ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1606/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra cererii de recurs de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2011 din data de 5.12.2011 pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. București, obligarea pârâtei la plata sumei de 175.000 euro ce reprezintă contravaloarea daunelor materiale și morale și a pensiei lunare de 900 euro (echivalent în RON) pentru minorii A. și C., în urma decesului lui D. în accidentul din data de 07.07.2009 și la cheltuieli de judecată.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1349, art. 1381, art. 1387-1390, 1392 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2083 din data de 4 mai 2012, Judecătoria Suceava a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16.05.2012.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând totodată excepția necompetenței generale a instanței, a netimbrării cererii și a inadmisibilității, acestea fiind respinse ca neîntemeiate, la termenul de judecată din data de 8 martie 2013.

Prin sentința nr. 797 din 17 aprilie 2015, Tribunalul Suceava, secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect "pretenții" formulată de reclamanții A., A. - prin reprezentant legal A. și C. - prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L. București), a obligat reclamanții să achite pârâtei suma de 1000 RON reprezentând contravaloarea cheltuieli de judecată, iar cheltuielile judiciare constând în taxa judiciara de timbru, în cuantum de 12.379,19 RON, pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.

La pronunțarea soluției, prima instanță a reținut, în esență, faptul că la data de 07.07.2009, numitul D., aflându-se la volanul autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, a fost surprins de apariția unui cal nesupravegheat pe partea carosabilă, pe care l-a lovit, după care a intrat pe contrasens izbându-se de un podeț de beton, în urma coliziunii a rezultat decesul a trei persoane, respectiv soțul reclamantei D., E. (pasager pe bancheta din față) și F. (pasager pe bancheta din spate), precum și vătămarea corporală a numiților G., H., I. și J..

Referitor la temeiul de drept invocat în susținerea cererii, instanța de fond a înlăturat susținerile pârâtei privind inadmisibilitatea unei asemenea cereri pe motiv că raportul juridic stabilit între părți a fost unul de natură contractuală, având în vedere că potrivit înscrisurilor de la dosar, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între pârâtă, pe de o parte, în calitate de vânzător și S.C. K. S.A., pe de altă parte, în calitate de cumpărător, iar faptul că între S.C. K. S.A. și numitul D. a intervenit un contract de leasing financiar și că acesta, în calitate de utilizator, a efectuat comanda către vânzător, nu este de natură a conduce la o altă concluzie.

În ceea ce privește faptul că utilizatorul are, potrivit prevederilor contractului de leasing, acțiune directă împotriva vânzătorului în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție, finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere, împrejurarea atestă doar că S.C. K. S.A. a împuternicit pe numitul D. să acționeze, în numele său, direct împotriva vânzătorului B..

În acest context, prima instanță a reținut că fundamentul juridic al pretențiilor reclamanților este unul corect, dispozițiile art. 1707 C. civ., privind răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului nefiind aplicabile, în contextul în care se urmărește atragerea răspunderii producătorului, astfel că a analizat incidența dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

Tribunalul Suceava, analizând acțiunea formulată, a reținut că reclamanții nu au reușit să facă dovada îndeplinirii tuturor dispozițiilor enunțate, în sensul că nu au reușit să probeze atât fapta ilicită a pârâtei, cât și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția acesteia, în sensul că fapta ilicită constând în existența unui defect de fabricație sau de montaj al airbagului instalat pe autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de numitul D., săvârșită, cu vinovăție, de pârâtă nu a fost atestată de materialul probator administrat.

De altfel, din coroborarea înscrisurilor din dosar cu mențiunile raportului de expertiză reiese că de la momentul achiziționării în data de 12.06.2008 și până la data producerii accidentului, conducătorul auto a respectat condițiile de mentenanță stabilite de constructor și cuprinse în Carnetul de Întreținere și garanție, supunând autoturismul reviziilor periodice prescrise, astfel că pe toată perioada de exploatare nu s-au constatat defecțiuni la sistemul airbag și nici alte defecțiuni care puteau afecta sistemul de protecție airbag, acesta fiind, la data producerii accidentului, funcțional, situație care conduce la concluzia că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.

Cu ocazia concluziilor formulate, expertul judiciar a reținut că în ipoteza în care funcționau sistemul de airbag și pretensionatoarele de centuri era posibil ca victima să fi suferit leziuni considerabile la nivelul toracelui care puteau conduce la decesul acesteia, situație în care, din acest punct de vedere, prima instanță a înlăturat, ca fiind făcute pro causa, mențiunile raportului de expertiză extrajudiciară depus de reclamanți concluziile acestuia nefiind confirmate de restul probelor administrate, în condițiile în care dinamica accidentului a fost evidențiată prin raportul de expertiză depus la dosar.

S-a reținut astfel că, în momentul primului impact, cu un cal nesupravegheat, autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de numitul D. rula pe DN 17, în afara localității Șcheia, jud. Suceava, pe direcția Gura Humorului-Suceava, pe timp de noapte, cu o viteză de 126 km/h., iar urmare a contactului cu calul s-a produs o deformație curbă spre interior, cu amplitudinea de 0,45m. la nivelul bordului autoturismului, în partea centrală, s-a spart geamul parbrizului, s-au apropiat stâlpii față, iar cupola s-a deformat spre exterior. Ulterior, autovehiculul s-a deplasat spre partea stângă a carosabilului și a lovit capătul de podeț cu partea frontală, fiind aproape centrat pe acesta în momentul impactului la o viteză de 57,48 km/h, astfel că între cele două coliziuni s-au scurs circa 4,448 secunde.

În urma celui de-al doilea impact cu parapetul de beton tot ansamblul față al autoturismului (capotă motor, bară de protecție aripi față, portiere față, radiatoare, lonjeroane) a fost deformat și comprimat spre interior, distrugerea fiind mai mare pe partea stângă.

Instanța de fond a reținut că potrivit verificărilor realizate de L. (asupra memoriei calculatorului de airbag), din cauza înălțimii calului, impactul și deformațiile autoturismului s-au situat deasupra structurii de rezistență a autovehiculului și nu au fost de natură să declanșeze airbagul, nefiind întrunite condițiile prestabilite în acest sens, iar datorită primului impact s-au produs avarii importante în compartimentul motor printre care și distrugerea cutiei de siguranțe și relee, suprimându-se alimentarea cu energie electrică a calculatorului airbag pe o perioadă superioară rezervei de energie, astfel că, în momentul celui de-al doilea impact al autoturismului cu podețul, calculatorul airbag nu a mai putut comanda deschiderea airbagurilor.

Acest aspect este confirmat și de expertul judiciar desemnat în cauză care a învederat că măsurarea cablajului de alimentare a calculatorului de airbag nu se mai poate face deoarece toată partea frontală a autoturismului a fost distrusă, iar cablurile au fost rupte, iar în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, expertul judiciar a mai menționat că luând în considerare că decelerația în cauză (adică variația vitezei în unitatea de timp) a fost de 6,59g. este posibil ca din impactul autovehiculului cu calul să nu se fi realizat o decelerație suficientă pentru declanșarea aibagurilor și a pretensionatoarelor centurilor de siguranță.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de necropsie nr. 306/C din 08.07.2009 și certificatului medical constatator al decesului nr. 262/8.07.2009 a rezultat că decesul lui D. s-a datorat unei insuficiențe cardiace acute consecutive unui traumatism toracic și de membre inferioare, ce a putut fi produs prin lovire de elemente dure din interiorul autoturismului, că în momentul accidentului, acesta purta centura de siguranță, ceea ce l-a protejat parțial, iar dacă pretensionatoarele de centuri ar fi funcționat victima ar fi fost fixată în scaun cu o marjă de deplasare mult mai mică, iar airbagul l-ar fi oprit să aibă contact direct cu volanul.

Cu toate acestea, expertul a reliefat că, în analiza posibilităților de producere a leziunilor, trebuie să se țină cont de faptul că bordul autoturismului și mai ales partea stângă unde se afla victima s-a deplasat spre înapoi, cu tot cu volan, în momentul impactului cu capătul de podeț, care a strâns victima între bord și spătarul scaunului.

De asemenea, din raportul de expertiză efectuat în cauză reiese că partea stângă a mașinii - unde se găsea numitul D.- este mai scurtă cu 0,7m, or, date fiind condițiile producerii accidentului în care bordul autoturismului s-a deplasat spre interior, protecția conferită de sistemul de airbag și de centurile cu pretensionatoare a fost, practic, anihilată, concluzia fiind aceea că deși airbagurile s-ar fi declanșat, victima nu ar fi avut șanse reale de supraviețuire.

Concret, instanța de fond a reținut că, în speță, s-a solicitat a se stabili, luând în considerare forțele care acționează într-o asemenea situație (accelerație/decelerație, greutate) și condițiile particulare ale producerii accidentului, dacă ar fi putut fi evitate consecințele negative rezultate, iar cu privire la administrarea unei alte expertize, respectiv, cea electronică, aceasta a fost tardiv formulată față de momentul procesual în care s-a solicitat completarea probatoriului în contextul în care nu a fost propusă conform art. 112 C. proc. civ., iar toate obiecțiunile succesive formulate de părți au fost încuviințate de instanță, la termene diferite, expertul judiciar oferind un răspuns la fiecare dintre acestea.

Deosebit de aceasta, instanța de fond a reținut că autoturismul era folosit de către numitul D., deși nu deținea autorizație în acest sens, pentru transportul de persoane, împrejurarea prezentând relevanță -din perspectiva culpei - deoarece în asemenea situații autoturismul este supus unor condiții mai stricte de verificare a parametrilor de operare - inclusiv în ceea ce privește funcționarea sistemelor de protecție precum airbag și centuri de siguranță și la intervale de timp mai scurte, inspecțiile tehnice efectuându-se de către personalul autorizat RAR, astfel că din acest punct de vedere, nu se poate ignora responsabilitatea ce revenea numitului D. care, nerespectând prevederile legale ce reglementau desfășurarea unei asemenea activități - transport persoane - a contribuit la nedescoperirea unui eventual defect de funcționare a sistemului airbag (chiar dacă, în speță, nu s-a determinat existența vreunuia).

Față de situația reținută, prima instanță nu a mai procedat la examinarea celorlalte condiții - prejudiciul suferit de reclamanți și vinovăția pârâtei - necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a B. S.R.L nefiind făcută dovada, conform art. 1169 C. civ., că, în speță, sunt întrunite, cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel A., personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor C. și A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 410/15.12.2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, raportat la temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 998 -999 C. civ., fapta ilicită reclamată este reprezentată de nefuncționarea în parametri normali a sistemului airbag montat pe autovehiculul pus în vânzare de pârât, sub acest aspect fiind de necontestat faptul că sistemul airbag nu s-a declanșat la impactul cu obstacolele prezentate în descrierea accidentului produs la 07.07.2009.

Referitor la prejudiciu, s-a reținut ca fiind de netăgăduit că reclamanților le-a fost produs un prejudiciu prin decesul lui D., însă s-a considerat că problema determinantă ce se impune a fi analizată este aceea a existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul reclamat.

S-a reținut că așa cum a rezultat din raportului de autopsie medico-legală, cauza decesului conducătorului auto D. a constituit-o insuficiența acută consecutiv traumatismului toracic și al membrele inferioare.

Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei în fond de către expertul judiciar M. a rezultat că poziția conducătorului auto înainte de contactul autoturismului cu calul a fost una normală, în poziția șezut pe scaunul din dreapta față, cu mâinile pe volan și cu centura de siguranță pusă, iar în urma impactului acesta a rămas în scaun în aceeași poziție, deoarece l-a reținut centura.

De asemenea, s-a arătat că lungimea autoturismului deformat era pe partea stângă de 4,7 m, suferind o compactare de 0,7 m în dreptul locului ocupat de șofer.

S-a reținut, totodată, că, prin precizările suplimentare făcute de către expertul judiciar M., s-a arătat că dacă ar fi funcționat pretensionatoarele de centuri atunci victima ar fi fost fixată în scaun cu o marjă de deplasare mult mai mică, respectiv 1-2 cm, iar airbagul l-ar fi oprit să aibă contact direct cu volanul, însă trebuie avut în vedere faptul că bordul autoturismului s-a deplasat cu tot cu volan în momentul impactului cu capătul de podeț și a strâns victima între bord și spătarul scaunului, partea stângă a autovehiculului fiind mai scurtă cu 0,7 m. De asemenea s-a arătat că această deplasare a bordului autoturismului a anihilat, practic, protecția conducătorului auto de sistemul auto de sistem airbag și centuri cu pretensionare.

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat cu ocazia judecării apelului de către expertul judiciar N. s-a menționat că, datorită deformațiilor produse autovehiculului condus de D., în concret, deplasarea înspre înapoi și în sus a volanului a produs leziunile de la nivelul toracelui descrise în raportul de necropsie (ruptură de cord) și care, în final, au condus la decesul conducătorului auto. S-a apreciat că decesul șoferului s-ar fi produs și în cazul în care s-ar fi activat sistemul airbag și de pretensionare a centurilor de siguranță.

În aceste circumstanțe, curtea de apel a reținut că solicitarea privind decriptarea informațiilor din calculatorul airbag sunt irelevante, neavând nicio importanță motivul nedeclanșării airbagului, consecințele fiind aceleași, după cum rezultă din coroborarea concluziilor raportului de necropsie și a rapoartelor de expertiză menționate.

Pentru aceleași argumente, nu au fost primite nici motivele de apel legate de motivarea contradictorie a sentinței apelate, apreciindu-se că susținerile legate de nefuncționarea sistemului airbag nu se impun a fi analizate în condițiile în care decesul lui D. nu s-a datorat acestei împrejurări, neexistând legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul pretins.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, A., C. și A., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 707 din 09 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanții A., C. și A. împotriva deciziei nr. 410 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte a constatat că se impune casarea deciziei recurate și completarea probatoriului pentru lămurirea deplină a situației de fapt, în sensul de a se stabili dacă sistemul de airbag montat pe autoturismul condus de victima accidentului era sau nu funcțional și dacă a stocat sau nu date, pe baza diagnozei computerizate ce va fi efectuată cu ajutorul datelor sistemului informatic (hardware și software) ce vor fi puse la dispoziție de pârâta intimată, eventual prin simularea activării airbagurilor.

La efectuarea expertizei, a dispus ca experții să aibă în vedere și constatările expertului O. în expertiza efectuată la cererea asiguratului care a reținut că "sistemul air-bag frontal al autovehiculului este în poziția cuplat și în atare condiții trebuia să se producă declanșarea", precum și concluziile expertului parte P., înlăturate fără nicio motivare.

S-a dispus ca instanța de apel în rejudecare să aibă în vedere că, în lipsa datelor furnizate de pârâtă, în posesia căreia se află computerul airbag, ce gestionează sistemul SRS, demontat de pe autoturism, ulterior producerii accidentului, nefuncționarea acestui sistem poate fi explicată doar de producătorul computerului (L.), singurul care poate accesa memoria computerului airbag și care poate compara datele obținute cu valorile de referință setate în momentul fabricației.

Doar în contextul deplinei stabiliri a situației de fapt, în sensul menționat, se puteau face aprecieri obiective cu privire la supraviețuirea conducătorului auto în condițiile în care airbagurile ar fi fost funcționale, cu atât mai mult cu cât, potrivit probelor administrate, pe toată durata de exploatare a autoturismului nu s-au înregistrat defecțiuni la acest sistem de protecție.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că se impune refacerea probatoriului administrat cu o nouă expertiză tehnică, cu obiectivele menționate, probă relevantă pentru stabilirea vinovăției sau a nevinovăției pârâtei în instalarea unui sistem de protecție airbag care nu a funcționat.

În rejudecare, prin decizia nr. 19 din 27 ianuarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamanților A. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor C. și A. împotriva sentinței nr. 797 din 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă (dosar nr. x/2011), intimată fiind pârâta B. S.R.L.

În motivare, curtea de apel a reținut că îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale reprezintă o condiție sine qua non de antrenare a acestei răspunderi.

Cu privire la fapta ilicită, astfel cum aceasta este reclamantă de către apelanți, acesta vizează nefuncționarea în parametri normali a sistemului airbag montat pe autovehiculul pus în vânzare de pârâtă. Sub acest aspect, s-a reținut că sistemul airbag nu s-a declanșat la impactul cu obstacolele prezentate în descrierea accidentului produs la data de 07 iulie 2009. Însă pentru atragerea răspunderii civile delictuale este necesar ca nefuncționarea sistemului airbag să se datoreze pârâtei, respectiv să fie determinată de un viciu de construcție produs din culpa acesteia.

Curtea de apel a reținut că un asemenea viciu de construcție trebuie dovedit potrivit dispozițiilor art. 1169 din C. civ. de către reclamanți însă, acest lucru nu s-a materializat în cauză.

