ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții T.A., T.C.C., R.M.,

L.C., M.C., (...) au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României,

suspendarea H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de

fond.

Prin Sentința nr.

208/CA din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile de netimbrare, lipsei de

interes și a lipsei calității procesuale pasive invocate de Guvernul României

și a fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.

Recursul declarat de

recurenții-reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr.

97 din 12 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința și trimisă cauza

spre rejudecare la aceeași instanță deoarece instanța de fond nu a procedat la

o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți și s-a limitat

la o interpretare în abstract a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

de fond

După rejudecare, prin

Sentința civilă nr. 136/2011 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile de netimbrare,

lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive invocate de Guvernul

României.

A fost admisă cererea

formulată de reclamanții T.A., T.C.C., R.M., L.C., M.C., (...) și s-a dispus

suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea

soluției, instanța de fond a arătat că potrivit art. 15 lit. d) din Legea nr.

146/1997, acțiunea reclamanților este scutită de la plata taxelor de timbru,

astfel că excepția de netimbrare va fi respinsă.

Excepția lipsei

calității procesuale active și excepția lipsei de interes au fost respinse

pentru că reclamanții au prezentat deciziile de acordare a pensiilor de

serviciu ce se recalculează conform H.G. nr. 737/2010.

Pe fondul cererii, în

privința îndeplinirii cazului bine justificat, instanța de fond a arătat că

prin aplicarea H.G. nr. 737/2010 pensiile de serviciu de care au beneficiat

devin pensii pentru limită de vârstă, ducând la diminuarea cuantumului unor

drepturi câștigate, ceea ce creează o aparență de nelegalitate de necontestat,

atât din perspectiva jurisprudenței Curții Constituționale cât și a art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană.

S-au reliefat

neconcordanțe între dispozițiile Legii nr. 119/2010 și cele ale art. 5 alin.

(4) din H.G. nr. 737/2010 în ceea ce privește perioadele luate în calcul la

recalcularea pensiilor, dar și în ceea ce privește situația hotărârilor

judecătorești definitive și irevocabile la care nu se face nicio referire.

Cât privește paguba

iminentă s-a apreciat că și această condiție este pe deplin dovedită pentru că

în urma recalculării sumele sunt mult mai mici și nu a putut fi prevăzută la

momentul pensionării.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Guvernul României, sentință apreciată ca fiind

nelegală și netemeinică.

Au fost invocate

următoarele motive de recurs:

I. - instanța de fond

a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes

a reclamanților, însă, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

soluția din dispozitiv, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Se invocă faptul că

instanța de fond nu a indicat motivele care ar conduce la concluzia că

reclamanții își justifică legitimarea procesuală și folosul practic și aceasta

duce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar, dar reprezintă și o

atingere adusă prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

privind procesul echitabil.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește excepția lipsei interesului procesual în susținerea cererii de

suspendare a H.G. nr. 737/2010 s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 295/CA

din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea în anulare a H.G. nr.

737/2010 formulată de reclamanți, astfel că nu mai este îndeplinită condiția

legală la momentul pronunțării Sentinței civile nr. 136 din 14 aprilie 2011.

II. - referitor la

excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului corespunzător s-a apreciat

că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Art. 15 lit. d) din

Legea nr. 146/1997 se referă la cererile privind „stabilirea și plata

pensiilor, precum și alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări

sociale, or obiectul acțiunii reclamanților vizează suspendarea executării unei

hotărâri de guvern și nu corespunde domeniului de aplicare a art. 15 lit. d)

din Legea nr. 146/1997.

III. - în ceea ce

privește fondul cererii de suspendare, s-a considerat că soluția instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Din motivarea

sentinței rezultă că s-au antamat chestiuni de fond, iar analiza asupra

deciziilor de recalculare a pensiilor excede cadrului procesual limitat al unei

cereri de suspendare provizorie și contravine dispozițiilor art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004.

Împrejurările din

speță nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității H.G. nr.

737/2010 care a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar recalcularea a

fost obligatorie și nu facultativă.

Mai mult, motivele de

nelegalitate au fost analizate în cadrul cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010

și cererea a fost respinsă.

