ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată inițial Tribunalului Prahova, la data de 20.12.2013, înregistrată sub nr. x/105/2013, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x din 29.11.2013, solicitând anularea acestuia și constatarea faptului că persoana evaluată nu se afla în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate menționate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, s-a solicitat să se constate că evaluarea efectuată de ANI îl vizează pe B., o altă persoană decât reclamantul A., fiind necesară restituirea raportului de evaluare în vederea refacerii acestuia. Prin sentința civilă nr. 2166 din 6 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/42/2014 din 21.07.2014

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 97 din 4 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului A.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., invocând mai multe critici de nelegalitate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încadrare efectuată în procedura de filtrare a recursului derulată în cauză, având în vedere conținutul argumentației formulate și constatând că titularul căii de atac nu a procedat el însuși la indicarea textului de lege aplicabil. În dezvoltarea criticilor formulate, s-a susținut în esență că hotărârea primei instanțe nu reflectă corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care reglementează materia incompatibilităților în cazul aleșilor locali, situațiile menționate în raportul de evaluare contestat, neconfirmând incidentele de integritate invocate în corelație cu funcția de viceprimar exercitată de reclamantul A., în perioada septembrie 2008 - iunie 2012 și iunie 2012 - iunie 2016, concomitent cu deținerea calității de membru în consiliile de administrație ale instituțiilor publice "Liceul Teoretic Filipeștii de Pădure" și "Liceul Tehnologic Filipeștii de Pădure", precum și în cadrul SC "C.", societate înființată de comuna Filipeștii de Pădure, județ Prahova. În ceea ce privește SC "C.", s-a arătat că respectiva societate a fost înființată de comuna Filipeștii de Pădure, în baza HCL nr. 20 din 09 martie 2011, Consiliul Local al comunei Filipeștii de Pădure având calitatea de adunare generală a societății, cu atribuții în tot ceea privește conducerea și funcționarea societății comerciale, precum și administrator anume desemnat în această calitate prin aceeași HCL nr. 20 din 09.03.2011, în persoana numitului D. Prin urmare, s-a solicitat să se constate eronată mențiunea din raportul de evaluare referitoare la deținerea de către reclamant a calității de președinte al Adunării Generale a Acționarilor SC "C.", nefiind îndeplinită astfel situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care se referă la exercitarea concomitentă a funcției de viceprimar cu cea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local. S-a subliniat în acest sens că participarea reclamantului la ședințele consiliului de administrație al SC "C." nu a avut loc în considerarea calității de viceprimar al comunei, ci în calitatea sa de consilier local al respectivei comune, calitate deținută pe toată durata de exercitare a mandatului de viceprimar, conform dipoziției legale de la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu respectarea cerinței privind neîncasarea indemnizației de consilier local. Tot în legătură cu acest aspect, s-a menționat că reclamantul a participat în calitate de viceprimar, cu drept de vot în Consiliul Local al comunei Filipeștii de Pădure, numai la ședințele AGA ale SC "C.", adunare generală compusă din membrii Consiliului Local al comunei Filipeștii de Pădure, situație în care participarea la respectivele ședințe organizate de societatea comercială s-a făcut în conformitate cu atribuțiile viceprimarului, stabilite prin art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001, între care și cea interesând serviciile publice asigurate cetățenilor. Or, în condițiile în care reclamantul nu a deținut calitatea de asociat al S.C. "C.", nu a îndeplinit vreo funcție în cadrul acestei societăți, așa cum rezultă din certificatul constatator eliberat de ORC Prahova, și nici nu a fost retribuit și nu a încasat venituri, s-a solicitat să se constate că nu există situația de incompatilitate reținută în sarcina reclamantului prin Raportul de evaluare contestat, nexistând