ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 46/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, secția civilă, la 15 noiembrie 2006, reclamanții C.A. și C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.M. Slatina, anularea dispoziției nr. 3462 din 12 octombrie 2006, emisă de pârâtă, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Slatina, Str. Crișan, compus din teren în suprafață de 450 mp. și construcția situată pe acesta și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut autorului lor, fiind expropriat prin Decretul nr. 205/1974 și că motivarea pârâtei din dispoziția contestată în sensul că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură întrucât pe acesta se află construită C.C.S.

este nereală, întrucât din probele administrate și din vechile planuri cadastrale privind amplasarea imobilelor expropriate rezultă că terenul este liber. Urmare raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, la 18 septembrie 2007, reclamanții și-au modificat acțiunea, solicitând să li se restituie în natură doar suprafața de 263,30 mp. care, potrivit concluziilor expertului, este liberă. Prin sentința civilă nr. 956 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins contestația, reținând că întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului reclamanților este cuprinsă în amenajarea Parcului E.P., fiind afectată de detalii de sistematizare, respectiv alei de acces din beton, pe acest teren fiind amplasată și statuia D.C.

Prin decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, chiar dacă art. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, prevederile art. 10 și 11 limitează restituirea în natură numai la acele suprafețe de teren care nu sunt ocupate de construcții noi sau nu sunt afectate de servituți legale ori de alte amenajări de utilitate publică. S-a considerat că, în speță, restituirea în natură a suprafeței de 263,30 m.p. ar afecta ansamblul arhitectonic al zonei, întrucât acest teren face parte dintr-un parc ce se întinde pe o suprafață de 4,367 ha., aflat în vecinătatea casei de cultură, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 5715 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care s-a casat decizia menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că atât expertiza tehnică efectuată în cauză cât și planurile depuse de pârâta intimată dovedesc că pe terenul în litigiu nu există nicio clădire, iar C.C.S. a fost edificată integral pe un alt teren. Instanța supremă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reținând că, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, „suprafața de 263,30 mp este spațiu verde, cu arbori de diferite esențe și face parte din amenajarea parcului E.P.

Pe această suprafață se află statuia C.D. 1980”. Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru a se stabili cine este proprietarul statuii și pentru efectuarea unei expertize de specialitate care, în raport de dispozițiile art. 469 C. civ., să precizeze dacă statuia aflată pe terenul în litigiu are fundația încastrată în pământ și dacă se poate muta fără a fi deteriorată. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 158 din 19 mai 2009, a respins, ca nefundat, apelul formulat de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că s-a făcut o corectă aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicat, iar faptul că o porțiune din terenul în litigiu este liberă de construcții și nu este subtraversată de rețele edilitare, dar este amenajată ca spațiu verde, pe aceasta fiind amplasată o statuie, nu conduce în mod automat la concluzia că poate fi restituit în natură, ignorându-se amplasamentul său în ansamblul arhitectonic. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții C.A. și C.I., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții au precizat că în faza rejudecării apelului au depus la dosar adresa nr. 5067/21 aprilie 2009, emisă de C.L.M.

Slatina, D.A.D.P.P., din care rezultă că statuia în discuție este proprietatea M. Slatina și există posibilitatea ca aceasta să fie mutată fără a fi deteriorată, iar pentru edificarea pe deplin a situației au depus și un set de fotografii. Față de aceste probe nu s-a mai impus efectuarea unei expertize, îndeplinindu-se obligațiile prevăzute de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. S-a criticat decizia recurată, arătându-se că, prin soluția respingerii apelului reclamanților, s-au încălcat în mod nelegal dispozițiile art. 315 alin. (1 2 ) C. proc. civ., nesocotindu-se faptul că problema de drept a fost clarificată de către instanța supremă în sensul restituirii în natură a suprafeței de 263,30 mp., în temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, recurenții au arătat că a fost încălcat principiul restituirii în natură și nu a fost avută în vedere practica judiciară, sens în care a depus la dosarul de apel, decizia nr. 7764 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul declarat de o altă persoană, aflată într-o situație identică. Intimata P.M. Slatina a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, invocând faptul că spațiilor verzi li se aplică dispozițiile din Legea nr. 24/2007. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea ca constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Astfel, instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanței de recurs, putând să judece numai în sensul și în limitele stabilite prin această hotărâre, întrucât pentru rest cauza a intrat în puterea lucrului judecat.

