ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și cadrul procesual. Prin Sentința nr. 206 din 26 ianuarie 2007, Judecătoria Pașcani a admis plângerea formulată de T.M. și a redus amenda aplicată petentului prin Procesul-verbal nr. 2376909 din 18 octombrie 2006 Seria AY, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la suma de 200 RON precum și amenda aplicată prin Procesul-verbal nr. 2376910 din 18 octombrie 2006 Seria AY, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991 la suma de 100 RON. Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 91/ca din 6 ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția comercială de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat, pentru faptul că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților. Și împotriva acestei hotărâri, T.M. a formulat o cerere pe care a denumit-o recurs în anulare și care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin Încheierea de ședință din data de 9 mai 2011, această instanță a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare reținând că recurentul și-a precizat calea de atac exercitată ca fiind un recurs în anulare, astfel că instanța competentă este Înalta Curte.

II. Considerentele Înaltei Curți de casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată următoarele. Recurentul T.M., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași și trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Iași, a formulat critici împotriva Deciziei nr. 91 din 06 ianuarie 2011, susținând, în esență, că în mod greșit instanța a perimat recursul său și că solicită judecarea acestei cauze întrucât a fost nelegal amendat prin procesele-verbale contestate. Astfel din criticile formulate rezultă că partea tinde la reformarea hotărârii atacate. Or, instanța, în virtutea dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., raportat la prevederile art. 84 din același cod, are obligația să califice natura cererii chiar dacă aceasta poartă o denumire greșită. Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ. recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Având în vedere și aceste dispoziții, raportat la faptul că prin cererea formulată recurentul critică hotărârea recurată tinzând la reformarea acesteia, Înalta Curte va trimite cauza Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza privind pe T.M. și Inspectoratul de Poliție Județean Iași spre competentă soluționare Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012. Procesat de GGC - LM