ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7764/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut cele ce succed: Reclamantul R.T., prin cererea formulată la 28 februarie 2005 și înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 1436, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Slatina și Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Olt, a solicitat anularea dispoziției nr. 371 din 31 ianuarie 2005 emisă de Primăria municipiului Slatina prin care cererea de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 320 mp, situat în municipiul Slatina, județ Olt a fost respinsă. În motivarea contestației se arată că dispoziția este nelegală deoarece terenul este liber, neafectat de detalii de sistematizare.

Instanța, prin sentința civilă nr. 416 din 28 septembrie 2005 a respins contestația ca neîntemeiată cu motivarea că terenul, fiind afectat de amenajări de utilitate publică, nu poate fi restituit în natură, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) 1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Curtea de Apel Craiova, urmare a apelului declarat de reclamant, prin decizia nr. 93 din 1 februarie 2006, a respins calea de atac promovată pentru considerentele ce se vor arăta. Prin decretul de expropriere nr. 168/1982 imobilul aflat în proprietatea reclamantului, dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 445/236 din 5 iunie 1956, a trecut în proprietatea statului, iar construcția aflată pe teren a fost demolată.

Reclamantului, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, i s-au acordat măsuri reparatorii prin titluri de valoare nominală și nu restituire în natură deoarece terenul solicitat are destinația de parc. Cu privire la construcție s-a arătat că valoarea reactualizată a despăgubirilor primite la expropriere este identică cu valoarea reactualizată a imobilului la momentul notificării. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia pentru considerentele ce urmează: Instanța a ignorat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în conformitate cu care terenul este amplasat în parc în jurul Casei de Cultură a Sindicatelor și poate fi restituit în natură.

În mod greșit, instanța nu a motivat înlăturarea acestor concluzii și în condițiile în care în anexa cuprinzând bunurile Municipiului Slatina există mențiunea că bunul nu este evaluat și nu se cunoaște situația juridică a terenului la data trecerii în domeniul public. Se invocă și împrejurarea că obiectivul pentru care s-a expropriat terenul și construcția nu s-a realizat, un cvartal de locuințe și că într-o situație de fapt similară, prin sentința civilă nr. 346 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Olt, s-a dispus restituirea în natură a unui teren situat pe același amplasament ca și terenul în litigiu.

Primăria municipiului Slatina, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului față de incidența în cauză a prevederilor Capitolului II, art. 10 alin. (2) 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care nu pot fi restituite în natură suprafețele de teren afectate servituților legale ori alte amenajări de utilitate publică. În susținerea motivelor de recurs s-au depus decizii ale Curții de Apel Craiova privind imobile situate în parcul Municipiului Slatina. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele: Urmare a apariției Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, recurentul R.T.

a notificat Primăria municipiului Slatina să-i restituie în natură ori reparații prin echivalent pentru imobilul ce i-a fost expropriat prin Decretul nr. 168/1982. Unitatea deținătoare, reținând calitatea notificatorului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 a emis dispoziția nr. 371/2005, contestată în prezenta cauză. Cererea de restituire în natură a terenului expropriat a fost respinsă cu motivarea că pe acesta „sunt edificate în prezent blocuri de locuit și alte investiții publice” (fila 4 dosar fond). Aserțiunile cuprinse în decizie au fost infirmate de constatările cuprinse în raportul de expertiză tehnico-judiciară, deoarece pe teren se află „gazon și un rondou stil alee, placată cu dale de beton.

Din schița anexă la raport și din raport reiese că terenul se constituia spațiu verde în jurul Casei de Cultură a Sindicatelor și a Centrului de Calcul. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/200, republicată, în situația în care construcțiile expropriate au fost demolate total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură. În cauză, exproprierea pentru utilitate publică s-a dispus în vederea edificării unui cvartal de blocuri, și nu pentru constituirea unei zone verzi a orașului. Așadar, cum scopul exproprierii nu s-a realizat, recurentul era îndrituit la restituirea în natură a terenului, conform dispozițiilor art. 9 din legea de reparație.

Înalta Curte, reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat. Conform dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. decizia pronunțată în apel va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței pronunțate în primă instanță pe care o va schimba în tot, în sensul admiterii contestației formulate. Drept consecință va fi anulată dispoziția emisă de intimată în parte, la obligarea acesteia de a restitui în natură terenul în suprafață de 320 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză. Față de poziția recurentului de parte câștigătoare în proces, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. vor fi obligați pârâții să plătească acestuia suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul R.T. împotriva deciziei civile nr. 93 de la 1 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 416 de la 28 septembrie 2005 a Tribunalului Olt, secția civilă. Schimbă în tot sentința, în sensul că admite contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 371 de la 31 ianuarie 2005 emisă de pârâta Primăria municipiului Slatina. Anulează dispoziția nr. 371/2005 în parte și obligă pe pârâtă să restituie în natură terenul în suprafață de 320 mp. Obligă pe pârâtă să îi plătească recurentului-reclamant suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.