ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2056/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3624 din 16 noiembrie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 97 din 4 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această deciziei, instanța a reținut că prin raportul de evaluare nr. x/29.11.2013 întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant A. pentru deținerea simultană a funcției de viceprimar al comunei Filipeștii de Pădure și de membru în Consiliul de Administrației al S.C. "B." S.R.L., societate înființată de comuna Filipeștii de Pădure, județ Prahova, cât și de membru în consiliile de administrație ale Liceului Teoretic Filipeștii de Pădure și Liceul Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure), încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că recurentul-reclamant a deținut calitatea de viceprimar al comunei Filipeștii de Pădure, în perioada iunie 2008- iunie 2012 (mandat validat prin HCL Filipeștii de Pădure nr. 5/19.06.2008) și în perioada iunie 2012 și în continuare, până în prezent (iunie 2016, conform HCL Filipeștii de Pădure nr. 56/27.06.2012), dar și calitatea de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ mai sus menționate, în cadrul Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure) în perioada septembrie 2011 - 29 august 2012 (demisie), iar în cadrul Liceului Teoretic Filipeștii de Pădure în perioada septembrie 2009 - 10 decembrie 2011 și 30 martie 2012 - 29 august 2012 (demisie), precum și funcția de membru în Consiliul de Administrație al SC "B." S.R.L., în perioada 12 aprilie 2011 - 29 august 2012 (demisie), societate comercială înființată de comuna Filipeștii de Pădure.

Ca urmare, s-a reținut că în speță erau incidente prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/22003, conform cărora funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație la instituțiile publice, precum și cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Prin hotărârea primei instanțe s-a constatat legalitatea raportului de evaluare întocmit în cauză, fiind înlăturate apărările și susținerile, formulate din perspectiva calității de consilier local deținută de reclamant în perioada de exercitare a mandatului de viceprimar, cât și cele vizând greșita aplicare a legii la starea de fapt existentă în cauză, astfel cum aceasta rezulta din înscrisurile depuse în probațiune.

Prin motivele de recurs formulate în cauză se critică sentința și se invocă implicit greșita interpretare și aplicare în speță a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/2003, susținându-se în esență că prima instanță nu ar fi evaluat corespunzător starea de fapt dedusă judecății, fiind evidentă reținerea incompatibilității pentru situații în care desfășurarea activităților fie nu era interzisă reclamantului pe temeiul funcției de viceprimar, fie acțiunile îndeplinite s-au realizat în considerarea calității de consilier local, deopotrivă deținută de recurentul-reclamant.

Înalta Curte a constatat însă că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003, cu evaluarea completă a tuturor datelor relevante pentru stabilirea incompatibilităților prevăzute de lege în privința aleșilor locali.

Textele normative care reglementează situația de incompatibilitate constatată în privința recurentului-reclamant sunt cele prevăzute la art. 87 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 161/2003, conform cărora calitatea de viceprimar este, printre altele, incompatibilă cu cea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Susținând că starea de incompatibilitate ar fi fost eronat reținută în sarcina sa, în corelație cu activitatea desfășurată la SC "Y." S.R.L., recurentul-reclamant face referire la calitatea de consilier local al comunei Filipeștii de Pădure, calitate deținută de acesta pe toată durata exercitării funcției de viceprimar, arătând, pe de o parte, că participarea la ședințele Consiliului de Administrație al societății comerciale înființate de comuna Filipeștii de Pădure a avut loc în virtutea calității de consilier local, cu drept de vot în cadrul ședințelor Consiliului Local al comunei Filipeștii de Pădure, această calitate oferindu-i dreptul de a face parte din Consiliul de Administrație al SC "B." S.R.L., iar, pe de altă parte, menționează că participarea în calitate de viceprimar nu a avut loc decât în ședințele AGA ale S.C. "B." S.R.L., adunare generală compusă din membrii Consiliului Local al comunei Filipeștii de Pădure, prezența reclamantului fiind permisă de dispozițiile art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001, referitoare la atribuțiile viceprimarului în legătură cu serviciile publice asigurate cetățenilor.

