ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 224/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 25.04.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea acesteia la restituirea în natură a parterului imobilului situat în municipiul Constanța, Bd. x, nr. 61 (fost Carol, nr. 71), iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea prin măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri, în echivalent, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu cheltuieli de judecată.

În drept u fost invocate dispozițiile art. 1,2,4,33, 34 și 35 din Legea nr. 165/2013.

Prin sentința nr. 1965 din 10.09.2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Prin decizia nr. 1023A din 21 septembrie 2020, Curtea de București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței tribunalului.

La data de 9 noiembrie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1023A din 21 septembrie 2020 a Curții de București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie .

În motivarea recursului, reclamantul a susținut, în esență, că decizia recurată este nelegală, întrucât, pe de o parte, conține o motivare contradictorie, iar, pe de altă parte, încalcă dispozițiile deciziei nr. 45/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013.

Analizând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității, asupra căreia instanța a rămas în pronunțare, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul dosarului îl reprezintă acțiunea prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A., la restituirea în natură a parterului imobilului situat în municipiul Constanța, Bd. x, nr. 61 (fost Carol, nr. 71), județul Constanța, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea prin măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri, în echivalent, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1,2,4,33, 34 și 35 din Legea nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, incidentă în cauză, la art. 33 și 34 reglementează procedura soluționării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii.

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stipulează în sensul că în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței prevăzute la alin. (1), respectiv secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor, iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătorești pronunțate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Reiese deci, că potrivit art. 35 alin. (4) din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din același act normativ, este supusă numai apelului. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Prin decizia civilă nr. 1023A din 16.12.2019, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel București a soluționat apelul declarat de reclamant, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acțiunilor întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, rezultă că decizia civilă nr. 1023A din 16.12.2019 a Curții de Apel București, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declaratîn cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1023 A din data de 21 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2021.