ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2450/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 4550 din 14 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 307 din 4 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2021.

În susținerea căii de atac exercitate, contestatorul formulează următoarele critici:

- conform art. 157 alin. (1) lit. c), g), j) și k) C. proc. civ., procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar contestatorul nu s-a prezentat la termenul de judecată;

- conform art. 22 alin. (2) și art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanța de recurs nu s-a pronunțat, deși era obligatoriu, asupra nulității citației emise pentru termenul din 19.05.2020; drept urmare, netimbrarea cererii de recurs a fost nelegală.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în prealabil, analizarea aplicabilității art. 15 din C. civ. privind abuzul de drept coroborat cu art. 12 și 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și respingerea contestației în anulare, întrucât criticile nu se încadrează în motivele căii extraordinare de atac prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, după cum se va arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocat de contestator drept temei al cererii sale, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează o situație obiectivă, în care partea nu a fost legal citată și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, legiuitorul prezumând necunoașterea de către aceasta a termenului de judecată și, prin urmare, vătămarea adusă drepturilor sale procesuale.

În mod evident, în situația în care există o dovadă din care rezultă că partea a cunoscut, pe orice cale, termenul de judecată acordat în cauză, nu mai subzistă vătămarea prezumată de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă partea nu a fost prezentă în fața instanței de judecată.

Circumscris ipotezei reglementate de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestatorul susține că, pentru termenul de judecată la care a fost pronunțată decizia atacată, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, fiind încălcate dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), j) și k) din C. proc. civ., care prevăd următoarele:

"Art. 157 - Cuprinsul citației

(1) Citația va cuprinde: [...]

c) numărul dosarului; [...]

g) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii; [...]

j) alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță;

k) ștampila instanței și semnătura grefierului."

Pentru a fi incident motivul de contestație în anulare reglementat de textul de lege anterior evocat este necesar ca citarea contestatorului, pentru termenul la care s-a soluționat cauza, să nu fi fost îndeplinită sau să fi fost nelegal îndeplinită.

Cumulativ cu nerealizarea sau neregularitatea procedurii de citare a contestatorului, mai trebuie îndeplinită și condiția ca acesta să nu fi fost prezent la termenul când a fost soluționată cauza.

În speță, contestatorul invocă nelegala sa citare pentru termenul din 19 mai 2020, când a fost pronunțată decizia atacată.

Verificând întrunirea cerințelor prevăzute de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la dosarul nr. x/2019 se află atașat procesul-verbal de înmânare a citației, pentru termenul din 19 mai 2020, către A., citația fiind depusă la cutia poștală, în lipsa destinatarului, conform art. 163 alin. (8) din C. proc. civ.

Adresa la care a fost comunicată citația coincide cu cea indicată de contestator prin recursul formulat în dosarul nr. x/2019.

Dovada de înmânare a citației răspunde cerințelor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 164 din C. proc. civ., ceea ce face dovada îndeplinirii legale a procedurii de citare pentru termenul când a fost pronunțată decizia ce formează obiectul contestației în anulare.

În aceste condiții, nu pot fi primite criticile invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 157 alin. (1) lit. c), g), j) și k) din C. proc. civ.

Dat fiind că înmânarea citației a avut loc la data de 06 aprilie 2020, iar citația a fost emisă pentru termenul din 19 mai 2020, rezultă că au fost respectate și dispozițiile art. 159 teza I din C. proc. civ., conform cărora "citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată."

Cât privește excepția nulității citației emise pentru termenul de judecată din 19 mai 2020, pretins omisă de instanța de judecată, Înalta Curte reține că în cuprinsul încheierii de ședință s-a menționat că procedura de citare este legal îndeplinită, ceea ce implică în mod necesar analiza prealabilă, de către completul de judecată, a dovezilor de citare a părților aflate la dosarul cauzei, din perspectiva motivelor de nulitate prevăzute de C. proc. civ. (în care se includ și cele invocate de contestator) și constatarea inexistenței vreunui viciu al acestor acte procedurale.

De altfel, în condițiile în care scopul procedurii de citare este ca partea să aibă cunoștință de termenul de judecată fixat în cauză, este de observat că în dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunțată decizia atacată, contestatorul a avut cunoștințată cu privire la termenul din 19 mai 2020, când a fost pronunțată hotărârea contestată, aspect confirmat inclusiv de către parte, care, în cuprinsul înscrisurilor prin care invocă neregularități cu privire la conținutul citației, menționează termenul fixat pentru judecarea cauzei, ceea ce demonstrează îndeplinirea scopului procedurii.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 508 din același act normativ, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1916 din 19 mai 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.