ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5927/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5927/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 824/2006,

pe rolul Tribunalului Olt, reclamanții I.E., I.G., I.M.L., I.I., I.M.I.,

I.M.S., I.M.C. și I.M.A. au contestat Dispoziția din 31 ianuarie 2006, emisă de

Primăria municipiului Slatina, prin care li s-a restituit în natură terenul de

693,68 mp și li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru

construcții și terenul de 4.606,32 mp, solicitând restituirea în natură a

terenului de 7.800 mp, aflat în fața Căminului de bătrâni Slatina, str. T.

Prin Sentința civilă

nr. 549 din 22 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a respins ca

nefondată, contestația.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că reclamanții și-au probat dreptul de proprietate

numai pentru terenul în suprafață de 3.500 mp, din care s-a stabilit posibilitatea

restituirii în natură pentru suprafața de 693 mp teren aflat pe vechiul

amplasament. Pentru diferența de 4.606 mp teren, pentru care s-a probat dreptul

de proprietate, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, motivat de

faptul că terenul este afectat de detalii de sistematizare.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamantele I.E. și I.G.

Prin Decizia civilă

nr. 16 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul

reclamantelor, a schimbat Sentința civilă nr. 549 din 22 iulie 2006, în sensul

modificării Dispoziției din 31 ianuarie 2006, emisă de Primăria municipiului

Slatina, constatând dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin

echivalent, aferente suprafeței de 7.106,32 mp și menținând măsura restituirii

în natură a suprafeței de 693,68 mp teren.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina și reclamantele

I.M.L. și I.G.

Prin Decizia nr. 5622

din 8 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

Dosarul nr. 11898/54/2006, s-a admis recursul declarat de pârâtă împotriva

Deciziei civile nr. 16 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, pe care a

casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; s-a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamante, împotriva aceleiași decizii.

În rejudecare, după

casare, la Curtea de Apel Craiova s-a format Dosarul nr. 356/54/2009.

Prin Decizia civilă

nr. 337 din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de apelantele reclamante

I.E. și I.G. împotriva Sentinței civile nr. 549 din 22 iunie 2006, pronunțată

de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 824/2006; a schimbat sentința, în sensul că a

admis în parte contestația; a modificat Dispoziția din 31 ianuarie 2006 a

Primăriei municipiului Slatina, în sensul că a constatat dreptul reclamanților

la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 7.106,32 m.p. teren

intravilan situat pe raza municipiului Slatina. S-a menținut dispoziția

atacată, referitor la restituirea în natură a suprafeței de 693,68 mp teren.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Prin Dispoziția din

31 ianuarie 2006 emisă de Primăria municipiului Slatina, prin Primar, s-a

dispus restituirea în natură către moștenitoarele autorului I.T., a terenului

în suprafață de 693,68 mp, iar pentru diferența de 4.606,32 mp, s-au propus

măsuri reparatorii prin echivalent, urmând a se deduce valoarea sumei acordate

de stat cu titlul de despăgubire, la data deposedării.

S-a reținut că

suprafața de teren preluată prin expropriere în baza Decretului nr. 191/1978,

de la autorul reclamantelor moștenitoare, a fost de 5.300 mp, astfel încât,

reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001,

numai cu privire la suprafața menționată în decretul de expropriere.

Prin contestația

formulată la instanța de judecată, reclamantele au susținut că sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru suprafața

de 7.800 mp, nicidecum pentru 5.300 mp teren, așa cum greșit a reținut Primăria

municipiului Slatina, prin dispoziția contestată.

Aceeași poziție au

avut-o apelantele reclamante în calea de atac a apelului, în primul ciclu

procesual, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și în cadrul

apelului de față, acestea arătând că suprafața preluată de către stat prin

Decretul de expropriere nr. 191/1978 a fost mult mai mare, decât cea menționată

în anexa la decret.

Prin întâmpinarea

depusă la instanța de fond, intimata Primăria municipiului Slatina s-a apărat,

arătând că terenul preluat de la autorul reclamantelor - I.T., prin

expropriere, a avut suprafața de 5.300 mp, așa cum rezultă din anexa la decret.

În rejudecarea

cauzei, în apel, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,

întocmită de către expertul A.P. Concluziile expertului tehnic au fost în

sensul că, terenul în litigiu are suprafața de 7.800 mp, fiind amplasat în

partea de vest a suprafeței de 1,32 ha retrocedată în baza Legii nr. 18/1991,

moștenitorilor autorului I.T.

Expertul a precizat

că operațiunea de identificare a terenului s-a făcut de comun acord cu

reprezentantul Primăriei municipiului Slatina, prezent la data efectuării

măsurătorilor, pe baza schiței terenului în litigiu, avându-se în vedere planul

de situație al terenului înainte de expropriere, cât și planul de situație

actual.

Concluziile

expertului au fost însușite implicit de toate părțile implicate în proces, câtă

vreme nu au fost formulate niciun fel de obiecțiuni, raportul de expertiză

fiind depus cu respectarea termenului legal de 5 zile, prevăzut de art. 209 C.

proc. civ. și omologat de către instanță.

Curtea a reținut,

așadar, că suprafața reală preluată prin actul de expropriere a fost de 7.800

mp, și nu de 5.300 mp, cât s-a menționat în anexa la Decretul nr. 191/1978,

astfel încât, apelantele reclamante sunt îndreptățite la măsuri reparatorii

pentru întreaga suprafață preluată de stat.

Având în vedere că

reclamantele au primit în natură suprafața de 693,68 mp, pentru diferența de

7.106,32 mp teren intravilan, acestea urmează să primească măsuri reparatorii

în echivalent, conform legii speciale de reparație.

Aspectele referitoare

la restituirea în natură a suprafeței menționate sau atribuirea prin compensare

a unui teren echivalent, au fost tranșate în mod irevocabil de Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia de casare, astfel încât, instanța de

trimitere nu le mai poate cenzura.

Față de situația

expusă, apelul formulat de reclamante a fost considerat întemeiat și admis,

dispunându-se în sensul deciziei civile mai sus-menționate.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel au declanșat recurs reclamantele I.G. și I.M.L.

Recurentele-reclamante

critică hotărârea atacată prin prisma motivelor de nelegalitate reglementate de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. susținând, în esență, următoarele:

- Deși, în cauză, s-a

încuviințat suplimentarea probatoriului cu o expertiză tehnică de specialitate,

aceasta a fost efectuată fără ca recurentele-reclamante să fie legal convocate

la data efectuării și fără a avea posibilitatea astfel, să-și exprime punctul

de vedere și să formuleze obiecțiuni.

- În speță,

contradictorialitatea probelor pe baza cărora s-a dat hotărârea este evidentă,

atâta timp cât, expertiza întocmită în apel a fost formală, neavând la bază

studiul documentelor de urbanism, care au fost refuzate a fi puse la dispoziție

de către intimata pârâtă.

- Intimata a încercat

să inducă în eroare instanța prin prezentarea unei situații neconforme cu

realitatea. În acest sens, se solicită a se avea în vedere că "simplul

desen arbitrariu depus de intimată, nu poate suplini planul de urbanism și de

amplasament, atât înainte de deposedare, cât și după".

În consecință, se

impune restituirea în natură a întregului teren solicitat, acesta nefiind

afectat de detalii de sistematizare și nefiind cuprins în domeniul public al

municipiului Slatina.

În recurs,

intimata-pârâtă Primăria municipiului Slatina a formulat întâmpinare, prin care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că prin

Decizia de casare nr. 5622 din 8 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție a rezolvat problema de drept dedusă judecății, reținând

aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în

cauză. Unica îndrumare dată instanței de trimitere a avut în vedere necesitatea

de a se stabili suprafața reală a terenului solicitat, proprietatea autorului

reclamanților.

Pe fondul cauzei,

susține că fosta proprietate a autorului reclamanților este integral ocupată de

detalii de sistematizare respectiv, strada, parcarea, spațiu verde (parc),

blocuri, alei de acces și garaje, astfel încât, în mod corect a fost respinsă

solicitarea reclamanților privind restituirea în natură a întregului teren notificat.

Examinând recursul

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constata că nu este fondat,

pentru considerentele ce succed:

În primul rând,

trebuie menționat că la termenul la care s-a judecat recursul, Înalta Curte a

reținut cauza spre soluționare, inclusiv sub aspectul încadrării criticilor

formulate, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Sub acest aspect,

verificând conținutul motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate, reiese

că vizează, în esență, reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului

deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii atacate, ce excede

limitelor presupuse de art. 304 C. proc. civ. și care, în principal, nu intră

în atribuțiile instanței de recurs.

Din dezvoltarea

criticilor formulate se constată, însă, că acestea se află în strânsă legătură

cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală a acesteia și

tinzând la a afirma nelegalitatea ei, de unde rezultă că recursul nu poate fi

socotit nemotivat și că aspectele invocate se circumscriu motivelor de

nelegalitate, expres și limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ.

În acest context,

critica recurentelor-reclamante în sensul că nu au fost legal convocate la

efectuarea expertizei tehnice de specialitate, dispusă în apel - după casarea

cu trimitere, neavând astfel posibilitatea de a-și expune punctul de vedere și

obiecțiunile, critică ce ar atrage incidența motivului reglementat de art. 304

pct. 5 C. proc. civ., relativ la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi primită

de instanța de recurs din următoarele considerente:

Potrivit art. 208 C.

proc. civ., dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea

nu poate fi făcută decât după citarea părților.

Neregularitatea

provocată de nerespectarea acestei dispoziții legale trebuie invocată după

efectuarea expertizei, respectiv la primul termen după depunerea raportului,

aceasta neputând fi invocată direct în calea de atac prevăzută de lege

împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului.

În speță, din

dovezile de convocare a părților la efectuarea expertizei, se observă că s-a

aprobat înapoierea celei privind pe reclamanți, pentru expirarea termenului de

păstrare.

La primul termen după

depunerea raportului de expertiză la dosarul cauzei (cu respectarea termenului

legal prevăzut de dispozițiile art. 209 C. proc. civ.), respectiv la 9

decembrie 2009, apelantele reclamante deși legal citate, nu s-au prezentat și

nu au invocat vreo neregularitate în sensul arătat, intervenind astfel

sancțiunea decăderii acestora din dreptul de a mai invoca nulitatea raportului

de expertiză.

Chiar dacă prin

înapoierea dovezii de convocare la efectuarea expertizei s-ar fi pricinuit

părților interesate vreo vătămare procesuală, nulitatea care ar afecta actul -

dat fiind interesul ocrotit, nu ar putea fi decât relativă; prin urmare,

nefiind invocată de către reclamante la prima zi de înfățișare ce a urmat după

această neregularitate și înainte de a se pune concluzii în fond, aceasta s-a

acoperit conform dispozițiilor art. 108 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință,

reținând că nulitatea raportului de expertiză ce decurge din nelegalitatea

procedurii de convocare a părților la efectuarea acestuia (susținută de

recurentele-reclamante), trebuia invocată la primul termen după depunerea

raportului și înainte de a se pune concluzii în fond, Înalta Curte constată că

această neregularitate nu poate fi invocată direct în recurs, cu consecința

respingerii ca nefondate a criticii astfel formulate.

Celelalte critici,

privind exclusiv modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt în

raport de probele administrate, cu referire la nedepunerea planurilor de

amplasament, "originale" existente în arhiva primăriei, atât înainte

de expropriere, cât și după, nu mai pot fi valorificare în calea de atac a

recursului, care presupune un veritabil control de nelegalitate asupra

hotărârii atacate, ci în nici un caz unul de netemeinicie.

Cât privește critica

referitoare la stabilirea regimului juridic al terenului liber, ocupat de

spațiu verde, Înalta Curte constată că în primul ciclu procesual, prin Decizia

de casare nr. 5622 din 8 octombrie 2008, instanța supremă a rezolvat problema

de drept dedusă judecății prin recursul reclamanților, statuând cu putere de

lucru judecat, că pe suprafața de teren liberă de construcții - se află

parcarea și spațiul verde ce deservește blocul de locuințe pentru care s-a

făcut exproprierea - fiind imposibilă astfel, restituirea în natură. Prin hotărârea

instanței de casare, s-a stabilit că sunt aplicabile speței dispozițiile art.

11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, "în

cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru

întregul imobil", astfel încât, instanța de apel nu putea reține în

rejudecare, că respectivele dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză.

Prin urmare, potrivit

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța de trimitere nu este îndreptățită să

reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanței de

recurs. Mai mult, modul în care instanța de recurs a soluționat problema de

drept pusă în discuție este obligatoriu pentru instanța de trimitere.

În consecință,

apreciind că în rejudecare, după casare, s-au respectat dispozițiile art. 315

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este incident în recurs

niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc.

civ., caz în care, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantele I.G. și I.M.L. împotriva Deciziei nr. 337 din

9 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - AS