ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3158/2020

Ședința publică din data de 02 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4550 din 14 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a respins contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1571 din 19 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și a aplicat reprezentantului contestatoarei S.C. A. S.R.L., domnul B., amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate petentului B. prin decizia nr. 4550 din data de 14 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei încheieri, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) și (2) pct. 3 C. proc. civ., B. a formulat contestație în anulare, susținând că decizia atacată a fost pronunțată în lipsa sa și fără a fi îndeplinită procedura de citare prevăzută de art. 157 alin. (1) lit. c) g), j) și k) C. proc. civ., iar instanța nu s-a pronunțat asupra excepției nulității citației emise pentru termenul din 26.11.2019. De asemenea, deși cererea de reexaminare era corect motivată în fapt și în drept, instanța a respins-o fără a se pronunța asupra motivelor invocate.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul B., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Referitor la apărările intimatei vizând inadmisibilitatea contestației în anulare, Înalta Curte constată că argumentele expuse reprezintă apărări care privesc fondul căii de atac, întrucât, pentru a se pronunța asupra admisibilității contestației în anulare, Înalta Curte trebuie să procedeze la analiza motivelor invocate de contestator, analiză care depășește limitele unei simple excepții.

Din analiza contestației în anulare, rezultă că aceasta a fost formulată împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în reexaminarea amenzii judiciare aplicate lui B., iar motivele expuse se subsumează în mod formal cazurilor de contestație în anulare invocate în susținerea căii extraordinare de atac.

Examinând contestația în anulare, Înalta Curte reține că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Referitor la primul motiv al contestației în anulare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., invocat de contestator, instanța poate hotărî asupra unei cereri doar dacă părțile au fost legal citate ori au fost prezente, personal sau prin reprezentant.

Verificând procedura de citare în dosarul nr. x/2018, în care s-a pronunțat încheierea atacată, Înalta Curte constată că petentul B. a fost citat la data de 11 noiembrie 2019, pentru termenul de judecată din 26 noiembrie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, iar actul de procedură conține elementele obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) și 164 din C. proc. civ.

Totodată, în ceea ce privește excepția nulității citației emise pentru acest termen de judecată, pretins omisă de instanța de judecată, Înalta Curte reține că în cuprinsul încheierii de ședință s-a menționat că procedura de citare este legal îndeplinită, ceea ce implică în mod necesar analiza prealabilă, de către completul de judecată, a dovezilor de citare a părților aflate la dosarul cauzei, din perspectiva motivelor de nulitate prevăzute de C. proc. civ. (în care se includ și cele invocate de contestator) și constatarea inexistenței vreunui viciu al acestor acte procedurale.

Prin urmare, contestația în anulare nu este fondată din perspectiva motivului întemeiat pe prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., în cauză nefiind identificat un caz de nelegală citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. se referă la situația în care instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen. Subsumat acestei critici, contestatorul a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor cererii cu care a fost învestită.

Înalta Curte reține, în primul rând, că prin încheierea din 26 noiembrie 2019, atacată cu contestație în anulare, nu s-a soluționat calea de atac a recursului, ci o cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate petentului B. prin decizia nr. 4550/14.12.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018. Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care sunt aplicabile în cazul hotărârilor pronunțate în recurs și motivelor de casare invocate de recurent, nu pot constitui temei al contestației în anulare declarate împotriva unei hotărâri prin care se soluționează o altă cale de atac. Prin urmare, omisiunea cercetării motivelor cererii de reexaminare a amenzii judiciare formulate de contestator, chiar dacă ar fi reală, nu poate face obiectul contestației în anulare reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că aceste prevederi sunt incidente și în cazul căii de atac care vizează reexaminarea amenzii judiciare, Înalta Curte reține că, prin încheierea din 26.11.2019, au fost analizate în mod efectiv criticile petentului subsumate, în esență, unui singur argument și anume lipsa calității petentului de reprezentant al A. S.R.L., calitate în temeiul căreia s-a dispus amendarea sa pentru fapta persoanei juridice.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de B. împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iulie 2020.