niciun organ de conducere al Adunării Generale a Acționarilor, a cărui reprezentare să fi fost asigurată de viceprimarul comunei. Cu referire la ședințele consiliilor de administratție ale unităților de învățământ de pe raza comunei Filipeștii de Pădure, s-a susținut în esență că participarea reclamantului, în calitate de viceprimar al comunei, pe durata exercitării celor 2 mandate consecutive, a avut loc ca invitat la respectivele ședințe, nicidecum ca membru al consiliului de administrație. S-a arătat că participarea la ședințele consiliului de administrație al Grupului Școlar Filipeștii de Pădure (în prezent Liceul Tehnologic Filipeștii de Pădure) a fost necesară ca urmare a faptului că între comuna Filipeștii de Pădure și unitățile de învățământ situate de pe raza acesteia nu s-au încheiat contracte de dare în administrare a bunurilor din dotarea respectivelor unități școlare. De asemenea, s-a arătat că participarea reclamantului la ședințe a fost determinată și de faptul că primarul comunei era ordonator principal de credite, calitate care implica punerea în executare a hotărârilor Consiliului Local referitoare la alocarea de fonduri din bugetul local pentru buna funcționare a unității de învățământ, considerându-se astfel că prin prezența viceprimarului la ședințele consiliului de administrație se asigură un contact direct cu problematica învățământului local. În plus, s-a menționat că, deși a participat la ședințe pentru motivele mai sus arătate, nu a existat nicio hotărâre a Consiliului Local al comunei Filipeștii de Pădure care să constate desemnarea reclamantului ca reprezentant al comunei în consiliul de administrație al Grupului Școlar Filipeștii de Pădure, conform Adresei nr. 2062 din 16.12.2013 emisă de Liceul Tehnologic Filipeștii de Pădure (actuala denumire a unității școlare). Cu referire expresă la Liceul Teoretic Filipeștii de Pădure, s-a arătat că prezența reclamantului în cadrul consiliului de administrație a fost determinată și justificată de calitatea de consilier local al comunei Filipeștii de Pădure, sens în care a fost emisă HCL nr. 28 din 30 martie 2012, prin care s-a dispus înlocuirea unui alt consilier local, și anume E., cu reclamantul, consilier local al aceleiași comune. A fost contestată mențiunea cuprinsă în Raportul de evaluare vizând calitatea de membru în consiliul de administrație a reclamantului deținută încă din anu 2009, invocându-se în acest sens Decizia nr. 49 din 28 ianuarie 2011 a Directorului Liceului Teoretic Filipeștii de Pădure, dar și faptul că, din toate actele prezentate în cursul investigațiilor administrative efectuate de inspectorul de integritate, rezulta că reclamantul nu a fost retribuit pentru funcțiile pretins exercitate în stare de incompatibilitate. S-a concluzionat că însăși Autoritatea Națională de Integritate a comunicat către Instituția Prefectului județului Prahova, cu Adresa nr. x din 06.01.2015, depusă la dosarul cauzei, că nu exista nicio incompatibilitate între funcția de viceprimar și cea de membru al Consiliului de administrație al unei unități de învățământ. Distinct de chestiunile ce vizează situația de fapt și măsura în care faptele reținute constituie o încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților, hotărârea primei instanțe a fost criticată și din perspectiva unor neregularități, care, în opinia recurentului-reclamant, justifică anularea raportului de evaluare ce formează obiectul contestării în cauză. S-a menționat faptul că evaluarea făcută de Autoritatea Națională de Integritate se referă la B., raportul întocmit în cauză referindu-se astfel la o altă persoană decât reclamantul A., neregularitate la care intimata nu a răspuns prin întâmpinarea depusă la judecata în primă instanță, dimpotrivă, argumentația de ansamblu făcută prin respectiva întâmpinare, cuprinzând referiri la aceeași persoană, alta decât reclamantul din cauză. De asemenea, a fost criticat refuzul primei instanțe privind stabilirea cadrului procesual prin chemarea în judecată și a inspectorului de integritate care întocmise raportul de evaluare, solicitare justificată în cauză de necesitatea obținerii unor explicații referitoare la identitatea persoanei care făcuse obiectul investigației administrative, având în vedere mențiunile făcute cu privire la B., cât și de necesitatea verificării competenței inspectorului de integritate în ceea ce privește semnarea în nume propriu a raportului de evaluare și înscrierea ștampilei instituției publice, dar și a numărului de înregistrare a lucrării în evidențele ANI. Deopotrivă, a fost invocată neregularitatea săvârșită de inspectorul de integritate prin omisiunea de redare în cuprinsul raportului de evaluare a punctului de vedere exprimat verbal și în scris de către reclamant, în cursul investigației efectuate. De asemenea, nulitatea raportului de evaluare a fost invocată și pentru faptul că, prin constatări și efecte, acesta prezintă caracteristicile unei veritabile hotărâri judecătorești.