ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4633/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

850/42/2011, reclamanta SC ELF G. Otopeni a solicitat ca, în baza disp. art.

580

3

alin. (2) C. proc. civ., să se stabilească suma ce o datorează

primarul comunei Măgureni, I.Gh., către bugetul de stat, cu titlu de amendă,

astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 1026 din 9 iunie 2010, sumă cu care

debitorul obligației de plată urmează să fie dat în debit.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că între reclamantă și Consiliul Local Măgureni a existat

pe rolul Tribunalului Prahova un litigiu, prin care acesta a fost obligat să

aprobe documentația PUZ, într-un termen de 30 de zile de la data pronunțării

Sentinței nr. 628 din 18 decembrie 2009. Datorită faptului că nu a fost respectată

obligația stabilită prin hotărârea sus-menționată, reclamanta a solicitat

instanței, ca în baza art. 12 din aceeași ordonanță, să aplice atât Consiliului

Loca Măgureni, cât și primarului acestei comune o amendă civilă reprezentând

20% din venitul minim pe economie, pe zi de întârziere.

Prin Sentința nr. 2

din 30 martie 2010, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1026 din 9 iunie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova a admis cererea în parte și a

obligat Consiliul Local Măgureni la plata unei amenzi în cuantum de 20% din

salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 19

ianuarie 2010 și până la executarea Sentinței nr. 628 din 18 decembrie 2009. Ca

urmare a recursului formulat, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a

modificat sentința în parte, în sensul că a admis și petitul de cerere privind

amendarea primarului comunei. Prin decizie s-a hotărât obligarea primarului

comunei Măgureni la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe

economie, pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării deciziei și până la

executare. Cum, până la data sesizării instanței, debitorul obligației de a

face nu a îndeplinit-o, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în

judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 580

3

alin. (2) din C.

proc. civ.

Prin Sentința nr. 297

din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă, cererea reclamantei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe

disp. art. 580

3

alin. (2) C. proc. civ. și că în cazul de față, nu

se poate aplica acest text procedural deoarece instanța care a pronunțat

Sentința nr. 2 din 30 martie 2011 și Decizia nr. 1026 din 9 iunie 2010 este

instanța de contencios administrativ, acestea făcând aplicarea art. 24 și 25

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel că, a reținut

Curtea, procedura de executare în privința hotărârilor judecătorești definitive

și irevocabile în această materie este reglementată de textele de lege

menționate, neputându-se prin urmare aplica dispozițiile de drept comun, cât

timp există dispoziții speciale.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac recurenta menționează că instanța s-a pronunțat asupra excepției

inadmisibilității acțiunii fără a pune în dezbaterea părților excepția în

temeiul căreia a respins acțiunea, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre părți

nu a invocat-o, iar pe de altă parte, a fost efectuată cercetarea

judecătorească a fondului cauzei.

De asemenea, susține

că în mod eronat a fost admisă această excepție, întrucât nerespectarea

dispozitivului Sentinței nr. 628/2009 nu atrăgea aplicarea sancțiunii amenzii

prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 ci a celei stipulate expres în

cuprinsul art. 12 din O.G. nr. 27/2003, astfel că singura procedură legală de

executare a amenzii este cea instituită de art. 580

3

alin. (2), teza

a II-a C. proc. civ.

La dosarul cauzei au

fost depuse și concluzii scrise de către intimatul-pârât prin care se solicită

respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința

recurată.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află

la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente,

apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

După cum se constată

din cuprinsul Sentinței nr. 297/2011 recurată în cauză, instanța de fond a

soluționat cauza analizând excepția inadmisibilității acțiunii care nu a fost

pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiul

contradictorialității cât și dreptul la apărare.

Instanța de fond

analizând această excepție fără a o invoca din oficiu și a o pune în dezbaterea

părților, a încălcat astfel și garanțiile procesuale prevăzute și de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces

echitabil.

În consecință, față

de cele reținute, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

care va analiza și celelalte critici ca apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC E.G.O. SRL împotriva Sentinței civile nr. 297 din 31 octombrie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM