție.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că se impune refacerea probatoriului administrat cu o nouă expertiză tehnică, cu obiectivele menționate, probă relevantă pentru stabilirea vinovăției sau a nevinovăției pârâtei în instalarea unui sistem de protecție airbag care nu a funcționat.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul reclamanților și se va casa decizia recurată cu trimitere spre rejudecare către aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., D. și C.

împotriva Deciziei nr.

410 din 15 decembrie 2016 a

Curții de Apel Suceava,

secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2017.