Înalta Curte a împărtășit fără rezerve opinia primei instanțe, referitoare la cumularea calității de viceprimar și de consilier local, în sensul că, deși aceasta este permisă, conform prevederii de la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, care menționează expres că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut, nu înseamnă că ele pot fi și îndeplinite simultan, concluzie confirmată de reglementarea prevăzută de art. 18 alin. (2) teza II din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, care stabilește expres că "viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri."

Cele două calități nu se confundă, sunt distincte și se exercită după reguli diferite, având reglementare proprie și interdicții anume prevăzute, incompatibilitățile pentru consilierii locali fiind cele stabilite la art. 88 și urm. din Legea nr. 161/2003, iar cele referitoare la funcția de viceprimar la art. 87 din aceeași lege.

Prin urmare, având în vedere că prevalență în exercitare are funcția de viceprimar, aceasta fiind justificarea interdicției de la art. 18 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali ("viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri)", Înalta Curte a constatat că, în mod corect, prima instanță a procedat la evaluarea situației de fapt relevată de actele dosarului din perspectiva calității de viceprimar a reclamantului, îndeplinită și în perioada 12 aprilie 2011 - 29 august 2012, când a fost înființată SC "B." S.R.L. și până la data depunerii demisiei reclamantului.

Deși reclamantul a susținut că participarea sa la ședințele AGA ale SC "B." S.R.L. era justificată de îndeplinirea atribuțiilor legale prevăzute în exercitarea funcției de viceprimar, conform prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001, Înalta Curte a reținut incidența în cauză a prevederilor 63 alin. (5) din aceeași lege, potrivit cărora activitatea serviciilor publice de interes local sunt prestate prin intermediul aparatului de specialitate.

Reprezentarea autorității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local se poate realiza și de către alte persoane stabilite prin hotărâre a consiliului local și a căror desemnare nu încalcă regimul incompatibilităților.

Ca urmare, s-a apreciat că se susține în cauză situația de incompatibilitate reținută în privința reclamantului, fiind de necontestat că prin HCL nr. 1/12.04.2011 a AGEA a S.C. "B." S.R.L., acesta fusese nominalizat în organul de conducere al societății comerciale înființate de comuna Filipeștii de Pădure, în calitate de vicepreședinte, mențiune înscrisă și în procesul-verbal nr. x, așa cum judicios s-a reținut și prin sentința atacată.

În consecință, s-a reținut că situația de incompatibilitate atrasă de participarea recurentului-reclamant ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale în ședințele AGA ale societății comerciale "B." S.R.L., derulate în perioada cât acesta îndeplinise și funcția de viceprimar al comunei Filipeștii de Pădure, există și nu poate fi înlăturată prin susținerile formulate în apărare (din cererea de chemare în judecată și mai apoi reluate prin intermediul căii de atac prezente).

Situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 a fost contestată de recurentul-reclamant, în ceea ce privește activitatea corelată Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure), sub motivul că participarea la ședințele Consiliului de Administrație a avut loc în calitate de invitat, nicidecum de membru al respectivului consiliu.

Această susținere nu a fost primită, fiind contrazisă de înscrisurile aflate la dosar, analizate în mod corespunzător de judecătorul primei instanțe.

Din Adresa nr. x/2012 emisă de Liceul Tehnologic Filipeștii de Pădure rezultă că recurentul-reclamant a deținut calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure din partea Consiliului Local Filipeștii de Pădure, în anul școlar 2011-2012. De asemenea, în aceeași adresă se menționează că nu a fost retribuită activitatea desfășurată, cât și faptul că aceasta nu a continuat în anul 2012-2013 ca urmare a demisiei reclamantului.