Referitor la prejudiciu, s-a constatat că prin decesul numitului D., apelanților le-a fost produs un prejudiciu, însă, în această etapă a rejudecării apelului, instanța de apel nu a procedat la o individualizare a acestuia, întrucât, înainte de individualizarea prejudiciului, era evidentă oportunitatea stabilirii în raport de întreg probatoriul administrat în cauză dacă legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul reclamat există.

Curtea de apel a reținut dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. care consacră în mod expres rolul activ al judecătorului în procesul civil, precum și faptul că de-a lungul întreg parcursului procedurilor judiciare desfășurate în prezentul litigiu s-au efectuat următoarele expertize tehnice judiciare:

În anul anul 2010, expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. O.;

În anul 2014, expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. M. și, ca urmare a refuzului reclamantei de a preleva computerul de bord în vederea analizării acestuia de către constructorul B. și furnizorul L. cu instrumentele tehnice optime similare celor de testare a conformității produsului pe linia de fabricație, punctul de vedere furnizat de către B. și L. .

În anul 2016, expertizele tehnice judiciare efectuate de către ing. N. și ing. P.;

În anul 2018, expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. Q.;

În anul 2020, expertiza de specialitate efectuată de către S.C. R.;

Finalmente, în anul 2021, expertiza thenică judiciară efectuată de către ing. S. .

Curtea de apel, în vederea soluționării prezentului litigiu, a reținut oportunitatea analizării în integralitate a tuturor expertizelor efectuate în cauză și, de asemenea, coroborarea acestora cu aspectele care formează obiectul obiecțiunilor și răspunsurilor la obiecțiuni formulate în raport de expertizele efectuate.

Din perspectiva expertizei tehnice extrajudiciară efectuată de către ing. O. în anul 2010, instanța de apel a reținut că în urma simulărilor efectuate de către expert, decelaritățile produse în urma celor două coliziuni succesive la nivelul părții frontale a autoturismului, au depășit 60g într-un interval de sub 200 milisecunde, fiind astfel cu mult peste limita maximă de suportabilitate a corpului uman iar, neactivarea sistemului airbag frontal al autoturismului s-a datorat unei cauze strict de natura intrinsecă acestuia, respectiv unei funcționalități defectuoase sau unei nefuncționalități.

Totodată, a reținut că, prin raportare la întreg materialul probator administrat în cauză, de la momentul achiziționării autoturismului (12 iunie 2018) și până la momentul producerii nefericitului accident, au fost respectate de către numitul D. totalitatea condițiilor de mentenanță a autoturismului stabilite de către producător în Carnetul de întreținere și garanție, respectiv prin antrenarea autoturismului în totalitatea procedurilor de revizie periodice prescrise .

Astfel, prin aplicarea raționamentului per a contrario instanța de apel a reținut că din moment ce nu au fost depistate defecțiuni ale sistemului airbag în toată această perioadă și, mai mult, nefiind depistat nici alt soi de defecțiuni de natură să atragă suspiciozitatea unor deficiențe de funcționare la nivelul sistemului airbag, era evident faptul că sistemul de airbag nu putea fi altfel, la momentul producerii accidentului, decât funcțional.

Pentru aceste considerente, Curtea, în relație de contiguitate cu motivele ce formează obiectul considerentelor instanței de fond, a reținut caracterul pro causa a expertizei tehnice extrajudiciare depusă de către apelanții reclamanți, concluziile acesteia, nefiind per a contrario confirmate de restul materialelor probatorii administrate în cauză.

Din perspectiva expertizei tehnice judiciare efectuată de către ing. M. în anul 2010 reiese faptul că acesta se poziționează în urma cercetărilor efectuate pe poziție de contiguitate cu aspectele reținute de către instanță de fond cu privire la prima experitză extrajudiciară efectuată de către ing. O., respectiv că sistemul airbag nu putea fi nefuncțional din moment ce toate reviziile au fost efectuate la timp și în conformitate cu dispozițiile carnetului de întreținere și garanție a autoturismului.

De esența concluziilor expertului ing. M. este faptul că acesta a concluzionat și în sensul modalității de depistare a cauzelor care au condus la neactivarea airbag-ului, respectiv prin prezentarea raportului cu datele cuprinse în memoria calculatorului de airbag de către firma L..

În continuare, sub un prim aspect, potrivit înscrisului de la dosarului de fond, Curtea a reținut că reclamanta a refuzat prelevarea computerului de bord în vederea analizării acestuia de către constructorul B. și furnizorul L. cu instrumentele tehnice optime similare celor de testare a conformității produsului pe linia de fabricație.

Sub un al doilea aspect, Curtea a reținut că potrivit punctului de vedere formulat în cadrul aceluiași înscris, dat fiind faptul că accidentul a comportat două coliziuni, în urma primei coliziuni, datorită înălțimii calului, impactul și, pe cale de consecință deformațiile, s-au situat deasupra structurii de rezistență a autoturismului (transversa extremă - lonjeroane) și din acest motiv, sub aspectul primei coliziuni, airbagul nu s-a deschis.

Sub aspectul coliziunii secundare, astfel cum reiese din analiza punctului de vedere formulat de către B. și L., cutia de siguranțe și relee care este amplasată în partea stânga față a compartimentului motor a fost astfel distrusă, calculatorul airbag rămânând fără alimentarea necesară cu energie electrică de la baterie pentru o perioadă superioară rezervei de energie, generând astfel, sub aspectul coliziunii secundare, imposibilitatea transmiterii comenzii de deschidere a airbagurilor.

Aspectele coliziunii secundare, sunt verosimile și din considerentul faptului că expertul desemnat în cauză a arătat că măsurarea cablajului de alimentare a calculatorului de airbag nu se mai poate face deoarece toată partea frontală a autoturismului a fost distrusă, iar cablurile au fost rupte.