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. S-a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele criticate, judecătorul primei instanțe interpretând și aplicând corect prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/2003, conform cărora deținerea simultană a funcției de viceprimar și de membru în consiliile de administratție ale instituțiilor publice, respectiv unitățile de învățământ menționate în raportul de evaluare contestat în cauză, dar și de membru în consiliul de administrație al SC "C.", societate comercială înființată de comuna Filipeștii de Pădure, constituie incompatibilitate în accepțiunea legii. De asemenea, s-a arătat că raportul de evaluare privind pe recurentul-reclamant îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru valabila întocmire a acestuia, atât în ceea ce privește respectarea condițiilor de fond și de formă, cât și toate celelalte etape ale activității de evaluare, cu mențiunea esențială că Legea nr. 176/2010 prevede un singur caz de nulitate a raportului de evaluare, la art. 13 alin. (2), pentru situația în care se procedează la prelucrarea unor date nepublice, personale, fără înstiințarea persoanei care formează obiectul evaluării acesteia, ipoteză neinvocată și neîndeplinită în speță. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 24 martie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 24 martie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare și a observațiilor prezentate prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Prin raportul de evaluare nr. 56031/G/II din 29.11.2013 întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant A. pentru deținerea simultană a funcției de viceprimar al comunei Filipeștii de Pădure și de membru în Consiliul de Administrației al S.C. "C." S.R.L., societate înființată de comuna Filipeștii de Pădure, județ Prahova, cât și de membru în consiliile de administrație ale Liceului Teoretic Filipeștii de Pădure și Liceul Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure), încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut că recurentul-reclamant a deținut calitatea de viceprimar al comunei Filipeștii de Pădure, în perioada iunie 2008-iunie 2012 (mandat validat prin HCL Filipeștii de Pădure nr. 5 din 19 iunie 2008) și în perioada iunie 2012 și în continuare, până în prezent (iunie 2016, conform HCL Filipeștii de Pădure nr. 56 din 27 iunie 2012), dar și calitatea de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ mai sus menționate, în cadrul Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure) în perioada septembrie 2011 - 29 august 2012 (demisie), iar în cadrul Liceului Teoretic Filipeștii de Pădure în perioada septembrie 2009 - 10 decembrie 2011 și 30 martie 2012 - 29 august 2012 (demisie), precum și funcția de membru în Consiliul de Administrație al SC "C." S.R.L., în perioada 12 aprilie 2011 - 29 august 2012 (demisie), societate comercială înființată de comuna Filipeștii de Pădure. Ca urmare, s-a reținut că în speță erau incidente prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/22003, conform cărora funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație la instituțiile publice, precum și cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de inters local. Prin hotărârea primei instanțe s-a constatat legalitatea raportului de evaluare întocmit în cauză, fiind înlăturate apărările și susținerile, formulate din perspectiva calității de consilier local deținută de reclamant în perioada de exercitare a mandatului de viceprimar, cât și cele vizând greșita aplicare a legii la starea de fapt existentă în cauză, astfel cum aceasta rezulta din înscrisurile depuse în probațiune. Prin motivele de recurs