Intimații-reclamanți

au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului.

Apărătorul

intimaților-reclamanți a invocat excepția lipsei de interes a recurentului

Guvernul României având în vedere că H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge excepția lipsei de interes invocată de intimații-reclamanți și va

admite recursul declarat de Guvernul României pentru următoarele considerente:

Referitor la excepția

lipsei de interes, în susținerea recursului declarat de Guvernul României,

aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Este adevărat că prin

O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor a fost abrogată H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

Însă, având în vedere

că H.G. nr. 737/2010 a produs efecte până la momentul abrogării, nu se poate

susține lipsa de interes a Guvernului României în promovarea recursului

declarat împotriva unei sentințe prin care s-a dispus suspendarea executării

acesteia.

În privința

recursului declarat de Guvernul României acesta va fi admis, dar pentru

următoarele considerente:

- motivul de recurs

ce vizează nemotivarea soluției de respingere a excepțiilor lipsei calității

procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, este nefondat.

Într-adevăr, potrivit

art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., între altele, hotărârea judecătorească

trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Hotărârea instanței

de fond este motivată și au fost prezentate motivele pentru care au fost

respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

Criticile ce vizează

greșita soluționare a excepției lipsei de interes se referă la fondul cauzei,

respectiv condițiile în care se poate dispune suspendarea executării unui act

administrativ potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 și, de aceea, ele vor fi

analizate în cadrul soluției date în privința cererii de suspendare.

Prin interes se

înțelege tocmai folosul practic urmărit prin formularea cererii de chemare în

judecată, iar în cazul intimaților-reclamanți interesul există pentru că

aceștia doresc menținerea cuantumului pensiilor, iar faptul că acestea au fost

recalculate nu lipsește de interes cererea de suspendare a metodologiei de

recalculare.

În ceea ce privește

greșita admitere a cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, criticile sunt

fondate.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Așa cum rezultă din

interpretarea acestor dispoziții, suspendarea executării unui act administrativ

unilateral, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune

numai în anumite condiții:

- după sesizarea

autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare cu plângerea

prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- dacă sunt

îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente;

- suspendarea se

poate dispune numai până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în

anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

În cauză, se constată

că această ultimă condiție nu este îndeplinită.

Cererea de suspendare

întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a executării actului administrativ

a fost formulată la 24 august 2010 pe rolul Curții de Apel Iași, dar soluția

pronunțată - Sentința nr. 208/CA din 13 septembrie 2010 a fost casată de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 97 din 12 ianuarie 2011 și cauza

a fost trimisă spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat la 23 martie 2011

pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe parcursul

soluționării cererii, după rejudecare, nu a intervenit o modificare a temeiului

de drept al cererii de suspendare, iar prin Sentința nr. 295 din 29 noiembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, în Dosarul nr. 688/45/2010 a fost soluționată acțiunea în anulare a

actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, cerere formulată de

aceiași reclamanți, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, prin

Sentința nr. 136 din 24 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea H.G.

nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Or, așa cum am

arătat, instanța de fond se pronunțase anterior (încă din 29 noiembrie 2010)

asupra cererii de anulare și nu se mai putea dispune suspendarea, în baza art.

14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a se dispune

suspendarea executării actului administrativ, în condițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, adică odată cu plângerea prealabilă, până la soluționarea pe fond

a acțiunii în anulare a actului administrativ se cere, deci, ca acțiunea în

anulare să nu fie soluționată pentru că altfel, suspendarea nu mai are nici un

efect.

În ipoteza în care

acțiunea în anulare ar fi soluționată înainte de soluționarea cererii de

suspendare a actului administrativ, în condițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004, s-ar impune modificarea temeiului de drept al cererii, respectiv art.

15 din Legea nr. 554/2004 și s-ar putea obține suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

În speță, însă, nu a

existat o asemenea modificare a temeiului de drept al cererii de suspendare și,

de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată și va fi

respinsă cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Pentru că soluția

instanței de recurs vizează aspecte legate de o condiție care nu a fost

îndeplinită, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizează

neîndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes.

Admite recursul

declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 136 din 14 aprilie 2011 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 septembrie 2011.