ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.G.O. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Măgureni, să se stabilească, în baza disp. art. 580 3 alin. (2) C. proc. civ., suma ce o datorează pârâtul, I.G., către bugetul de stat, cu titlu de amendă, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 1026 din 09 iunie 2010. În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost obligat să aprobe documentația PUZ, într-un termen de 30 de zile de la data pronunțării sentinței nr. 628 din 18 decembrie 2009 și, întrucât nu a fost respectată obligația stabilită prin hotărârea menționată, a solicitat instanței, ca în baza art. 12 din O.G.

nr. 27/2003, să aplice atât Consiliului localității Măgureni, cât și primarului acestei comune o amendă civilă reprezentând 20% din venitul minim pe economie, pe zi de întârziere.

Prin sentința nr. 2 din 30 martie 2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1026 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova a admis cererea sa, în parte, și a obligat Consiliul Local Măgureni la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 19 ianuarie 2010 și până la executarea sentinței nr. 628 din 18 decembrie 2009. Reclamanta a arătat că întrucât Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a modificat sentința în parte, în sensul că a admis și petitul de cerere privind amendarea primarului comunei, fiind obligat Primarul comunei Măgureni la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării deciziei și până la executare, iar debitorul obligației de a face nu a îndeplinit-o, a fost nevoită să recurgă la dispozițiile art. 580 3 alin. (2) C. proc.

civ. Prin sentința nr. 297 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă, reținând că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 580 3 alin. (2) C. proc. civ., însă acest text de lege nu este aplicabil întrucât sentința nr. 2 din 30 martie 2011 și decizia nr. 1026 din 09 iunie 2010 sunt pronunțate de instanța de contencios administrativ, acestea făcând aplicarea art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004. Prin decizia nr. 4633 din 8 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC E.G.O.

SRL împotriva sentinței civile nr. 297 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că prima instanță a analizat excepția inadmisibilității acțiunii care însă nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiul contradictorialității cât și dreptul la apărare. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 850/42/2011*. Prin cererea formulată de reclamantă, în baza art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ., aceasta a înțeles să-și mărească câtimea obiectului cauzei, în sensul că a solicitat obligarea debitorului la plata amenzii stabilite pentru intervalul 09 iunie 2010 - 04 martie 2013, având în vedere că la momentul formulării cererii inițiale și până în prezent a trecut o perioadă de timp mult mai mare, iar debitorul nici până la acest moment nu a înțeles să-și îndeplinească obligația stabilită prin hotărâre judecătorească, urmând să fie dat în debit cu echivalentul amenzii ce îl datorează bugetului de stat pentru perioada 09 iunie 2010 - 04 martie 2013. Astfel, a precizat că debitorul datorează o amendă către bugetul de stat în cuantum de 130.930 RON. Prin notele de ședință depuse la dosar, pârâtul a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea și prematurității cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

2. Hotărârea primei instanțe, în fond după casare Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 229 din 17 octombrie 2013, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 3 din 17 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a se stabili că debitorului unei obligații cu caracter strict personal îi poate fi aplicată amenda civilă prevăzută în art. 580 3 C. proc. civ. numai dacă executarea silită a fost încuviințată, iar debitorul a fost somat pentru a-și îndeplini obligația.

Așa fiind, rezultă că aplicarea dispozițiilor art. 580 3 C. proc. civ. devine incidență numai dacă anterior a fost încuviințată o procedură de executare silită. În speță, amenda a fost stabilită în temeiul dispozițiilor art. 12 din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, act normativ care nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., prin urmare, acțiunea dedusă judecății apare ca inadmisibilă, situație în care nu se mai impune să fie analizate celelalte excepții invocate privind prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantei. 3. Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs societatea reclamantă, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea cererii de recurs se susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, deoarece argumentele aduse sunt valabile numai pentru situațiile prevăzute de art. 480 3 alin. (1) C. proc. civ., adică în situația în care un debitor este obligat să îndeplinească ceea ce numai el poate face (obligație personală). În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația, se poate solicita aplicarea unei amenzi, conform art. 12 din O.G. nr. 27/2003. Întrucât textul nu indică modul în care se poate executa amenda, devin incidente prevederile art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ. Nu poate fi pusă în executare o hotărâre care nu prevede cuantumul amenzii deoarece suma nu este certă.

Decizia nr. 3/2011 a Înaltei Curți se referă exclusiv la obligațiile stabilite în baza raporturilor juridice de drept civil. Somarea debitorului nu mai este necesară, deoarece legea prevede termenul în care trebuie executată obligația personală. 4. Apărările formulate de intimatul-pârât Primarul Comunei Măgureni Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt incidente prevederile art. 580 3 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum s-a stabilit și prin decizia nr. 3/2011 a Înaltei Curți, secțiile unite. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată Recursul este nefondat.

Decizia nr. 1026 din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 539/105/2010, prin care Primarul Comunei Măgureni a fost obligat la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării deciziei și până la executare a fost dată în temeiul dispozițiilor art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Creditorul obligației este Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar organul fiscal competent are obligația să solicite demararea procedurii executării silite a debitorului. Temeiul juridic al acțiunii formulate, respectiv art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabil speței deoarece amenda nu a fost stabilită conform acestui text legal.

Pe cale de consecință, nici prevederile deciziei nr. 3/2011 a Înaltei Curți, secțiile unite, nu sunt incidente, deoarece, pe de o parte, debitorul nu a fost somat să-și execute obligația, iar, pe de altă parte, art. 580 3 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se referă la obligația de a face și nu de a da, astfel cum este cazul amenzii impuse prin dispozițiile art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ. 2. Față de acestea, se constată că în mod corect acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.G. Otopeni SRL împotriva sentinței nr. 229 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.