formulate în cauză se critică sentința și se invocă implicit greșita interpretare și aplicare în speță a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/2003, susținându-se în esență că prima instanță nu ar fi evaluat corespunzător starea de fapt dedusă judecății, fiind evidentă reținerea incompatibilității pentru situații în care desfășurarea activităților fie nu era interzisă reclamantului pe temeiul funcției de viceprimar, fie acțiunile îndeplinite s-au realizat în considerarea calității de consilier local, deopotrivă deținută de recurentul-reclamant. Înalta Curte constată însă că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003, cu evaluarea completă a tuturor datelor relevante pentru stabilirea incompatibilităților prevăzute de lege în privința aleșilor locali. Textele normative care reglementează situația de incompatibilitate constatată în privința recurentului-reclamant sunt cele prevăzute la art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/2003, conform cărora calitatea de viceprimar este, printre altele, incompatibilă cu cea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local. Susținând că starea de incompatibilitate ar fi fost eronat reținută în sarcina sa, în corelație cu activitatea desfășurată la SC "C." S.R.L., recurentul-reclamant face referire la calitatea de consilier local al comunei Filipeștii de Pădure, calitate deținută de acesta pe toată durata exercitării funcției de viceprimar, arătând, pe de o parte, că participarea la sedințele Consiliului de Administrație al societății comerciale înființate de comuna Filipeștii de Pădure a avut loc în virtutea calității de consilier local, cu drept de vot în cadrul ședințelor Consiliului Local al comunei Filipeștii de Pădure, această calitate oferindu-i dreptul de a face parte din Consiliul de Administrație al SC "C." S.R.L., iar, pe de altă parte, menționează că participarea în calitate de viceprimar nu a avut loc decât în sedințele AGA ale S.C. "C." S.R.L., adunare generală compusă din membrii Consiliului Local al comunei Filipeștii de Pădure, prezența reclamantului fiind permisă de dispozițiile art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001, referitoare la atribuțiile viceprimarului în legătură cu serviciile publice asigurate cetățenilor. Cu privire la aceste apărări, Înalta Curte împărtășește fără rezerve opinia primei instanțe, referitoare la cumularea calității de viceprimar și de consilier local, în sensul că, deși aceasta este permisă, conform prevederii de la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, care menționează expres că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut, nu înseamnă că ele pot fi și îndeplinite simultan, concluzie confirmată de reglementarea prevăzută de art. 18 alin. (2) teza II din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, care stabilește expres că "viceprimarii nu pot fi în același timp și consileri." Interdicția legală prevăzută pentru aleșii locali trebuie interpretată în sensul că ea se referă nu numai la îndeplinirea simultană a celor două calități, cât și la exercitarea lor periodică sau discontinuă (una în continuarea celeilalte) ori întreruptă, potrivit circumstanțelor/nevoilor de moment ale persoanei în cauză, așa cum se deduce din apărarea reclamantului. Cele două calități nu se confundă, sunt distincte și se exercită după reguli diferite, având reglementare proprie și interdicții anume prevăzute, incompatibilitățile pentru consilierii locali fiind cele stabilite la art. 88 și urm. din Legea nr. 161/2003, iar cele referitoare la funcția de viceprimar la art. 87 din aceeași lege. Prin urmare, având în vedere că prevalență în exercitare are funcția de viceprimar, aceasta fiind justificarea interdicției de la art. 18 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali ("viceprimarii nu pot fi în același timp și consileri)", Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a procedat la evaluarea situației de fapt relevată de actele dosarului din perspectiva calității de viceprimar a reclamantului, îndeplinită și în perioada 12 aprilie 2011 - 29 august 2012, când a fost înființată SC "C." S.R.L. și până la data depunerii demisiei reclamantului. Deși reclamantul a susținut că participarea sa la sedințele AGA ale SC "C." S.R.L. era justificată de îndeplinirea atribuțiilor legale prevăzute în exercitarea