ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7764/2006

Deliberând în condițiile art.

256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut cele ce

succed:

Reclamantul R.T., prin cererea

formulată la 28 februarie 2005 și înregistrată pe rolul

Tribunalului Olt sub nr. 1436, în contradictoriu cu pârâții Primăria

municipiului Slatina și Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Olt,

a solicitat anularea dispoziției nr. 371 din 31 ianuarie 2005 emisă

de Primăria municipiului Slatina prin care cererea de restituire în

natură a imobilului compus din teren în suprafață de 320 mp,

situat în municipiul Slatina, județ Olt a fost respinsă.

În motivarea contestației se

arată că dispoziția este nelegală deoarece terenul este

liber, neafectat de detalii de sistematizare.

Instanța, prin sentința

civilă nr. 416 din 28 septembrie 2005 a respins contestația ca

neîntemeiată cu motivarea că terenul, fiind afectat de amenajări

de utilitate publică, nu poate fi restituit în natură, în

conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2)

1

din Legea nr.

10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Craiova, urmare a

apelului declarat de reclamant, prin decizia nr. 93 din 1 februarie 2006, a

respins calea de atac promovată pentru considerentele ce se vor

arăta.

Prin decretul de expropriere nr.

168/1982 imobilul aflat în proprietatea reclamantului, dobândit în baza actului

de vânzare-cumpărare nr. 445/236 din 5 iunie 1956, a trecut în

proprietatea statului, iar construcția aflată pe teren a fost

demolată.

Reclamantului, urmare a

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, i s-au acordat măsuri

reparatorii prin titluri de valoare nominală și nu restituire în

natură deoarece terenul solicitat are destinația de parc.

Cu privire la construcție s-a

arătat că valoarea reactualizată a despăgubirilor primite

la expropriere este identică cu valoarea reactualizată a imobilului

la momentul notificării.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

este criticată decizia pentru considerentele ce urmează:

Instanța a ignorat concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză în conformitate cu care

terenul este amplasat în parc în jurul Casei de Cultură a Sindicatelor

și poate fi restituit în natură.

În mod greșit, instanța nu

a motivat înlăturarea acestor concluzii și în condițiile în care

în anexa cuprinzând bunurile Municipiului Slatina există mențiunea

că bunul nu este evaluat și nu se cunoaște situația

juridică a terenului la data trecerii în domeniul public.

Se invocă și împrejurarea

că obiectivul pentru care s-a expropriat terenul și construcția

nu s-a realizat, un cvartal de locuințe și că într-o

situație de fapt similară, prin sentința civilă nr. 346 din

6 septembrie 2005 a Tribunalului Olt, s-a dispus restituirea în natură a

unui teren situat pe același amplasament ca și terenul în litigiu.

Primăria municipiului Slatina,

prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului

față de incidența în cauză a prevederilor Capitolului II,

art. 10 alin. (2)

1

din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea

nr. 247/2005, în conformitate cu care nu pot fi restituite în natură

suprafețele de teren afectate servituților legale ori alte

amenajări de utilitate publică.

În susținerea motivelor de

recurs s-au depus decizii ale Curții de Apel Craiova privind imobile

situate în parcul Municipiului Slatina.

Analizând hotărârea

recurată prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor

administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut

următoarele:

Urmare a apariției Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, recurentul R.T. a notificat

Primăria municipiului Slatina să-i restituie în natură ori

reparații prin echivalent pentru imobilul ce i-a fost expropriat prin

Decretul nr. 168/1982.

Unitatea deținătoare,

reținând calitatea notificatorului de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul

dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 a emis

dispoziția nr. 371/2005, contestată în prezenta cauză.

Cererea de restituire în natură

a terenului expropriat a fost respinsă cu motivarea că pe acesta

„sunt edificate în prezent blocuri de locuit și alte investiții

publice” (fila 4 dosar fond).

Aserțiunile cuprinse în decizie

au fost infirmate de constatările cuprinse în raportul de expertiză

tehnico-judiciară, deoarece pe teren se află „gazon și un rondou

stil alee, placată cu dale de beton.

Din schița anexă la raport

și din raport reiese că terenul se constituia spațiu verde în

jurul Casei de Cultură a Sindicatelor și a Centrului de Calcul.

Potrivit dispozițiilor art. 11

alin. (2) din Legea nr. 10/200, republicată, în situația în care

construcțiile expropriate au fost demolate total, dar nu s-au executat

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie

în natură.

În cauză, exproprierea pentru

utilitate publică s-a dispus în vederea edificării unui cvartal de

blocuri, și nu pentru constituirea unei zone verzi a orașului.

Așadar, cum scopul exproprierii

nu s-a realizat, recurentul era îndrituit la restituirea în natură a

terenului, conform dispozițiilor art. 9 din legea de reparație.

Înalta Curte, reținând

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite

recursul declarat.

Conform dispozițiilor art. 312

alin. (2) și (3) C. proc. civ. decizia pronunțată în apel va fi

modificată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței

pronunțate în primă instanță pe care o va schimba în tot,

în sensul admiterii contestației formulate.

Drept consecință va fi

anulată dispoziția emisă de intimată în parte, la obligarea

acesteia de a restitui în natură terenul în suprafață de 320 mp,

astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză.

Față de poziția

recurentului de parte câștigătoare în proces, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. vor fi obligați pârâții

să plătească acestuia suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul R.T. împotriva deciziei civile nr. 93 de la 1 februarie 2006 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Modifică decizia în sensul

că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.

416 de la 28 septembrie 2005 a Tribunalului Olt, secția civilă.

Schimbă în tot sentința,

în sensul că admite contestația formulată de reclamant împotriva

dispoziției nr. 371 de la 31 ianuarie 2005 emisă de pârâta

Primăria municipiului Slatina.

Anulează dispoziția nr.

371/2005 în parte și obligă pe pârâtă să restituie în

natură terenul în suprafață de 320 mp.

Obligă pe pârâtă să

îi plătească recurentului-reclamant suma de 1000 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2006.