ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4816/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4550 din 14 decembrie 2018, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1571 din 19 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., a aplicat numitului B., în calitate de reprezentant al contestatoarei, amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Împotriva acestei decizii contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ., fără a depune însă și dovada plății taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.

Contestatoarea a fost citată pentru termenul de judecată din 1 octombrie 2020 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 26 din O.U.G. nr. 80/2013.

Cum aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală, Înalta Curte a pus în discuție excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării contestației în anulare, conform art. 248 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată i se pune în vedere părții obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 32 din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

De asemenea, potrivit art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru formularea contestației în anulare se datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON.

Înalta Curte constată că, în cauză, deși contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, datorată conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, partea nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Totodată, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Se constată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt înregistrate numeroase dosare având ca obiect contestație în anulare, cu conținut identic, formulate de contestatoare în aceleași condiții, așa încât se apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu rea credință și într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmații generale, grave, nefundamentate, injurioase și nerelevante cadrului procesual la adresa instanțelor de judecată și a părților chemate în judecată, partea exercitându-și astfel în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 12 din C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale și morale cauzate și putând fi obligată și la plata unei amenzi judiciare. Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizarea pretențiilor, formulate cu bună - credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Astfel, se circumscrie abuzului procesual situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Consecința unor astfel de demersuri este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc) care sunt complexe și costisitoare.

În concluzie, față de vădita netemeinicie a contestației în anulare și exercitarea repetată a acestei căi de atac, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată într-un alt scop decât cel reglementat de lege, aspect de natură a contura reaua-credință a părții în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 și următoarele din C. proc. civ., prin urmare devin incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica numitului B., în calitate de reprezentant al societății contestatoare, domiciliat în Slatina, Aleea x, jud. Olt, o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ. și va anula, ca netimbrată, contestația în anulare.

Totodată, va aplica contestatoarei prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare, formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 4550 din 14 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. aplică numitului B., în calitate de reprezentant al contestatoarei, amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.