funcției de viceprimar, conform prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001, Înalta Curte reține incidența în cauză a prevederilor 63 alin. (5) din aceeași lege, potrivit cărora activitatea serviciilor publice de interes local sunt prestate prin intermediul aparatului de specialitate. Reprezentarea autorității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local se poate realiza și de către alte persoane stabilite prin hotărâre a consiliului local și a căror desemnare nu încalcă regimul incompatibilităților. Ca urmare, se susține în cauză situația de incompatibilitate reținută în privința reclamantului, fiind de necontestat că prin HCL nr. 1 din 12 aprilie 2011 a AGEA a S.C. "C." S.R.L., acesta fusese nominalizat în organul de conducere al societății comerciale înființate de comuna Filipeștii de Pădure, în calitate de vicepreședinte, mențiune înscrisă și în procesul-verbal nr. x din 10 octombrie 2011, așa cum judicios s-a reținut și prin sentința atacată. În consecință, situația de incompatibilitate atrasă de participarea recurentului-reclamant ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale în sedințele AGA ale societății comerciale "C." S.R.L., derulate în perioada cât acesta îndeplinise și funcția de viceprimar al comunei Filipeștii de Pădure, există și nu poate fi înlăturată prin susținerile formulate în apărare (din cererea de chemare în judecată și mai apoi reluate prin intermediul căii de atac prezente). Incompatibilitatea constatată în caz putea fi evitată prin desemnarea de către consiliul local, care exercită, în numele unității administrativ- teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societății comerciale, a unei alte persoane în calitate de reprezentant la sedințele SC "C." S.R.L. În condițiile în care existența stării de incompatibilitate nu este condiționată de remunerarea sau neremunerarea activității desfășurate în cadrul societății comerciale înființate de unitatea administrativ-teritorială, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut legalitatea raportului de evaluare întocmit în cauză, interpretarea propusă de recurentul-reclamant fiind execedentară dispozițiilor imperative și inderogabile ale art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Concluzia formulată este valabilă și în ceea ce privește participările recurentului-reclamant la ședințele consiliilor de administrație ale unităților de învătământ pe de raza comunei Filipeștii de Pădure, județ Prahova, în perioadele în care a exercitat funcția de viceprimar al aceleiași comune. Așa cum s-a reținut mai sus, la pct. 3 din prezenta decizie, situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 a fost contestată de recurentul-reclamant, în ceea ce privește activitatea corelată Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure), sub motivul că participarea la ședințele Consiliului de Administrație a avut loc în calitate de invitat, nicidecum de membru al respectivului consiliu. Această susținere nu poate fi primită în cauză, fiind contrazisă de înscrisurile aflate la dosar, analizate în mod corespunzător de judecătorul primei instanțe. Rezultă din Adresa nr. x din 15 noiembrie 2012 emisă de Liceul Tehnologic Filipeștii de Pădure că recurentul-reclamant a deținut calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure din partea Consiliului Local Filipeștii de Pădure, în anul școlar 2011-2012. De asemenea, în aceeași adresă se menționează că nu a fost retribuită activitatea desfășurată, cât și faptul că aceasta nu a continuat în anul 2012-2013 ca urmare a demisiei reclamantului. Ca urmare, este evidentă situația de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant prin exercitarea concomitentă a funcției de viceprimar și de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure), fiind lipsită de relevanță, din perspectiva elementelor care contribuie la definirea și caracterizarea interdicției de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, motivația care a determinat luarea deciziei personale, buna credință invocată sau lipsa unui interes patrimonial. De asemenea, este de arătat că starea de incompatibilitate subzistă chiar dacă nu a existat o hotărâre a Consiliului Local care să consemneze desemnarea recurentului-reclamant în calitate de membru din partea autorității în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure, în