Prin decizia de casare, instanța de recurs a rezolvat problema de drept dedusă judecății, reținând că, având în vedere situația de fapt reținută prin raportul de expertiză, în cauză urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parțial, iar faptul că pe teren se află o statuie nu împiedică restituirea în natură a acestuia în raport de dispozițiile art. 469 C. civ. Unica îndrumare dată instanței de trimitere a avut în vedere necesitatea de a se stabili proprietarul statuii și posibilitatea mutării acesteia fără a fi deteriorată.

Probele administrate cu ocazia rejudecării apelului, respectiv adresa nr. 5067 din 21 aprilie 2009 a C.L.M. Slatina și fotografiile depuse de recurenți au făcut inutilă proba cu expertiză tehnică de specialitate, stabilind că statuia aparține M. Slatina și că există posibilitatea mutării fără a fi deteriorată. Nici împotriva expertizei efectuate la instanța de fond și nici împotriva celorlalte probe nu au existat obiecțiuni. Pe cale de consecință, se va constata că exced limitelor rejudecării și probelor administrate argumentele expuse de instanța de apel în considerentele deciziei recurate, în sensul că, deși terenul este liber de construcții și nu este traversat de rețele edilitare, nu poate fi restituit în natură, întrucât e amenajat ca spațiu verde, pe care e amplasată o statuie și se integrează într-un ansamblu arhitectonic.

Prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, incidente în cauză, nerespectând, implicit, nici principiul priorității restituirii în natură instituit de actul normativ menționat. Apărarea formulată de pârâta-intimată prin întâmpinare în sensul că terenul în litigiu are destinația de spațiu verde și ca atare, schimbarea acestei destinații ar încălca dispozițiile art. 2 și 3 din Legea nr. 24/2007, urmează a fi înlăturată. Pe de altă parte, se va reține că, raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, chiar dacă ar exista o nouă declarație de utilitate publică dată prin hotărârea C.L., ceea ce nu s-a dovedit în speță, aceasta nu schimbă regimul juridic al terenului și nu împiedică restituirea în natură.

Pe de altă parte, actul normativ invocat, Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, nu se aplică în cauză, fiind adoptat ulterior emiterii dispoziției și înregistrării contestației împotriva acesteia. Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul declarat de recurenții reclamanți și să modifice decizia recurată nr. 158 din 19 mai 2009, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 956 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Olt, secția civilă. Se va schimba în tot sentința menționată în sensul că se va admite contestația, astfel cum a fost precizată, și se va anula în parte dispoziția nr. 3462 din 12 octombrie 2006, emisă de P.M.

Slatina. Va fi obligată pârâta P.M. Slatina să restituie în natură către reclamanți terenul în suprafață de 263,30 mp, situat în partea de sud a aleii de acces, conform raportului de expertiză tehnică și schiței anexe întocmite de expert M.E. Se va menține în rest dispoziția contestată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate: Admite recursul declarat de reclamanții C.A. și C.I. împotriva deciziei nr. 158 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 956 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Olt, secția civilă. Schimbă în tot sentința menționată, în sensul că: admite contestația astfel cum a fost precizată și anulează în parte dispoziția nr. 3462 din 12 octombrie 2006 emisă de P. Slatina. Obligă pe pârâtă să restituie în natură terenul în suprafață de 263,30 m.p., situat în partea de sud a aleii de acces, conform raportului de expertiză tehnică și schiței anexă întocmite de expert M.E.

Menține în rest dispoziția contestată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.