ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 46/2010

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Olt, secția civilă, la 15 noiembrie 2006,

reclamanții C.A. și C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.M. Slatina,

anularea dispoziției nr. 3462 din 12 octombrie 2006, emisă de pârâtă, prin care

le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în

Slatina, Str. Crișan, compus din teren în suprafață de 450 mp. și construcția

situată pe acesta și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent.

În

motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut

autorului lor, fiind expropriat prin Decretul nr. 205/1974 și că motivarea

pârâtei din dispoziția contestată în sensul că terenul în litigiu nu poate fi

restituit în natură întrucât pe acesta se află construită C.C.S. este nereală,

întrucât din probele administrate și din vechile planuri cadastrale privind

amplasarea imobilelor expropriate rezultă că terenul este liber.

Urmare

raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, la 18 septembrie 2007,

reclamanții și-au modificat acțiunea, solicitând să li se restituie în natură

doar suprafața de 263,30 mp. care, potrivit concluziilor expertului, este

liberă.

Prin

sentința civilă nr. 956 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Olt, secția civilă, a

respins contestația, reținând că întreaga suprafață de teren ce a aparținut

autorului reclamanților este cuprinsă în amenajarea Parcului E.P., fiind

afectată de detalii de sistematizare, respectiv alei de acces din beton, pe

acest teren fiind amplasată și statuia D.C.

Prin

decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a

respins apelul declarat de reclamanți.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, chiar dacă art. 1

din Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor

preluate abuziv de stat, prevederile art. 10 și 11 limitează restituirea în

natură numai la acele suprafețe de teren care nu sunt ocupate de construcții

noi sau nu sunt afectate de servituți legale ori de alte amenajări de utilitate

publică.

S-a

considerat că, în speță, restituirea în natură a suprafeței de 263,30 m.p. ar

afecta ansamblul arhitectonic al zonei, întrucât acest teren face parte

dintr-un parc ce se întinde pe o suprafață de 4,367 ha., aflat în vecinătatea

casei de cultură, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții, recurs ce a fost admis prin

decizia nr. 5715 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care s-a casat

decizia menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin

considerentele acestei decizii s-a reținut că atât expertiza tehnică efectuată

în cauză cât și planurile depuse de pârâta intimată dovedesc că pe terenul în

litigiu nu există nicio clădire, iar C.C.S. a fost edificată integral pe un alt

teren.

Instanța

supremă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

reținând că, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză,

„suprafața de 263,30 mp este spațiu verde, cu arbori de diferite esențe și face

parte din amenajarea parcului E.P. Pe această suprafață se află statuia C.D. 1980”.

Înalta

Curte de Casație și Justiție a considerat că se impune casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru a se stabili

cine este proprietarul statuii și pentru efectuarea unei expertize de

specialitate care, în raport de dispozițiile art. 469 C. civ., să precizeze

dacă statuia aflată pe terenul în litigiu are fundația încastrată în pământ și

dacă se poate muta fără a fi deteriorată.

Rejudecând

cauza, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia nr. 158 din 19 mai 2009, a respins, ca nefundat, apelul

formulat de reclamanți.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că s-a făcut o corectă aplicare de

către prima instanță a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicat, iar

faptul că o porțiune din terenul în litigiu este liberă de construcții și nu

este subtraversată de rețele edilitare, dar este amenajată ca spațiu verde, pe

aceasta fiind amplasată o statuie, nu conduce în mod automat la concluzia că

poate fi restituit în natură, ignorându-se amplasamentul său în ansamblul

arhitectonic.

Împotriva

deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții C.A. și

C.I., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenții

au precizat că în faza rejudecării apelului au depus la dosar adresa nr. 5067/21

aprilie 2009, emisă de C.L.M. Slatina, D.A.D.P.P., din care rezultă că statuia

în discuție este proprietatea M. Slatina și există posibilitatea ca aceasta să

fie mutată fără a fi deteriorată, iar pentru edificarea pe deplin a situației

au depus și un set de fotografii.

Față

de aceste probe nu s-a mai impus efectuarea unei expertize, îndeplinindu-se

obligațiile prevăzute de art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

S-a

criticat decizia recurată, arătându-se că, prin soluția respingerii apelului

reclamanților, s-au încălcat în mod nelegal dispozițiile art. 315 alin. (1

2

)

C. proc. civ., nesocotindu-se faptul că problema de drept a fost clarificată de

către instanța supremă în sensul restituirii în natură a suprafeței de 263,30

mp., în temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

De

asemenea, recurenții au arătat că a fost încălcat principiul restituirii în

natură și nu a fost avută în vedere practica judiciară, sens în care a depus la

dosarul de apel, decizia nr. 7764 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul declarat de o altă

persoană, aflată într-o situație identică.