condițiile în care nu s-a demonstrat ca reprezentarea unității administrativ-teritoriale să se facă de altă persoană, eventual desemnată prin hotărâre a Consiliului Local Filipeștii de Pădure, iar prezența recurentului-reclamant la ședințele unității școlare a fost confirmată expres, prin Adresa nr. x din 15.11.2012. Referitor la activitatea desfășurată în cadrul Liceul Teoretic Filipeștii de Pădure, în legătură cu care principala apărare a recurentului-reclamant se întemeiează pe exercitarea funcției din perspectiva calității de consilier local, Înalta Curte trimite la considerațiile făcute mai sus, în prezenta decizie, vizând imposilitatea îndeplinirii simultane a calității de viceprimar și de consilier local. Cât privește perioada reținută prin raportul de evaluare ca reprezentând intervalul de timp pentru se constatase situația de incompatibilitate, și anume septembrie 2009 - 10 decembrie 2011 și 30 martie 2012 - 29 august 2012, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect stabilită în cauză, analiza efectuată de prima instanță, în corelație cu înscrisurile anume menționate în cuprinsul sentinței, susținând pe deplin concluzia formulată, Decizia nr. 47 din 28 ianuarie 2011 a Directorului Liceului Teoretic Filipeștii de Pădure, invocată eronat prin motivele de recurs ca fiind Decizia nr. 49 din 28 ianuarie 2011, deopotrivă avută în vedere și ea la pronunțarea sentinței, fiind lipsită de relevanță sub aspectul examinat, în condițiile în care nu infirmă calitatea recurentului-reclamant, de membru în consiliul de administrație al liceului, simultan cu deținerea calității de viceprimar al comunei. În fine, nici Adresa nr. x din 06 ianuarie 2015 emisă de ANI, cuprinzând punctul de vedere comunicat către Instituția Prefectului județului Prahova, în legătură cu existența/inexistența unei incompatibilități între funcția de viceprimar și cea de membru al consiliului de administrație al unei unități de învățământ, nu se impune instanței de judecată, hotărârea judecătorească, ca act final al procedurii jurisdicționale, aparținând exclusiv instanței învestite cu judecarea cauzei. Examinând în continuare celelalte critici formulate în cauză, referitoare la pretinsele neregularități care justifică anularea raportului de evaluare, Înalta Curte constată că nici acestea nu sunt întemeiate, sentința primei instanțe reflectând corecta aplicare a legii și sub aceste aspecte. Astfel, și în aprecierea Înaltei Curți, referirea în unele paragrafe din raportul de evaluare la numele persoanei evaluate ca fiind B. constituie o evidentă eroare materială, lipsită de consecințe juridice, după cum nici faptul că inspectorul de integritate nu ar fi menționat în întregime susținerile și apărările formulate în cursul investigației administrative, așa cum se arată de către recurentul-reclamant, nu implică anularea raportului de evaluare, cu argumentul esențial că toate înscrisurile prezentate au fost atașate dosarului cauzei, iar recurentul-reclamant a avut posibilitatea reală de a-și exercita efectiv dreptul la apărare în cadrul procedurii jurisdicționale, atât la judecata în fond, cât și în prezenta cale de atac, cererile și apărările sale fiind examinate în toate aspectele esențiale. De asemenea, trebuie menționat că, în activitatea de evaluare a situațiilor de incompatibilitate, inspectorul de integritate nu acționează în concretizarea unui interes propriu, în baza unor drepturi/obligații exercitate/asumate în nume personal, pentru a deveni astfel parte într-un raport de drept procesual, fiind astfel corectă soluția primei instanțe privind refuzul de citare în cauză a inspectorului de integritate care a întocmit raportul de evaluare pe numele recurentului-reclamant, pretinsele chestiuni ce se urmărea a fi verificate neimpunând chemarea în judecată a inspectorului de integritate. Cât privește cererea vizând nulitatea raportului de evaluare, pe motiv că, prin constatări și efecte, acesta prezintă caracteristicile unei veritabile hotărâri judecătorești, Înalta Curte constată că argumentația formulată aduce în discuție neconstituționalitatea prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 176/2010, asupra căreia s-a pronunțat însă Curtea Constituțională prin Decizia nr. 801 din 18 noiembrie 2015, în cauza de față. Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.