ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5715/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 15 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Olt, secția

civilă, reclamanții C.A. și C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Primăria municipiului Slatina, anularea dispoziției nr. 3462 din 12 octombrie

2006 emisă de pârâtă, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în

natură a imobilului situat în Slatina, compus din teren în suprafață de 450 mp

și construcția situată pe acesta și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut autorului

lor, fiind expropriat în baza Decretului nr. 205/1974.

Motivarea pârâtei din

dispoziția contestată în sensul că terenul în litigiu nu poate fi restituit în

natură întrucât pe acesta se află construită Casa de Cultură a Sindicatelor

este nereal întrucât, din probele administrate și din vechile planuri

cadastrale privind amplasarea imobilelor expropriate rezultă că terenul este

liber.

Urmare

raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, la data de 18 septembrie

2007, reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul că au solicitat

restituirea în natură doar a suprafeței de 263,30 mp care, potrivit acestui

raport, este liberă.

Prin sentința

civilă nr. 956 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins

contestația.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din concluziile raportului de

expertiză rezultă că întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului

reclamanților este cuprinsă în amenajarea Parcului „Expo-Parc", fiind

afectată de detalii de sistematizare, respectiv alei de acces din beton, pe

acesta fiind amplasată și statuia D.C.

Prin decizia

nr. 18 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins

apelul declarat de reclamanți.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, chiar dacă art. 1 din Legea nr.

10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv

de stat, prevederile art. 10 și art. 11 limitează restituirea în natură numai

la acele suprafețe de teren care nu sunt ocupate de construcții noi sau nu sunt

afectate de servituti legale ori de alte amenajări de utilitate publică.

Or, în speță,

restituirea în natură a suprafeței de 263,30 mp ar afecta ansamblul

arhitectonic al zonei întrucât acest teren face parte dintr-un parc ce se

întinde pe o suprafață de 4,367 ha, aflat în vecinătatea casei de cultură, ceea

ce ar contraveni dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.A. și C.I., invocând motive de

nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În primul

motiv, recurenții arată că instanța de apel a încălcat normele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât nu au fost citați pentru nici un termen de judecată în această fază

procesuală. Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În cel de-al

doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenții arată ca, întrucât suprafața de teren solicitată

constituie spațiu verde, iar scopul în vederea căruia s-a dispus exproprierea,

respectiv edificarea Casei de Cultură a Sindicatelor, nu s-a realizat, sunt

îndreptățiți la restituirea în natură a acestui teren conform dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 10/2001. Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului

și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamanților,

iar pe fond, admiterea contestației și anularea în parte a dispoziției nr.

3462/2006 emisă de pârâtă, în sensul restituirii în natură a suprafeței de

teren de 263,30 mp.

Verificând

legalitatea deciziei recurate în limita criticilor vizând primul motiv de

recurs, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru următoarele

considerente:

Procedura de

citare a reclamanților s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, prin

afișare pe ușa principală a locuinței.

Din dovezile

de îndeplinire a procedurii de citare (filele 9 și 10, dosar apel) reiese că

citarea reclamanților s-a făcut la adresele indicate în cererea de chemare în

judecată și în cererea de apel, prin afișare pe ușa principală a locuinței

destinatarului, nici o persoană din cele abilitate să primească actul nefiind

găsită, conform procesului verbal întocmit de agentul procedural.

Art. 92 alin.

(4) C. proc. civ. prevede că dacă destinatarul sau cei abilitați să primească

citația lipsesc de la domiciliu, „agentul va afișa citația, încheind un proces

verbal despre toate acestea,"

În speță, s-a

făcut mențiunea că s-a procedat la afișarea actului pe ușa principală a

locuinței destinatarului întrucât nici o persoană dintre cele prevăzute de lege

nu a fost găsită, astfel că au fost respectate dispozițiile art. 92 C. proc.

civ.

În ce

privește al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta este

fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin

notificarea adresată Primăriei municipiului Slatina, reclamanții C.A. și C.I.

au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Slatina, compus din

teren în suprafață de 450 mp și construcția situată pe acesta, expropriat de la

autorul lor, în baza Decretului nr. 205/1974.

Pârâta a

reținut calitatea notificatorilor de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

10/2001 și a emis dispoziția nr. 3462 din 12 octombrie 2006, contestată în

prezenta cauză.

Cererea de

restituire în natură a terenului a fost respinsă cu motivarea că pe acesta s-au

edificat Casa de Cultură a Sindicatelor și B-dul N.

Atât

expertiza tehnică efectuată în cauză, cât și planurile depuse de intimată dovedesc

însă că pe terenul în litigiu nu există nici o clădire, iar Casa de Cultură a

Sindicatelor a fost edificată integral pe un alt teren.

Dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele expropriate, care sunt

libere, se vor restitui persoanei îndreptățite.

Din raportul

de expertiză întocmit în cauză (filele 51 - 54, dosar fond) rezultă că

„suprafața de 263,30 mp

este spațiu verde si

arbori de diferite esențe si face parte din

amenajarea parcului Expo-Parc. Pe

această

suprafață se află statuia C.D. 1980."

La acest

raport de expertiză, părțile nu au formulat obiecțiuni.

Pornind de la

această situație de fapt, în cauză urmează a se face aplicarea dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptățită

poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă întrucât

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parțial, iar

faptul că pe teren se află o statuie nu împiedică restituirea în natură a

acestuia în raport de dispozițiile art. 469 C. civ.

Curtea de

apel s-a limitat să arate că terenul solicitat se află în vecinătatea casei de

cultură din localitate, iar pe această parcelă se află amplasată statuia „unei

personalități", fără să se preocupe să administreze probatorii pentru lămurirea

pe deplin a împrejurărilor de fapt esențiale pentru aplicarea corectă a legii.

Pentru

motivele arătate, se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului, pentru a se stabili cine este proprietarul statuii și

pentru efectuarea unei expertize de specialitate care, în raport de

dispozițiile art. 469 C. civ., să precizeze dacă statuia aflată pe terenul în

litigiu are fundația încastrată în pământ și dacă se poate muta fără a fi

deteriorată.

Dacă se va

considera necesar pentru lămurirea situației, se va solicita planul urbanistic

de detaliu.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia

recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.A. și C.I. împotriva deciziei nr. 18 din 15 ianuarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2008.