Intimata

P.M. Slatina a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca

nefondat, invocând faptul că spațiilor verzi li se aplică dispozițiile din

Legea nr. 24/2007.

Examinând

criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Curtea ca constata că recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra

necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Astfel,

instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept

definitiv soluționată prin decizia instanței de recurs, putând să judece numai

în sensul și în limitele stabilite prin această hotărâre, întrucât pentru rest

cauza a intrat în puterea lucrului judecat.

Prin

decizia de casare, instanța de recurs a rezolvat problema de drept dedusă

judecății, reținând că, având în vedere situația de fapt reținută prin raportul

de expertiză, în cauză urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită poate obține

restituirea în natură a părții de teren rămase libere, întrucât lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parțial, iar faptul că

pe teren se află o statuie nu împiedică restituirea în natură a acestuia în

raport de dispozițiile art. 469 C. civ.

Unica

îndrumare dată instanței de trimitere a avut în vedere necesitatea de a se

stabili proprietarul statuii și posibilitatea mutării acesteia fără a fi

deteriorată.

Probele

administrate cu ocazia rejudecării apelului, respectiv adresa nr. 5067 din 21

aprilie 2009 a C.L.M. Slatina și fotografiile depuse de recurenți au făcut

inutilă proba cu expertiză tehnică de specialitate, stabilind că statuia aparține

M. Slatina și că există posibilitatea mutării fără a fi deteriorată.

Nici

împotriva expertizei efectuate la instanța de fond și nici împotriva celorlalte

probe nu au existat obiecțiuni.

Pe

cale de consecință, se va constata că exced limitelor rejudecării și probelor

administrate argumentele expuse de instanța de apel în considerentele deciziei

recurate, în sensul că, deși terenul este liber de construcții și nu este

traversat de rețele edilitare, nu poate fi restituit în natură, întrucât e

amenajat ca spațiu verde, pe care e amplasată o statuie și se integrează

într-un ansamblu arhitectonic.

Prin

decizia recurată, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1)

teza I C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, incidente în cauză, nerespectând, implicit, nici principiul

priorității restituirii în natură instituit de actul normativ menționat.

Apărarea

formulată de pârâta-intimată prin întâmpinare în sensul că terenul în litigiu

are destinația de spațiu verde și ca atare, schimbarea acestei destinații ar

încălca dispozițiile art. 2 și 3 din Legea nr. 24/2007, urmează a fi

înlăturată.

Pe

de altă parte, se va reține că, raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001,

chiar dacă ar exista o nouă declarație de utilitate publică dată prin hotărârea

C.L., ceea ce nu s-a dovedit în speță, aceasta nu schimbă regimul juridic al

terenului și nu împiedică restituirea în natură.

Pe

de altă parte, actul normativ invocat, Legea nr. 24/2007 privind reglementarea

și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, nu se aplică în cauză,

fiind adoptat ulterior emiterii dispoziției și înregistrării contestației

împotriva acesteia.

Pentru

toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., să admită recursul declarat de recurenții reclamanți și să modifice

decizia recurată nr. 158 din 19 mai 2009, în sensul admiterii apelului declarat

de reclamanți împotriva sentinței nr. 956 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului

Olt, secția civilă.

Se

va schimba în tot sentința menționată în sensul că se va admite contestația,

astfel cum a fost precizată, și se va anula în parte dispoziția nr. 3462 din 12

octombrie 2006, emisă de P.M. Slatina.

Va

fi obligată pârâta P.M. Slatina să restituie în natură către reclamanți terenul

în suprafață de 263,30 mp, situat în partea de sud a aleii de acces, conform

raportului de expertiză tehnică și schiței anexe întocmite de expert M.E.

Se

va menține în rest dispoziția contestată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

În

majoritate:

Admite

recursul declarat de reclamanții C.A. și C.I. împotriva deciziei nr. 158 din 19

mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Modifică

decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva

sentinței nr. 956 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Olt, secția civilă.

Schimbă

în tot sentința menționată, în sensul că: admite contestația astfel cum a fost

precizată și anulează în parte dispoziția nr. 3462 din 12 octombrie 2006 emisă

de P. Slatina.

Obligă

pe pârâtă să restituie în natură terenul în suprafață de 263,30 m.p., situat în

partea de sud a aleii de acces, conform raportului de expertiză tehnică și

schiței anexă întocmite de expert M.E.

Menține

în rest dispoziția contestată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.