ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4550/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4550/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 19 octombrie 2018
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea din 09.07.2013, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2013, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., desființarea următoarelor înscrisuri: acțiunea în revendicare depusă în dosarul nr. x/1994 al Judecătoriei Sectorului 2 București; cerere de legalizare și investire cu titlu executoriu a sentinței civile nr. 6675/1995 a Judecătoriei Sectorului 2 București; acțiunea în revendicare depusă în dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Sectorului 2 București; cerere de legalizare și investire cu formulă executorie a deciziei civile nr. 59/1998 a Tribunalului București, secția a III-a civilă; cerere de apel împotriva sentinței civile nr. 32/39 din 1997 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Intervenienții B. și C. au formulat cerere de intervenție forțată împotriva pârâtei A. și a Consiliului General al Municipiului București. La data de 25.04.2014, intervenienții au depus și cerere de intervenție principală și accesorie.
La termenul din data de 25.02.2014, instanța a calificat cererea formulată de intervenienții B. și C., ca fiind o cerere de intervenție accesorie, în favoarea reclamantului, pe care a încuviințat-o în principiu.
Prin sentința civilă nr. 476 din 11 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis excepția lipsei calității procesuale active. În consecință, a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în contradictoriu cu pârâta A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții B. și C..
În apel, prin încheierea din 06.03.2015, Curtea de Apel București a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție accesorie a numitului D. în interesul apelantului reclamant Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 61 alin. (3) și art. 63 din Noul C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 325 A/19.06. 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au admis apelurile de formulate de apelantul-reclamant Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 prin prim-procuror E. și de apelanții-intervenienți B. și C., împotriva sentinței civile nr. 476/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., și intimatul-intervenient D., s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins recursul declarat de B. și C., intervenienți accesorii în interesul reclamantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, împotriva deciziei civile nr. 325A/19 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca neavenit, s-a admis recursul declarat de pârâta A. împotriva aceleiași decizii care a fost casată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a la data de 21.02.2017, sub nr. x/2013*.
Prin decizia nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 prin prim-procuror E. și de apelanții-intervenienți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 476/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. și intimatul-intervenient D..
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D., ca nefondată.
La 6.11.2017, recurenții-intervenienți B. și C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017 și a încheierii din 06.10.2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, iar la 28.11.2017 au depus dezvoltarea motivelor de recurs.
La 21.11.2017, recurentul - intervenient D. a declarat recurs împotriva aceleiași decizii.
Prin cererea de recurs depusă la 6.11.2017, recurenții-intervenienți B. și C. au susținut că decizia atacată este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, conform dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora dispozițiile secțiunii privitoare la necompetență se aplică și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe.
Au mai arătat recurenții că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, creând un alt cadru procesual în afara celui legal fixat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, că a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv neaplicarea dispozițiilor art. 200 C. proc. civ. privind verificarea și regularizarea cererii, lipsa citării tuturor părților, neatașarea dosarelor cerute de reclamant care au fost atașate și cu care s-a făcut judecarea la fond și în mod deosebit faptul că judecarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu fără participarea procurorului și a părților.
În continuare, au arătat recurenții că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, cu referire la art. 80 alin. (2) C. proc. civ. și motive străine de natura pricinii, criticile formulate fiind subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 și 6 C. proc. civ.
Prin memoriul depus la 28.11.2017, recurenții-intervenienți B. și C. au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. și au dezvoltat criticile formulate prin cererea de recurs.
În motivarea recursului, recurentul-intervenient D. a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea cererii sale de intervenție.
În dezvoltarea motivelor de casare invocate, recurentul-intervenient D. a susținut că intervenienții B. și C. au formulat o cerere de intervenție principală, însă instanța a dat o calificare greșită acesteia.
A mai arătat recurentul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel înaintate de apelanții F., ceea ce constituie o evidentă încălcare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 477 alin. (1), art. 479 alin. (1) și art. 482 din același cod.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 11 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând recursurile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neavenite, pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României și art. 457 C. proc. civ.
Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.
În speță, recurenții-intervenienți au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel după casare, prin care s-au respins ca nefondate apelurile acestora.
Prin decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins recursul declarat de B. și C., intervenienți accesorii în interesul reclamantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, împotriva deciziei civile nr. 325A/19 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca neavenit, și s-a admis recursul declarat de pârâta A. împotriva aceleiași decizii, care a fost casată, cauza fiind și trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
În ceea ce privește recursul declarat de B. și C., Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, prin încheierea din data de 25 februarie 2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, în raport de dispozițiile art. 61 din Noul C. proc. civ., a calificat cererea ca fiind o cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2. Prin aceeași încheiere, s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții B. și C..
Având în vedere faptul că reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București nu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (4) din Noul C. proc. civ., cu consecința respingerii recursului declarat de intervenienții accesorii B. și C., ca neavenit.
Prin urmare, dezlegarea dată în recurs de Înalta Curte asupra calificării cererii intervenienților B. și C., în sensul că aceasta este o cerere de intervenție accesorie, este definitivă și nu mai poate fi repusă în discuție la judecata cauzei într-un al doilea ciclu procesual.
Potrivit art. 67 alin. (4) din Noul C. proc. civ., calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.
Cum, în speță, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București nu a declarat recurs împotriva încheierii din 06.10.2017 (încheierea de dezbateri), respectiv împotriva deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunțate la rejudecarea apelului de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în raport cu dispozițiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ., se constată că recursurile declarate de intervenienții accesorii B., C. și D., ce fac obiectul prezentei cauze, sunt neavenite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate, ca neavenite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neavenit recursul declarat de recurenții B. și C. împotriva deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017 și a încheierii din 06.10.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Respinge ca neavenit recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2018.