ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3039/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2010, reclamantul G.D.R. a solicitat amendarea pârâtei D.D.P., în calitate de președinte al C.N.P.D.A.S., prin stabilirea unei amenzi pe fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea deciziei civile nr. 1160/R din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 10.000 RON. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a susținut că pârâta a refuzat în mod nejustificat să execute hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ și fiscal, ceea ce a fost de natură să-i producă daune morale.

Pârâta D.D.P. a depus întâmpinare și a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 647/CA din 10 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin decizia nr. 774/R din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția necompetenței materiale, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Brașov. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat prin sentința nr. 29/F din 18 februarie 2011, prin care a respins excepțiile invocate de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamant. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 1201 C. civ.

și art. 166 C. proc. civ. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost respinsă față de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că acesta a fost parte în litigiul soluționat prin hotărârea judecătorească irevocabilă pentru care s-a solicitat punerea în executare. Instanța de fond a respins și excepția necompetenței materiale în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului a fost respinsă, constatându-se că aceasta nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru amendarea conducătorului autorității publice acționate în judecată, întrucât prin decizia nr. 1160/R din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă contestația în anulare formulată de D.D.P.

împotriva deciziei nr. 668/R din 26 august 2010 a aceleiași instanțe și nu s-a dispus obligarea autorității publice de a face, de a elibera un act, o adeverință sau un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul G.D.R., solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurentul a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și este rezultatul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea cererii de recurs, s-a arătat că, instanța de fond nu a analizat situația de fapt din dosar și prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ trebuie executată în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Prin cererea depusă la 23 mai 2011, recurentul a invocat excepția de ordine publică privind necompetența materială a instanței de fond. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de motivul de recurs invocat conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ. cu privire la încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 183/CC din 16 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială, contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G.D.R. împotriva pârâtului Președintele C.N.P.D.A.S.

Prin decizia civilă nr. 668/R din 26 august 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis în parte recursul declarat de reclamantul R.G.D., a fost modificată în tot sentința civilă nr. 183 din 16 iunie 2010, în sensul că, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și în consecință, s-a aplicat pârâtei D.D.P., Președintele C.N.P.D.A.S. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 10 decembrie 2009 – 25 aprilie 2010 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins prin decizia nr. 1160/R din 16 noiembrie 2010 contestația în anulare formulată de contestatoarea D.D.P.

împotriva deciziei civile nr. 668/R din 26 august 2010 și a obligat contestatoarea să plătească suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, intimatului R.G.D. În prezenta cauză, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.D.R. are ca obiect aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea deciziei civile nr. 1.160/R din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât sancțiunea amenzii, cât și despăgubirile pentru întârziere prevăzute la art. 24 din aceeași lege se aplică și respectiv, se acordă, de instanța de executare la cererea reclamantului.

Instanța de executare este definită în art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 ca fiind instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. În consecință, în procedura de executare, reglementată în Capitolul III din Legea nr. 554/2004 pentru hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în litigiile de contencios administrativ și fiscal, cererea de executare se soluționează de instanța competentă să judece fondul pricinii, indiferent dacă aceasta sau instanța de recurs, cu ocazia rejudecării litigiului în fond, a stabilit obligația autorității publice să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

Față de aceste prevederi legale, se constată că, hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a Tribunalului, care a judecat fondul litigiului prin sentința civilă nr. 183/CC din 16 iunie 2010. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul R.G.D., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ. Ca urmare a soluției dată recursului prin admiterea excepției de procedură privind necompetența materială, nu se mai impune examinarea criticilor formulate pe fondul pricinii și acestea vor fi avute în vedere sub forma unor apărări de fond cu ocazia judecării pricinii de Tribunalul Brașov.

De asemenea, instanța de fond va stabili cadrul procesual al litigiului în raport de obiectul cererii și de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligația executării judecătorești irevocabile pronunțate în materie de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.G.D. împotriva sentinței civile nr. 29/F din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.