De asemenea, din investigările preliminare și a măsurătorilor efectuate la data expertizei judiciare, s-a constatat faptul că atât calculatorul cât și celelalte elemente pirotehnice (pretensionatoare, înfășurători pirotehnici, airbaguri frontale) sunt funcționale, acestea fiind lipsite de anomalii.

Așadar, pe lângă prima cauză de nedeclanșare a airbagurilor (impactul cu calul) s-a concluzionat în sensul că, din cauza faptului că rezerva de energie de 200 ms prevăzută mai sus a fost epuizată în cele 4200 ms consumate în parcurgerea distanței de 105,3 m dintre cele două coliziuni, sistemul airbag nu a fost de natură a fi funcțional în cazul celui de-al doilea impact (cu podețul).

Mai mult, în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, expertul judiciar a mai menționat că luând în considerare că decelerația în cauză (adică variația vitezei în unitatea de timp) a fost de 6,59g. este posibil ca din impactul autovehiculului cu calul să nu se fi realizat o decelerație suficientă pentru declanșarea aibagurilor și a pretensionatoarele centurilor de siguranță.

Analizând datele expertizei tehnice judiciare efectuată de către ing. N., Curtea a reținut în primul rând caracterul ambiguu al acesteia, caracter ce derivă din susținerile expertului referitoare la faptul că, în momentul expertizării autoturismului, computerul airbag era demomntat de pe acesta și se afla în posesia pârâtei, astfel încât, din moment ce demontarea computerului airbag a fost realizată în timpul efectuării expertizei tehnice judiciare anterioare, în condiții ce nu i-au fost cunoscute acestuia, nu poate justifica un răspuns pertinent și, până la evidență, pe cale de consecință, nu poate justifica dacă sistemul de reținere suplimentar (airbag) era funcțional în momentul producerii accidentului.

Pe de altă parte, concluzia expertului apare în susținerea aspectului concluzionat și de ceilalți experți, respectiv că datorită avariilor deosebit de mari ale autoturismului, nu s-a putut identifica și verifica continuitatea circuitelor electrice ce asigură funcționalitatea sistemului airbag.

Sub un ultim aspect, fără a fi decisiv sau fără să aibă contribuție în economia problematicii referitoare la nefuncționalitatea sistemului airbag, instanța de apel a subliniat și aprecierea expertului ce vizează faptul că decesul șoferului s-ar fi produs și în condițiile declanșării sistemului de reținere suplimentar (airbag) deoarece "perna de protecție" creată de umflarea airbagului nu ar fi împiedicat sau redus deplasarea spre înapoi si în sus a volanului, toracele șoferului fiind lovit în aceleași condiții ca în cazul nedeclanșării airbagului.

Cu privire la conținutul expertizei realizată de către ing. P., Curtea a reținut de asemenea caracterul ambiguu, caracter ce reiese din susținerile acestuia cu privire la faptul că din punct de vedere tehnic, experții nu pot răspunde la întrebarea "dacă unitatea de control electric și supraveghere era operațională sau în stare de funcționare în momentul producerii impactului", acest lucru datorându-se faptului că experții nu au deținut informații concrete despre algoritmul de declanșare presetat în memoria computerului airbag precum și datele memorate la impact din cauza faptului că persoanele care au citit unitatea electronică de comandă nu au pus aceste date la dispoziție, aceste aspecte rezultând din Procesul Verbal înceiat cu ocazia expertizării vehiculului de către reprezentanții L..

Cu privire la expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. Q., Curtea a reținut în primul rând faptul că aceasta conține obiectivele trasate de instanța de trimitere, respectiv cu privire la stabilirea "dacă sistemul de airbag montat pe autoturismul condus de victima accidentului era sau nu funcțional și dacă a stocat sau nu date, pe baza diagnozei computerizate ce va fi efectuată cu ajutorul datelor sistemului informatic (hardware și software)".

În acest sens, Curtea a reținut că simpla afirmație din partea expertului care vizează faptul că "autoturismul circula pe o porțiune neiluminată, utilizând doar lumina farurilor mașinii, iar în cazul unei avarii a cutiei de siguranță în momentul impactului cu calul, martorii ar fi remarcat în mod spontan și ar fi declarat că în momentul lovirii calului farurile mașinii s-au stins, rămânând în întuneric și, în acest sens că această ipoteză exclude posibilitatea unei avarii a cutiei de siguranțe urmată de deconectarea de la sursa de curent", nu este de natură a fi decisivă sub aspect probator în ceea ce privește funcționalitatea sau nefuncționalitatea sistemului airbag.

Cu privire la cea de-a doua ipoteză a obiectivului trasat de către instanța de trimitere, respectiv cu privire la întrebarea dacă au fost sau nu stocate date în calculatorul sistemului de airbag, Curtea a reținut că, în relație de contiguitate cu răspunsurile din cadrul celorlalte expertize, expertul în cauză a arătat că nu se poate pronunța asupra conținutului și a semnificației datelor comunicate.

Cu privire la expertiza de specialitate efectuată de către S.C. R., Curtea a reținut că din conținutul acesteia reiese faptul că expertizarea calculatorului airbag se afla în starea "verrouille" (blocat) "par la messagerie/diagnostic" pentru a preveni declanșarea accidentală, așa cum specifică și documentația tehnică post-vânzare B..

De asemenea, s-a constatat că pentru realizarea acestei operațiuni s-a utilizat software-ul de inginerie dezvoltare produs DDT2000 și o priză de diagnostic pentru a interoga calculatorul de airbag cu scopul obținerii de diverse informații legate de acesta, respectiv informații legate de transabilitate, erori trecute, prezente, stare de declanșare, configurare etc.

