ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1808/2022

HOTĂRÂRE

28.09.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1808/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 8 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenienții C. și D. (moștenitorii persoanei vinovate de producerea accidentului, D., decedat la 11 octombrie 2016) obligarea pârâtei B. S.A. la plata despăgubirilor (daune materiale si morale), reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate ca urmare a producerii unui accident auto și a prejudiciului fizic și psihic suferit.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 18 mai 2020, a respins excepția necompetenței materiale funcționale a secției a IV-a Civile, invocată de pârâtă, iar prin sentința civilă nr. 461 din 5 aprilie 2021, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 725 RON reprezentând cheltuieli medicale ocazionate în urma accidentului din 8 octombrie 2016, a sumei de 79.872 RON reprezentând echivalentul câștigului din muncă pe care reclamanta a fost împiedicată să îl dobândească și a sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3063 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă B. S.A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 24 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei instanțe, a declinat competența soluționării apelului și a trimis cauza la registratura generală în vederea repartizării aleatorii la una dintre secțiile specializate din cadrul acestei instanțe (a V-a sau a VI-a), reținând că, prin decizia nr. 13/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 721 din 11 august 2020, s-a stabilit că "în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul R.C.A., iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul R.C.A., cât și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secțiilor specializate".

Curtea de apel București, secția a V-a civilă, prin încheierea din 31 mai 2022, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IV-a a Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivare, s-a arătat că instanța învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe nu mai putea să ridice problema competenței materiale procesuale, în condițiile în care litigiul a fost soluționat în primă instanță de o secție civilă a tribunalului, care a statuat în mod explicit asupra propriei competențe, prin încheiere interlocutorie, iar partea interesată nu a înțeles să atace și această încheiere, în același sens fiind și decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în care s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a secției care a judecat litigiul în fond (par. 164).

În raport cu prevederile art. 130 alin. (2), în forma în vigoare la data înregistrării cererii introductive și cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., dacă necompetența materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției necompetenței nu mai este posibilă în calea de atac, aceeași concluzie impunându-se, pentru identitate de rațiune, și în ipoteza în care necompetența materială a fost invocată în termen, iar instanța a respins excepția, apreciind că este competentă să soluționeze litigiul.

Reiese, așadar, că în calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competența materială a primei instanțe, nici măcar pentru a fi stabilită competența de soluționare a căii de atac respective, astfel încât soluționarea pe fond a cauzei, în primă instanță, de către o secție civilă a tribunalului, nespecializată în litigii cu profesioniști, atrage competența secției corespondente din cadrul curții de apel, în calea de atac a apelului, în același sens fiind și practica instanței supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. statuează că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

Litigiul are ca obiect "pretenții" întemeiate pe răspunderea delictuală, precum și pe dispozițiile Legii nr. 132/2017 și ale Normei A.S.F. nr. 23/2014, victima unui accident rutier solicitând obligarea asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate de producerea accidentului la plata unor despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral și material suferit.

Cauza a fost soluționată în primă instanță, prin sentința civilă nr. 461 din 5 aprilie 2021, de către Tribunalul București, secția a IV-a Civilă care a apreciat că este competent să soluționeze litigiul, respingând ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale procesuale invocată de pârâtă.

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a soluționării apelului a operat între două secții ale Curții de Apel București, respectiv între secția a IV-a civilă și secția a V-a civilă, aceasta din urmă fiind secția în fața căreia s-a ivit conflictul de competență.

Totodată, este vorba, despre competența materială procesuală (specializată), instanța supremă statuând în mod consecvent - în cadrul mecanismelor de unificare jurisprudențială (cu titlu de exemplu, deciziile R.I.L. nr. 18/2016 și 17/2018) - asupra distincției între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății și căreia i se subsumează și competența specializată.

Prin decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările și modificările ulterioare."

La paragraful 164 din decizia anterior menționată, s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

Constatând că, în primă instanță, cererea de chemare în judecată a fost soluționată de un complet din cadrul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, care a respins excepția necompetenței materiale procesuale, iar încheierea nu a fost atacată cu apel, astfel încât nu mai poate fi pusă în discuție această chestiune, cauza se va soluționa de instanța superioară celei care a soluționat fondul, anume Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, iar nu de către o secție specializată.

Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.