ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1784/2004

Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta C.N.H. E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 74/ A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, constată următoarele: Prin notificarea adresată conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăriei orașului Petrila reclamanta R.N.H. E.M. Petrila a solicitat „restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziții motivate, a imobilului, teren în suprafața de 774 mp înscris în cartea funciară (CF) Comuna Petrila nr. 706. Cererea cuprinsă în această notificare a fost respinsă prin Dispoziția nr. 763/2002 emisă la 30 aprilie 2002 emisă de Primarul orașului Petrila. La 13 iunie 2002, reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a chemat în judecată Primăria orașului Petrila solicitând anularea dispoziției menționate.

Prin aceeași acțiune s-a cerut să se constate că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a proprietarei originare a imobilului, S.A.R. Petroșani”, si apoi a întreprinderii S., cu consecința obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care formează obiectul litigiului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, cu numărul de dosar 5149/2002, iar prin sentința civilă nr. 1947 pronunțată la 14 noiembrie 2002 instanța astfel sesizată a respins cererea formulată de reclamantă. Apelul făcut ulterior de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost, de asemenea, respins prin decizia civilă nr. 74/ A pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, la 6 februarie 2003, în dosarul nr. 271/2003.

Pronunțând aceste hotărâri, instanța de fond si cea de apel au reținut că reclamanta nu este „îndreptățită la măsuri reparatorii”, în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001 La 3 martie 2003, reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație si Justiție cu numărul de dosar 1613/2003 În motivarea recursului întemeiat pe prevederile „art. 299 – art. 304 C. proc. civ., si dispozițiile Legii nr. 10/2001” menționate generic, recurenta reclamantă a susținut că soluționarea cauzei în fond si apoi în apel s-a făcut printr-o greșită interpretare si aplicare a prevederilor legale.

În acest sens s-a afirmat că: judecarea apelului s-a făcut „la primul termen” fără ca instanța să fi dispus mai întâi comunicarea întâmpinării depuse de pârâtă, astfel încât, reclamanta nu a putut să ia cunoștință de conținutul respectivului înscris; motivele de apel au fost analizate superficial de către instanță; aceeași instanță a reținut în mod eronat existenta unui motiv de apel (pe care reclamanta nu îl formulase) în legătură cu calitatea să de succesoare în drepturi a S. Petroșani si respectiv a întreprinderii S.; interpretarea restrictivă dată de instanțe prevederilor Legii nr. 10/2001 este de natură a restrânge în mod nejustificat categoria persoanelor juridice îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 3 lit. c), deoarece în urma naționalizării si a transformărilor „social-economice, politice si legislative” ulterioare „nu poate fi imaginată o situație juridică după anul 1948 prin care persoana juridică să fie atât proprietară, cât si continuatoare a activității”.

Tot în susținerea recursului s-a afirmat că instanța de apel a ignorat criticile aduse sentinței în legătură cu aprecierile conform cărora „actuala E.M. Petrila nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular si nu a deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv”. În aceeași ordine de idei recurenta a reafirmat ca este îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001: „în calitate de continuatoare a activității S. Petroșani cu atât mai mult cu cât activitatea în minerit a continuat neîntreruptă din 1921 si până în prezent, astfel încât în perioada cuprinsă între naționalizarea S. Petroșani si înființarea C.N.H. S.A. nu au existat întreruperi ale activității de exploatare a cărbunelui în VALEA JIULUI, indiferent de schimbarea denumirii sau a altor elemente de identificare ale persoanei juridice care a desfășurat această activitate”.

În ceea ce o privește, intimata Primăria orașului Petrila nu s-a prezentat în fata acestei Curți si nici nu si-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză. Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat, Curtea retine că, prin natura lor, argumentele aduse în susținerea acestuia corespund, sub aspect strict formal, prevederilor art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. Prin urmare aceste texte de lege pot fi avute în vedere în analizarea recursului deși nu au fost invocate în mod expres de către recurentă, respectiva deficientă de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ. Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea retine că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În acest sens, Curtea are în vedere că judecarea apelului încă de la primul termen în ședință publică a avut loc ca urmare a cererii exprese pe care însăși reclamanta a formulat-o în scris odată cu motivarea respectivului apel. Existenta unei asemenea cereri este de natură a justifica pe deplin si faptul că instanța nu a considerat necesar să amâne judecarea cauzei în vederea comunicării către reclamantă a întâmpinării formulate de Primăria orașului Petrila. Este, de asemenea, de observat că nici una dintre cele două părți nu a fost prezentă la termenul amintit si că în considerentele deciziei recurate instanța a analizat exclusiv motivele de apel, ignorând în totalitate întâmpinarea si apărările evocate în cuprinsul ei, astfel încât, nu se poate retine că recurenta ar fi fost prejudiciată în exercitarea drepturilor sale procedurale.

Nefondată este si critica adusă deciziei recurate în legătură cu analizarea unor aspecte, neinvocate ca motiv de apel, referitoare la pretinsa calitate a reclamantei de succesoare în drepturi a S. Petroșani si a întreprinderii S. Având în vedere împrejurarea că în acțiune reclamanta a menționat expres calitatea sa de succesoare a celor două entități ca un argument al legitimării sale procesuale, analizarea acestei chestiuni în considerentele deciziei recurate este pe deplin justificată dat fiind caracterul evolutiv al apelului. Deși în formulări diverse, toate celelalte argumente expuse în motivarea recursului critică hotărârile pronunțate în cauză în legătură cu aprecierea conform căreia, reclamanta nu este „îndreptățită la măsuri reparatorii”, în sensul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la acest aspect, Curtea retine că notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 si respectiv acțiunea introductivă, au fost formulate de către E.M. Petrila, ca subdiviziune a C.N.H. în considerarea prevederilor inițiale ale art. 3 din aceeași lege. Ulterior formulării acțiunii a fost adoptată O.U.G. nr. 184/2002, intrată în vigoare la 18 decembrie 2002 si prin care art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost completat cu alin. (2) În cuprinsul noului alineat se prevede expres că anumite persoane juridice, inclusiv „regiile autonome” si respectiv „companiile/societătile naționale”, nu sunt îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii, în sensul menționat de art. 3 alin. (1) din lege.

Date fiind forma imperativa a redactării sale si mai cu seamă obiectul său de reglementare, interdicția instituită prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de ordine publică de imediată aplicare. Raportată la datele speței, această interdicție este de natură a paraliza demersurile inițiate de reclamantă pe baza unei greșite înțelegeri a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Din acest punct de vedere alin. (2) al art. 3 are si caracterul unei norme interpretative susceptibile să își producă efectele din chiar momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În aceeași ordine de idei este de amintit că, ulterior pronunțării deciziei recurate, au intrat în vigoare Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G.

nr. 498/2003 publicată la 14 mai 2003 care, la punctul 3.3. alin. ultim, confirmă implicit corectitudinea soluțiilor pronunțate în cauza de față. Prin urmare în speță nu își găsesc incidența dispozițiile art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) din același cod, respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H. E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 74/ A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2004.