Mai mult, calculatorul a fost pus la dispoziția expertizei de T. în ceea ce privește vehiculul x, astfel putând fi extrase ecranele DDT2000 corespunzătoare acestui calculator airbag, ecranele fiind ulterior analizare și interpretate în sala, în prezența tuturor părților, astfel cum reiese din Astfel, prin prezentul raport de expertiză s-a concluzionat în sensul că nu au fost identificate erori care să conducă la o funcționare defectuoasă a calculatorului de airbag expertizat, că valorile impedanțelor capselor pirotehnice au indicat faptul că acestea sunt contectate la calculatorul airbag al vehiculului și sunt funcționale, respectiv că nu au putut fi identificate anomalii și neconformități tehnice cu privire la datele și informațiile extrase din calculatorul airbag expertizat (parametri, stări, configurări, defecte, date de identificare etc.) pus la dispoziție de către apelanții-reclamanți.

Cu privire la expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. S., Curtea a reținut că aceasta are de asemenea un caracter ambiguu în raport de obiectivul trasat de către instanța de trimitere cu privire la funcționalitatea sau nefuncționalitate airbagului, acest caracter reieșind cu evidență din maniera în care aceasta a apreciat să răspundă, respectiv că "nu poate preciza cu exactitate dacă sistemul airbag era sau nu funcțional la data producerii accidentului, deoarece nu sunt informații suficiente în dosarul cauzei iar, fizic, astfel de informații trebuiau colectate imediat după accident, fără ca autoturismul să fie transportat".

De altfel, expertul a arătat că nu poate comenta expertiza efectuată de către S.C. R. deoarece nu a asistat la extragerea datelor și nici la interpretarea acestora.

Cu privire la obiectivul cu caracter facultativ trasat de către instanța de trimitere, Curtea a reținut că efectuarea unei simulări, astfel cum evidențiază și ing. S. presupune realizarea condițiilor în care s-a produs accidentul și cu un autoturism care să includă sistemul airbag din structura autoturismului implicat în accident, aceasta putând fi realizată într-un centru de cercetare specializat sau la un producător de airbaguri.

Curtea a reținut că, urmare a punerii în discuție a oportunității efectuării unei simulări, astfel cum aceasta a fost preciazată de către instanța de trimitere, nu s-au putut identifica instituții abilitate și competente în acest sens și nici posibilitatea folosirii unui autovehicul similar, fapt pentru care, o astfel de simulare apare ca imposibil de efectuat.

Cu toate acestea, din cuprinsul expertizelor efectuate în cauză, în vederea deslușirii contextului de fapt în care s-a petrecut nefericitul accident, s-a constatat că au fost realizate o serie de simulări virtuale care însă nu au fost de natură a conduce la generarea unor concluzii pertinente în acest sens.

Curtea a reținut că expertul ing. P. a afirmat prin prisma propriei grile de percepere a situației de fapt că se poate concluziona că este posibil ca urmările acestui eveniment să nu fi fost așa de grave, dacă sistemul SRS funcționa în parametri, însă răspunsul privitor la șansele de supraviețuire nu pot fi decât subiective.

Prin raportare la totalitatea considerentelor expuse ad supra, Curtea a reținut că pe lângă ambiguiteatea și quasi-imposibilitatea de apreciere in concreto a cauzelor care au condus la nedeclanșarea airbagurilor, aceste cauze nu constituie veritabile premise în economia întâmplării accidentului și, bineînțeles, a urmării imediate a acestuia, întrucât din analiza materialelor existente la dosarul cauzei, respectiv a raportului de necropsie și a rapoartelor de expertiză, apare evident faptul că leziuline produse erau incompatibile cu viața, acest aspect reliefând inoportunitatea analizei motivelor referitoare la nefuncționarea sistemului airbag, decesul numitului D. nefiind urmare a nedeclanșării airbagului.

Pe de altă parte, sub aspect decisiv probatoriu, ambiguitatea expertizelor efectuate în cauză generează imposibilitatea realizării sarcinii probei, respectiv aceea de a dovedi in concreto aspectele solicitate prin prisma obiectivelor la care experții au fost puși să răspundă, ceea ce echivalează cu imposibilitatea de apreciere din oficiu a existenței unor cauze verosimile și reale ale nedeclansării airbagului, fiind astfel incident principiul de drept dem non est esse et non probari potest (ceea ce nu poate fi probat, nu există).

Pe cale de consecință a acestui principiu, Curtea a constatat că se află în neputință legală de apreciere din oficiu a acestor cauze și, mai mult, în lipsa unor elemente probatorii decisive, în imposibilitatea constatării existenței legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtei de a nu fi montat pe autoturismul în cauză sistemul airbag funcțional și nedeclanșarea airbagului și decesul numitului C. pe de o parte iar, pe de altă parte, în imposibilitatea aprecierii culpei producătorului în lipsa unor materiale probatorii îndestulătoare.

Așadar, prin raportare la cele expuse anterior, Curtea a reținut că în prezenta cauză, pe de o parte, au fost atinse toate obiectivele trasate în vederea soluționării judicioase a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 707 iar, pe de altă parte, rolul activ al judecătorului a fost îndeplinit.

Finalmente, având în vedere că deși reclamanții apelanți aveau potrivit dispozițiilor art. 1169 din vechiul C. civ. sarcina probei, nu au reușit să dovedească așa cum prevăd dispozițiile art. 998 și 999 din vechiul C. civ. de la 1864 existența faptei ilicite a pârâtei, legătura de cauzlitate și nici vinovăția acesteia și, mai mult, cum nici din probele administrate de instanță nu reiese că au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea, în temeiul art. 312 din vechiul C. proc. civ., a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., C. și A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale reprezentând onorariu de avocat, onorarii expertize tehnice.

