ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2176/2020

Ședința publică din data de 29 mai 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2547 din 15 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva sentinței nr. 147 din 8 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, reclamantul A., pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., în esență, susținând că instanța de recurs s-a pronunțat și asupra unor lucruri care nu s-au cerut, determinând o încălcare a dispozițiilor art. 91 alin. (1)

1

din Legea nr. 161/2003 dispoziție legală care prevede în mod clar că incompatibilitatea încetează odată cu încetarea mandatului.

În concluzie, susține revizuentul, prin Raportul de evaluare F.N. efectuat în dosarul nr. x/29.03.2016 de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, s-a instituit o sancțiune disciplinară pentru o stare de incompatibilitate care vizează un alt mandat, respectiv, 2012- 2016, fără ca în actualul mandat să fi fost constatate fapte care să conducă la încetarea prezentului mandat.

Revizuentul susține că prin modalitatea de soluționare a litigiului privind anularea Raportului de evaluare F.N. efectuat în dosarul nr. x/29.03.2016 de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, s-a ajuns la situația în care, în prezentul mandat 2016- 2020, s-a instituit o sancțiune disciplinară pentru o stare de incompatibilitate care vizează un alt mandat, respectiv, 2012- 2016.

Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca fiind nefondată.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata Agenția Națională de Integritate, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, de drept, prevăzute de lege, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, astfel că, potrivit acestui text de lege, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Importanța revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ..: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:(...)".

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care a fost determinată până în acel moment.

Așadar, potrivit acestor dispoziții, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele limitativ prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Analizând pricina din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se reține că exceptând situațiile de la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită reprezintă o condiție de admisibilitate, respectiv, ca hotărârea să fie una care evocă fondul.

Cerința evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

În ceea ce privește noțiunea de "evocare a fondului de către instanța de recurs", Înalta Curte apreciază că nu îndeplinesc această condiție hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat sau a fost anulat sau atunci când recursul a fost admis, cu consecința casării deciziei pronunțate în apel și menținerii hotărârii primei instanțe.

În cauza de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 147 din 8 iunie 2016, a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Așadar, fiind o hotărâre judecătorească care nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reținute, nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispozițiilor invocate de către revizuent, respectiv, a art. 509 din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât este invocat cazul prevăzut de pct. 1, dacă "1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", ceea ce, evident, nu se poate susține câtă vreme recursul a fost respins, ca nefondat, fiind menținută sentința instanței de fond.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că revizuentul încearcă să aducă în discuție, pe calea revizuirii, un motiv de anulare a Raportului de evaluare întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate, de fond, fiind, practic, dezbătute de către acesta aspecte ce țin de fondul cauzei, care nu pot fi examinate în cadrul căii extraordinare de atac, de retractare, a revizuirii și care poate fi exercitată doar pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 C. proc. civ.., încercându-se, practic, a rejudecare a cauzei sale.

În aceste condiții, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte constată că împotriva Deciziei nr. 2547 din 15 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu poate fi exercitată calea de atac extraordinară, cerere de revizuire, astfel că, în mod corect a susținut intimata Agenția Națională de Integritate în sensul inadmisibilității căii extraordinare de atac promovate de revizuent.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale, condiție care nu este îndeplinită în speță.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ.., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cum, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, hotărârea atacată nefiind una dintre cele la care se referă acest text, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2547 din 15 mai 2019, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2020.