ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și cadrul procesual.
Prin Sentința nr. 206 din 26 ianuarie 2007,
Judecătoria Pașcani a admis plângerea formulată de T.M. și a redus amenda
aplicată petentului prin Procesul-verbal nr. 2376909 din 18 octombrie 2006
Seria AY, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea
nr. 61/1991, la suma de 200 RON precum și amenda aplicată prin Procesul-verbal
nr. 2376910 din 18 octombrie 2006 Seria AY, pentru săvârșirea contravenției prevăzute
de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991 la suma de 100 RON.
Împotriva acestei
hotărâri petiționarul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Prin Decizia nr.
91/ca din 6 ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat, pentru faptul că
pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților.
Și împotriva acestei
hotărâri, T.M. a formulat o cerere pe care a denumit-o recurs în anulare și care
a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Prin Încheierea de
ședință din data de 9 mai 2011, această instanță a scos cauza de pe rol și a
înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare
reținând că recurentul și-a precizat calea de atac exercitată ca fiind un
recurs în anulare, astfel că instanța competentă este Înalta Curte.
II. Considerentele
Înaltei Curți de casație și Justiție.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu
criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată următoarele.
Recurentul T.M., prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași și trimisă spre competentă
soluționare Curții de Apel Iași, a formulat critici împotriva Deciziei nr. 91
din 06 ianuarie 2011, susținând, în esență, că în mod greșit instanța a perimat
recursul său și că solicită judecarea acestei cauze întrucât a fost nelegal
amendat prin procesele-verbale contestate.
Astfel din criticile
formulate rezultă că partea tinde la reformarea hotărârii atacate.
Or, instanța, în
virtutea dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., raportat la
prevederile art. 84 din același cod, are obligația să califice natura cererii
chiar dacă aceasta poartă o denumire greșită.
Potrivit
dispozițiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ. recursul se soluționează de
instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Având în vedere și
aceste dispoziții, raportat la faptul că prin cererea formulată recurentul
critică hotărârea recurată tinzând la reformarea acesteia, Înalta Curte va
trimite cauza Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și
fiscal, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza privind
pe T.M. și Inspectoratul de Poliție Județean Iași spre competentă soluționare
Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM