ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2547/2019

Ședința publică din data de 15 mai 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Naționala De Integritate, a solicitat anularea Raportului de Evaluare F.N. efectuat în Dosarul nr. x/29.03.2016 de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

In motivarea contestației s-a arătat că la data de 31.03.2016 a primit, prin poștă, raportul de evaluare F.N. efectuat în Dosarul nr. x/29.03.2016 de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, prin care s-a reținut că în perioada 2012-2016 în raport cu datele, informațiile și documentele aflate la dosarul lucrării - au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților. Apreciază ca susținerile ANI sunt nejustificate.

Inspectorii de integritate au reținut în mod eronat că s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate pentru perioada 2012-2016 și, deși PFA A. nu fusese radiată din Registrul Comerțului, solicită a se constata că pe întreaga perioadă reținută de ANI nu au fost exercitate fapte de comerț pe această entitate.

Prin sentința nr. 147 din data de 08.06.2016 Curtea de apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței nr. 147 din data de 08.06.2016 pronunțată de Curtea de apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, judecătorul fondului a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010 în condițiile în care, prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada situației de fapt invocte și a temeiniciei susținerilor sale. Inspectorii de integritate au reținut în mod eronat că s-ar fi aflat în conflict de interese pe perioada 2012 - 2016 și, deși PFA A. nu fusese radiată de la Registrul Comerțului, pe perioada reținută de ANI în raportul de evaluare nu au fost exercitate fapte de comerț.

În Codul comercial, în vigoare anterior adoptării Noului C. civ., persoana fizică comerciant era definitiă ca acea persoană fizică care exercită fapte de comerț în mod obișnuit, ca pe o profesiune. Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă că în perioada menționată nu a exercitat nicio faptă de comerț.

Din declarațiile de avere precum și toate celelalte documente privind veniturile și înregistrate la organele fiscale rezultă că "în perioada respectivă nu a obținut venituri din alte surse, cu excepția calității de viceprimar al comunei Valea Doftanei".

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat verificarea legalității Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate s-a reținut că în perioada 28.06.2012 - 09.03.2016, recurentul-reclamant a deținut atât funcția de viceprimar al comunei Doftana, jud. Prahova câr și calitatea de comerciant în cadrul A. - persoană fizică autorizată, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică."

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului reținând că, pârâta a constatat în mod corect că reclamantul nu a respectat obligațiile referitoare la regimul juridic al incompatibilităților.

Interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale și probatoriilor administrate în cauză este legală, întrucât situația premisă pe care a fost fundamentat Raportul de evaluare este necontestată, reclamantul deținând simultan funcția de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică în perioada 28.06.2012 - 09.03.2016.

Într-adevăr, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data constatării stării de incompatibilitate nu condiționa existența acesteia de derularea efectivă a actelor de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate al formei de organizare (persoană fizică autorizată, în cazul de față), sau chiar de lipsa activității.

Însă, conform procesului-verbal încheiat în urma ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 22.05.2017, de unificare a practicii neunitare, s-a exprimat în unanimitate opinia că, în lumina modificărilor legislative aduse de Legea nr. 87/2017, se impune o reorientare a jurisprudenței secției de contencios administrativ și fiscal, în sensul deciziilor în care s-a reținut că, la stabilirea stării de incompatibilitate între funcția publică și calitatea de administrator la o societate comercială, se are în vedere exercitarea efectivă a funcției de administrator.

În cauză nu este contestată existența PFA A. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. x/2007, radiată la cererea recurentului la data de 09.03.2016, astfel cum rezultă din informațiile puse la dispoziție de Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurentul-reclamant contestând doar calitatea de comerciant pe care ar fi obținut-o prin această formă de organizare a activității economice.

O altă critică formulată de recurentul-reclamant privește lipsa stării de incompatibilitate datorită neexercitării efective a actelor de comerț bazată pe bună credință, susținându-se că înregistrarea PFA nu a fost urmată de derularea unor acte de comerț.

Potrivit informațiilor furnizate la data de 23 iulie 2013 de Oficiul Național al Registrului Comerțlui, A. - persoană fizică autorizată figurează cu stare firmă funcțiune din data de 25.06.2007 până în prezent, având domenii de activitate: creșterea altor animale - activitate principală; comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor și tutunului neprelucrat, comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor, transporturi rutiere de mărfuri - activități secundare.

Pentru a combate prezumția care se asociază înscrierilor în Registrul Comerțului și din care rezultă că persoana fizică autorizată a fost radiată la data de 09.03.2016, recurentul-reclamant trebuia să administreze probe din care să rezulte că nu a desfășurat activități și nu a înregistrat venituri, însă din adeverințele prezentate pentru perioada 2012 - 2015 rezultă că a încasat venituri din dividente.

Înalta Curte observă, în acord cu cele reținute de prima instanță, că recurentul-reclamant nu a făcut dovada renunțării la mandatul de viceprimar și nici la calitatea sa de persoană fizică autorizată, în termenii și condițiile prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, însă această renunțare ar fi fost necesară, având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea regimului incompatibilităților, precum și faptul că întreprinderea în cadrul căreia acesta deținea funcția privată era în funcțiune.

Față de aceste aspecte, nu se poate reține argumentul recurentului-reclamant în sensul că, pentru a dobândi calitatea de comerciant, persoana fizică autorizată trebuie să îndeplinească anumite condiții, suplimentare înmatriculării în registrul comerțului, precum exercitarea de activități de producție, comerț sau prestări servicii cu scop lucrativ în mod sistematic, efectiv, continuu și regulat, cu titlul de profesiune și obținerea unor venituri în această calitate deorece, frecvența desfășurării faptelor de comerț, solicitarea și obținerea autorizațiilor prevăzute de lege ori obținerea de profit nu reprezintă criterii de calificare a unei persoane fizice autorizate drept comerciant, aspectele legate de activitatea acesteia ulterior înmatriculării neavând efecte asupra calității de comerciant.

Această critică nu poate fi primită având în vedere că recurentul-reclamant a dobândit calitatea de persoană fizică autorizată de la data înregistrării sale în Registrul Comerțului și astfel a devenit titular al unei întreprinderi individuale funcționând în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 44/2008.

Argumentația recurentului-reclamant este lipsită de temeinicie, în condițiile în care potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Secțiunea a 4-a (Incompatibilități privind aleșii locali), Capitolul III (Incompatibilități), Titlul IV (Conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar și viceprimar (...) este incompatibilă cu: (...) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice; (...)"calitatea de comerciant persoana fizică (...)".

În acest context, Înalta Curte observă că recurentul-reclamant nu a înlăturat prezumția care se asociază faptului că persona fizică autorizată era în funcțiune, conform înscrierilor în registrul comerțului, prezumție în virtutea căreia funcția privată deținută de către recurentul-reclamant putea fi în mod obiectiv exercitată.

Faptul că recurentul-reclamant a procedat la radierea P.F.A. A. începând cu data de 09.03.2016 este lipsit de semnificație juridică deoarece această operațiune juridică trebuia efectuată în termen de 15 zile de la data numirii (28.06.2012) în funcția de viceprimar al Comunei Valea Doftanei.

Totodată, Înalta Curte observă că legea nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate al formei de organizare (persoană fizică autorizată, în cazul de față), sau chiar de lipsa activității.

Faptul că, intimatul-reclamant nu a întreprins nicio faptă de comerț nu înlătură starea de incompatibilitate în condițiile în care, regimul incompatbilităților este excpres prevăzut de lege și care sunt demersurile necesare pentru ieșirea din această stare.

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, nefiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței nr. 147 din 8 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.