ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții T.A., T.C.C., R.M., L.C., M.C., (...) au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, suspendarea H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond. Prin Sentința nr. 208/CA din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile de netimbrare, lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive invocate de Guvernul României și a fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.

Recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 97 din 12 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță deoarece instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți și s-a limitat la o interpretare în abstract a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2. Soluția instanței de fond După rejudecare, prin Sentința civilă nr. 136/2011 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile de netimbrare, lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive invocate de Guvernul României.

A fost admisă cererea formulată de reclamanții T.A., T.C.C., R.M., L.C., M.C., (...) și s-a dispus suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea soluției, instanța de fond a arătat că potrivit art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997, acțiunea reclamanților este scutită de la plata taxelor de timbru, astfel că excepția de netimbrare va fi respinsă. Excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes au fost respinse pentru că reclamanții au prezentat deciziile de acordare a pensiilor de serviciu ce se recalculează conform H.G. nr. 737/2010. Pe fondul cererii, în privința îndeplinirii cazului bine justificat, instanța de fond a arătat că prin aplicarea H.G.

nr. 737/2010 pensiile de serviciu de care au beneficiat devin pensii pentru limită de vârstă, ducând la diminuarea cuantumului unor drepturi câștigate, ceea ce creează o aparență de nelegalitate de necontestat, atât din perspectiva jurisprudenței Curții Constituționale cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană. S-au reliefat neconcordanțe între dispozițiile Legii nr. 119/2010 și cele ale art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 737/2010 în ceea ce privește perioadele luate în calcul la recalcularea pensiilor, dar și în ceea ce privește situația hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile la care nu se face nicio referire. Cât privește paguba iminentă s-a apreciat că și această condiție este pe deplin dovedită pentru că în urma recalculării sumele sunt mult mai mici și nu a putut fi prevăzută la momentul pensionării.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României, sentință apreciată ca fiind nelegală și netemeinică. Au fost invocate următoarele motive de recurs: I. - instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, însă, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția din dispozitiv, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Se invocă faptul că instanța de fond nu a indicat motivele care ar conduce la concluzia că reclamanții își justifică legitimarea procesuală și folosul practic și aceasta duce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar, dar reprezintă și o atingere adusă prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind procesul echitabil.

Pe de altă parte, în ceea ce privește excepția lipsei interesului procesual în susținerea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 295/CA din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea în anulare a H.G. nr. 737/2010 formulată de reclamanți, astfel că nu mai este îndeplinită condiția legală la momentul pronunțării Sentinței civile nr. 136 din 14 aprilie 2011. II. - referitor la excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului corespunzător s-a apreciat că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997 se referă la cererile privind „stabilirea și plata pensiilor, precum și alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale, or obiectul acțiunii reclamanților vizează suspendarea executării unei hotărâri de guvern și nu corespunde domeniului de aplicare a art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997. III. - în ceea ce privește fondul cererii de suspendare, s-a considerat că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Din motivarea sentinței rezultă că s-au antamat chestiuni de fond, iar analiza asupra deciziilor de recalculare a pensiilor excede cadrului procesual limitat al unei cereri de suspendare provizorie și contravine dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurările din speță nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității H.G. nr. 737/2010 care a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar recalcularea a fost obligatorie și nu facultativă. Mai mult, motivele de nelegalitate au fost analizate în cadrul cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010 și cererea a fost respinsă. Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului. Apărătorul intimaților-reclamanți a invocat excepția lipsei de interes a recurentului Guvernul României având în vedere că H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes invocată de intimații-reclamanți și va admite recursul declarat de Guvernul României pentru următoarele considerente: Referitor la excepția lipsei de interes, în susținerea recursului declarat de Guvernul României, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată. Este adevărat că prin O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost abrogată H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Însă, având în vedere că H.G. nr. 737/2010 a produs efecte până la momentul abrogării, nu se poate susține lipsa de interes a Guvernului României în promovarea recursului declarat împotriva unei sentințe prin care s-a dispus suspendarea executării acesteia. În privința recursului declarat de Guvernul României acesta va fi admis, dar pentru următoarele considerente: - motivul de recurs ce vizează nemotivarea soluției de respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, este nefondat. Într-adevăr, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., între altele, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Hotărârea instanței de fond este motivată și au fost prezentate motivele pentru care au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes. Criticile ce vizează greșita soluționare a excepției lipsei de interes se referă la fondul cauzei, respectiv condițiile în care se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 și, de aceea, ele vor fi analizate în cadrul soluției date în privința cererii de suspendare. Prin interes se înțelege tocmai folosul practic urmărit prin formularea cererii de chemare în judecată, iar în cazul intimaților-reclamanți interesul există pentru că aceștia doresc menținerea cuantumului pensiilor, iar faptul că acestea au fost recalculate nu lipsește de interes cererea de suspendare a metodologiei de recalculare.

În ceea ce privește greșita admitere a cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, criticile sunt fondate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Așa cum rezultă din interpretarea acestor dispoziții, suspendarea executării unui act administrativ unilateral, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune numai în anumite condiții: - după sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare cu plângerea prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004; - dacă sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente; - suspendarea se poate dispune numai până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită. În cauză, se constată că această ultimă condiție nu este îndeplinită.

Cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a executării actului administrativ a fost formulată la 24 august 2010 pe rolul Curții de Apel Iași, dar soluția pronunțată - Sentința nr. 208/CA din 13 septembrie 2010 a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 97 din 12 ianuarie 2011 și cauza a fost trimisă spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat la 23 martie 2011 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Pe parcursul soluționării cererii, după rejudecare, nu a intervenit o modificare a temeiului de drept al cererii de suspendare, iar prin Sentința nr. 295 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 688/45/2010 a fost soluționată acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, cerere formulată de aceiași reclamanți, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, prin Sentința nr. 136 din 24 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond. Or, așa cum am arătat, instanța de fond se pronunțase anterior (încă din 29 noiembrie 2010) asupra cererii de anulare și nu se mai putea dispune suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, adică odată cu plângerea prealabilă, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actului administrativ se cere, deci, ca acțiunea în anulare să nu fie soluționată pentru că altfel, suspendarea nu mai are nici un efect.

În ipoteza în care acțiunea în anulare ar fi soluționată înainte de soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-ar impune modificarea temeiului de drept al cererii, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004 și s-ar putea obține suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. În speță, însă, nu a existat o asemenea modificare a temeiului de drept al cererii de suspendare și, de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată și va fi respinsă cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004. Pentru că soluția instanței de recurs vizează aspecte legate de o condiție care nu a fost îndeplinită, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizează neîndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes. Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 136 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.