Ca urmare, instanța de recurs a apreciat că este evidentă situația de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant prin exercitarea concomitentă a funcției de viceprimar și de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Filipeștii de Pădure (fost Grupul Școlar Filipeștii de Pădure), fiind lipsită de relevanță, din perspectiva elementelor care contribuie la definirea și caracterizarea interdicției de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, motivația care a determinat luarea deciziei personale, buna credință invocată sau lipsa unui interes patrimonial.

Instanța de recurs a mai reținut că, în activitatea de evaluare a situațiilor de incompatibilitate, inspectorul de integritate nu acționează în concretizarea unui interes propriu, în baza unor drepturi/obligații exercitate/asumate în nume personal, pentru a deveni astfel parte într-un raport de drept procesual, fiind astfel corectă soluția primei instanțe privind refuzul de citare în cauză a inspectorului de integritate care a întocmit raportul de evaluare pe numele recurentului-reclamant, pretinsele chestiuni ce se urmărea a fi verificate neimpunând chemarea în judecată a inspectorului de integritate.

Cât privește cererea vizând nulitatea raportului de evaluare, pe motiv că, prin constatări și efecte, acesta prezintă caracteristicile unei veritabile hotărâri judecătorești, Înalta Curte a constatat că argumentația formulată aduce în discuție neconstituționalitatea prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 176/2010, asupra căreia s-a pronunțat însă Curtea Constituțională prin Decizia nr. 801/18.11.2015, în cauza de față.

Împotriva deciziei nr. 3624 din 16 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal recurentul A. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Primul motiv al cererii de revizuire se referă la lipsa unei analize punctuale a situației juridice a funcțiilor deținute de revizuent, care ocupa concomitent și funcția de consilier local și pe cea de viceprimar - art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ.

Revizuentul precizează că potrivit actului constitutiv al societății, Comuna Filipeștii de Pădure este cea care a înființat societatea comercială, iar în ceea ce privește conducerea societății, prin art. 17 se stabilește că administrarea, conducerea, funcționarea și reprezentarea societății comerciale se asigură de Consiliul local al comunei Filipeștii de Pădure, care are calitatea de adunare generală.

În perioada supusă controlului de către ANI revizuentul a îndeplinit în același timp atât calitatea de consilier local, având dreptul de a participa la vot în cadrul ședințelor Consiliului local Filipeștii de Pădure, cât și pe cea de viceprimar al comunei Filipeștii de Pădure.

Prin urmare, fiind membru al Consiliului local și având drept de vot în acest Consiliu, conform legii administrației publice a fost și este obligat să participe și să-și exprime votul în Adunările Generale ale Asociațiilor S.C. B. S.R.L., adunări care se confundă cu ședințele Consiliului local, care este asociat unic al societății.

În opinia revizuentului, inspectorul de integritate și conducătorul acesteia nu înțelege sau nu are cunoștințe de specialitate nici în ceea ce privește Legea societăților comerciale, nici referitoare la Legea administrației publice locale.

Ceea ce este mai grav, inspectorul de integritate confunda Consiliul de administrație al S.C. B. cu Adunarea Generală a Asociaților din aceasta societate. Ori, nu există Consiliu de administrație al S.C. B., fapt demonstrat cu înscrisurile de la dosar.

Mai mult, tot în mod greșit, în opinia inspectorului de integritate, viceprimarul ar fi trebuit să-și delege (atunci când se discuta problemele S.C. B.) atribuțiile către o persoană desemnată de Consiliul local. Ori, în legislația românească nu este permis votul consilierului local prin mandatar.

Revizuentul mai susține că în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, lege organică, republicată în Monitorul Oficial nr. 123 din 20 februarie 2007 în temeiul art. III din Legea nr. 286 din 29 iunie 2006 pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată: "pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut". în situația în care persoana care îndeplinește funcția de viceprimar nu a încasat indemnizația de consilier local, legea nu prevede nicio sancțiune, aceasta nereprezentând o încălcare a regimului incompatibilităților.

Al doilea motiv al cererii de revizuire îl reprezintă neluarea în seamă a probelor din dosar referitoare la participarea la ședințele Consiliilor de administrație ale unităților de învățământ de pe raza comunei Filipeștii de Pădure:

Revizuentul arată că nici inspectorul ANI și nici judecătorii din recurs nu au luat în seamă elementul esențial pentru dezlegarea pricinii, și anume faptul că unitățile de învățământ sunt în proprietatea Comunei Filipeștii de Pădure, fără ca acestea să facă obiectul unul contract de dare în administrare.

Revizuentul menționează că a participat la unele ședințe de bună credință, fără niciun interes patrimonial (banii alocați unităților de învățământ sunt prevăzuți la început de an în bugetul local al comunei Filipeștii de Pădure), fără să aibă rude în cadrul acestor unități școlare, în virtutea atribuțiilor stabilite de legiuitor în legislația administrației locale.

Inspectorul de integritate a reținut greșit că ar fi făcut parte din Consiliul de administrație al Liceului Teoretic încă din anul 2009, însă acest fapt este infirmat de Decizia nr. 49/28.01.2011 a Directorului Liceului Teoretic Filipeștii de Pădure.

HCL Filipeștii de Pădure nr. 28/30.03.2012 este o hotărâre legală, prin care un consilier local - C. este înlocuit cu un alt consilier local - A. Aceasta hotărâre nu a fost contestată de ceilalți consilieri locali iar în urma controlului de legalitate efectuat de Instituția Prefectului județul Prahova, s-a constatat că această hotărâre este legală.

Prin notele scrise, revizuentul a dezvoltat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că în motivarea Deciziei Curții de Apel Alba Iulia, referitoare la D., caz asemănător, instanța a stabilit că dovezile aduse în acest proces demonstrau că raportul ANI privind incompatibilitatea acestuia este "nelegal", "fiind rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a legislației aplicabile", astfel că acțiunea a fost admisă iar raportul de evaluare întocmit de ANI a fost anulat.

Revizuentul menționează că a făcut referire la această speță pentru că instanța de recurs nu a ținut seama că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În ceea ce privește neluarea în seamă a probelor din dosar, referitoare la participarea la ședințele Consiliilor de administrație ale unităților de învățământ de pe raza comunei Filipeștii de Pădure, revizuentul consideră că instanța de recurs nu a luat în seama elementul esențial pentru dezlegarea pricinii, și anume faptul că unitățile de învățământ sunt în proprietatea Comunei Filipeștii de Pădure, fără ca acestea să facă obiectul unui contract de dare în administrare.

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 509 alin. (1) pct. I teza întâi din C. proc. civ. din 2010:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

Cu referire la acest motiv de revizuire, se reține că, în sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate motivele invocate de revizuentul A., precum și întreg materialul probator administrat în cauză de către ambele părți din proces.

Aceste motive au mai fost invocate de către revizuent atât în contestația formulată împotriva raportului de evaluare la instanța de fond cât și în recursul formulat împotriva hotărârii acestei instanțe.

Din analiza motivelor invocate de către revizuient rezultă în mod evident faptul că acestea nu conțin elemente care sa aibă vreo relevantță în cauză, și nici nu au calitatea de a modifica hotărârea instanței de recurs.

Pe de altă parte, revizuentul critică soluția dată în recurs, ceea ce depășește limitele procedurale în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât legea nu a urmărit " să deschidă părților calea recursului la recurs"

Reiese foarte clar că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obțină rejudecarea recursului, reaprecierea probelor, și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forței lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeași "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existența acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauză aceste condiție nu este îndeplinită.

Printr-o definiție cu caracter general, obiectul litigiului reprezintă pretenția pe care o formulează și o susține reclamantul prin acțiunea sa.

Textul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluționarea excepției autorității de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu și, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe, poate să fie admisă cererea de revizuire.

Condiția impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3624 din 16 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2018.