În drept, recurenții-reclamanți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 1, 2, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 2 C. proc. civ., recurenții susțin că în cauză nu s-a asigurat o continuitate a completului de judecată pe parcursul derulării procesului, repunerea pe rol după rămânerea în pronunțare, făcându-se de alt complet de judecată, iar soluționarea finală a cauzei la data de 27.01.2020 și pronunțarea deciziei a fost dată de alt complet de judecată, în condițiile în care domnul magistrat U. nu a participat și nu a dispus administrarea de probe în acest dosar.

Cu privire la motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., după o prezentare a situației de fapt și a hotărârilor pronunțate în cauză, recurenții arată că, procedând la rejudecarea cauzei, curtea de apel în mod nelegal a respins apelul declarat de reclamanți, fără a analiza și a se pronunța asupra tuturor expertizelor efectuate în cauză, considerându-le ambigue, fără a arăta în ce constă această ambiguitate.

Recurenții prezintă în detaliu expertizele efectuate în cauză și obiecțiunile formulate cu privire la aceste expertize, susținând, în esență, că dispozitivul calculator de airbag "certificat ca fiind funcțional", în momentul accidentului auto nu a funcționat - datorită unor erori (datorită unor deficiente de proiectare/de montaj).

În condițiile în care nu s-a efectuat o simulare a declanșării sistemului de securitate care ar fi stabilit cu certitudine dacă este/sau nu este funcțional (în speță calculatorul de airbag), acest dispozitiv nu poate fi considerat funcțional, în condițiile în care acesta nu a declanșat pretensionarele și airbag-urile, deci nu și-a atins scopul pentru care a fost proiectat și instalat pe autovehicul și nu a asigurat protecția/integritatea pasagerilor.

În speță, constatarea R. nu explică nefuncționarea calculatorului de airbag în raport de datele extrase din calculator (așa cum a solicitat I.C.C.J. prin decizia de casare), refuzând să se pronunțe.

Consideră că intimata-pârâtă B. este vinovată exclusiv prin montarea pe autoturismele vândute a unor echipamente nefuncționale de airbag, pentru care a încasat bani în plus și care nu pot fi verificate sau controlate în caz de accidente, în condițiile în care aceasta nu deține instrumente de verificare a sistemului airbag si a memoriei computerului de airbag (respectiv un sistem informatic/harware și software) pentru simularea activării airbagurilor.

Totodată, arată că intimata-pârâtă nu a depus suficiente diligențe pentru ca reprezentantul L., producătorul echipamentului airbag montat pe autoturismele vândute să se prezinte la efectuarea expertizei, pentru a se stabili dacă sistemul de airbag montat pe autoturismul condus de victima accidentului era sau nu funcțional.

Astfel, nu se poate stabili dacă datele extrase de R. din calculator erau înregistrate de L. - sau nu, în condițiile în care, datele extrase de R. nu corespund cu datele transmise de L..

Or, scopul instalării airbagurilor și centurilor de siguranță este în primul rând de protecție a capului și toracelui conducătorului auto și pasagerului din dreapta, în cazul unei coliziuni, prevenind rănile și vătămările cu părțile interioare ale autovehiculului (așa cum este înscris în cartea tehnică a autoturismului).

În speță, recurenții susțin că este cert faptul că leziunile corporale ce au dus la decesul lui D. s-au datorat contactului dintre corpul acestuia și volan și planșa bord, cauza principală fiind neactivarea sistemului airbag, potrivit certificatului medical constatator al decesului 262/8.07.2009 și raportului de necropsie 306/c/8.07.2009.

De asemenea, consideră că pârâta-intimată B. a obstrucționat justiția prin neprezentarea de probe privind localizarea senzorului de șoc și privind datele înscrise în calculatorul de airbag, date pe care trebuia să le detină, precum și prin neasigurarea unui sistem de verificare a funcționalității calculatorului de airbag.

Referitor la expertiza tehnică efectuată de expert S. dispusă tot la solicitarea intimatei-pârâte B., prin Obiectiunile depuse la termenul din data de 2.12.2021, a precizat în mod expres... "Conform constatărilor, cablajul de alimentare a celor 2 airbaguri era prezent și nu prezenta urme de avariere, rupere sau smulgere din prindere (extras din raport N.) pg. 10 alin. (5) - expertiza S.; în atare condiții motivarea instanței din considerentele deciziei recurate excede cadrului procesual dedus judecății.

Totodată, arată că în raportul de expertiză tehnică întocmit de M. se precizează la fila x din raport... "Procedându-se la verificarea sistemului de comandă al airbagurilor s-a constatat că, datorita deformărilor produse la impactul cu capătul de podeț, calculatorul de airbag se găsește în poziție verticală, având cupla de alimentare și legăturile cu celelalte elemente componente fixată la locul sau, după cum rezulta din foto 1, ...iar, la foto 2 este indicata mufa de cuplare a calculatorului de airbag și se precizează, mufa de cuplare a calculatorului de airbag este în stare bună".

În continuarea expertizei, expertul M. precizează că ... "La verificarea interiorului autoturismului am constatat că butonul de decuplare al airbagului de pe partea dreapta (pasager) era in poziție cuplat (foto 3). S-au verificat apoi toate sistemele de declanșare (capsele explozive) ale tuturor airbagurilor și s-a constatat că sunt funcționale și nedetonate. S-au verificat sistemele de pretensionare ale centurilor de siguranță și s-a constatat că centurile de siguranță au fost cuplate la accident (de altfel, aceste centuri au fost tăiate de operatorii SMURD pentru a putea scoate victimele din mașină)".

Raportul de expertiză efectuat de inginer O. precizează la fila x expertiză ... "Din foto 3 se observă că, sistemul airbag frontal al autoturismului este în poziția cuplat, iar la capitolul "concluzii", acesta arată că "Neactivarea sistemului airbag frontal al autoturismului s-a datorat unei cauze de natura intrisecă a acestuia, respectiv funcționalitatea defectuoasa sau nefuncționalitatea uneia din componentele acestuia (calculatorului de airbag) ."

În expertiza efectuată de Doctor Inginer P. (la data de 1 21.10.2016) se arată . . . . . . . . . ."Cablajul de alimentare al celor 2 airbaguri era prezent și nu prezenta urme de a variere, rupere sau smulgere din prindere traseul de la computer la echipamente periferice nefiind afectate", sens în care recurenții au depus la dosar un set de fotografii din care rezultă că, cablajul electric de alimentare a calculatorului era integru și nu fusese distrus în accident.

Recurenții-reclamanți susțin că în mod greșit Curtea de Apel Suceava a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Cu privire la fapta ilicită a reținut că . . . . . . . . . . . ."apare până la evidență faptul că sistemul airbag nu s-a declanșat, însă reține că, pentru atragerea răspunderii civile delictuale era necesar ca ... "nefuncționarea sistemului airbag să se datoreze pârâtei respectiv să fie determinată de un viciu de construcție produs din culpa acesteia, viciu ce nu a fost dovedit."

Recurenții arată că nu pot fi de acord cu acest raționament, în condițiile în care sistemul airbag nu a funcționat, nu s-a declanșat și nu a asigurat protecția conducătorului auto și a pasagerilor, iar nefuncționarea acestuia nu poate aparține decât producătorului care l-a instalat pe autoturismul implicat în accident, respectiv intimatei-pârâte.

Nefuncționarea sistemului nu poate fi imputată altei persoane, în condițiile în care, producătorul a încasat prețul pentru produsul - Sistem de airbag - și acesta este cel care a garantat funcționarea sistemului de airbag, asigurând cumpărătorul de protecția si securitatea acestui sistem.

Recurenții consideră că vinovăția pârâtei îmbracă forma neglijenței sau imprudenței, constând în amplasarea pe autoturism a unor dispozitive nefuncționale, neconforme cu înscrierile din manualul autoturismului (cartea tehnică), neverificate din punct de vedere al funcționalității lor și care nu asigură protecția pe care o garantează.

Fapta ilicită atrage răspunderea și obligarea la daune-interese în caz de prejudiciu, întrucât intimata-pârâtă a asamblat în mod conștient pe autoturism echipamente nefuncționale, care nu s-au declanșat în momentul accidentului și nu au asigurat protecția minimă și securitatea pasagerilor și a conducătorului auto, dar, pentru care, a încasat în plus sume de bani.

Prejudiciul este mai mult decât evident, prin decesul conducătorului auto și a altor pasageri aflați în autoturism, decesul producându-se ca urmare a nefuncționării sistemului de protecție de airbag amplasat pe autoturism, așa cum rezultă din Raportul de necropsie depus la dosarul cauzei.

Raportul de cauzalitate este dat în cauză, raportat la probatoriul administrat, expertizele și constatările efectuate.

Or, refuzul Curții de Apel Suceava care se declară "în neputință legală de apreciere din oficiu, a cauzelor de nedeclanșare/nefuncționare a sistemului airbag și în imposibilitatea constatării existentei legăturii de cauzalitate între fapta pârâtei și nedeclanșarea airbagurilor și decesul lui D."- reprezintă un refuz de a se pronunța în cauză, iar motivarea instanței excede cadrului procesual dedus judecății.

În acest context recurenții susțin că nimeni nu răspunde de nefuncționalitatea sistemului airbag amplasat pe un autoturism, implicat într-un accident cu victime, însă producătorul (vânzător) încasează in continuare sume de bani foarte mari garantând protecția si securitatea pasagerilor autoturismului in condițiile in care airbagurile-nu se declanșează și nu există sistem de verificare la intimata-pârâtă.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării motivelor de recurs, Înalta Curte arată că această cale de atac are o configurație aparte, neputând atrage o rejudecare a procesului în întregul său, astfel că instanța verifică dacă faptelor declarate ca stabilite de hotărârea atacată, li s-a făcut o corectă aplicare a legii, iar chestiunile de fapt rămân astfel cum au fost statuate de instanțele inferioare.

Din acest punct de vedere, chestiunea contestării concluziilor rapoartelor de expertiză, nu poate fi analizată de către instanța de recurs, reprezentând o chestiune de fapt care este lăsată la libera apreciere a instanței de apel, în virtutea efectului devolutiv al aceste căi de atac.

Potrivit art. 304 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865 cu referire la art. 312 alin. (3) din același cod, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.

Se susține de către recurenții-reclamanți că în apel nu au fost respectate dispozițiile din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, fiind încălcat principiul continuității completului de judecată.

Astfel, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 nu se poate invoca în acest context, întrucât vizează compunerea instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004 "activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective."

Respectarea acestui principiu nu implică însă ca judecătorii ce au pronunțat hotărârea să fi participat și la termenele anterioare judecății în fond a pricinii, singura condiție cerută de lege fiind aceea ca ei să fi luat parte la dezbaterile asupra fondului.

Ca atare - aspect reținut constant atât de doctrină cât și de practica instanțelor - este posibilă schimbarea ulterioară a completului de judecată, cu singura condiție ca judecătorii care au participat la dezbaterile asupra fondului, să pronunțe și hotărârea.

Or, în speță, judecătorul U. care a pronunțat soluția a participat și la dezbaterea pe fond a cererii de apel, fiind irelevant, față de dispozițiile art. 11 al Legii nr. 304/2004, că în fața acestui judecător nu s-au administrat probe.

Prin urmare, în ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că este nefondat, întrucât părțile prezentei cauze au avut parte de o judecată legală și corectă de către o instanță independentă și imparțială instituită prin lege, fiind respectat atât princip